De ce iubim femeile: bovarisme

Un articol de STEFAN BAGHIU

Nina Coman, Ghinga pe intelesul tuturor, Editura Charmides, Bistrita, 2013, 76 p.

 

Colectia „Clandestin“ de la Charmides (un fel de nisa exclusiv pentru „delicatese“ literare a editurii), dupa ce a publicat placheta „Intimitate“ a poetei Angela Marinescu, produce o noua surpriza. Daca in 2012 aparea volumul de debut al Teodorei Coman, „Cârtita de mansard“, in 2013 heteronimul Nina Coman (al cui, nu stiu sigur, dar vom face o mica „ancheta hermeneutica“ imediat), publica la editura Charmides „Ghinga pe intelesul tuturor“, un volum care a stârnit deja câteva discutii despre autorul (autoarea) lor. Ioana Bradea publica pe site-ul bistriteanul.ro un articol in care descria situatia aceasta confuza astfel: „Ar fi trecut aproape neobservata, daca nu ar fi avut indrazneala sa-si intituleze volumul «Ghinga pe intelesul tuturor»! Este vorba despre o profesoara din Bistrita care a tiparit recent, la Editura Charmides, o carte de poezii care face trimiteri clare catre o alta carte devenita intre timp celebra – Ghinga, a lui Dan Coman!“. Jocul acesta – desi initial mi-a parut ca incearca sa insceneze amabil o mica gluma literara – a capatat rapid proportii. Si dilema este urmatoarea: daca avem in fata un debutant, s-ar putea sa fie unul din cele mai solide debuturi ale anului, iar daca Nina Coman este heteronimul creat de Dan Coman (de fapt, deocamdata un pseudonim, in lipsa unei biografii proprii, construit doar prin schimbarea opticii poetice), avem in fata cel mai mai bun proiect de bovarism din ultimii ani.
Si, cum literatura româna se afla intr-o zodie a intuitiei slabe când vine vorba de heteronime (inca de la Lovinescu, desigur), a risca un verdict in cazul Ninei Coman poate fi o afacere perdanta. Mai ales ca, in 2012, in cazul Teodorei Coman, putea fi facuta aceeasi discutie: daca volumul de debut al autoarei se numea „Cârtita de mansarda“ si al lui Coman „Anul cârtitei galbene“, acum Nina Coman produce acelasi joc in titlu. Dan Coman, pe lânga patronul numelui, pare sa fie si poetul preferat al celor doua autoare. Si, pentru ca nu ma pot indoi de existenta concreta a Teodorei Coman, acceptarea posibilitatii de existenta a acestei poete reale este, pascalian, o varianta buna in rationamentul critic. Insa, desi improbabila din cauza omogenitatii volumului, nici varianta colaborarii mai multor autori nu este de neglijat.
The Making of „Ghinga“
Volumul este extrem de accesibil pentru radiografierea atenta a gesturilor insignifiante. Dupa ce a eliminat orice ar putea construi un imaginar stufos si sufocant, Nina Coman scrie (asemeni Teodorei Coman sau Anei Dragu) pe un suport existential comun: viata de zi cu zi si instalarea rutinei, cu repercusiunile firesti – depresie, izolare, angoasa. Insa, spre deosebire de Teodora Coman, Nina Coman nu viziteaza atât de des registrele corporale, viscerale, ci construieste – in apropierea volumului „Pazitoarea“ – o poveste personala si de familie prelucrata poetic. Astfel, la femme à quarante ans, sotie de poet cunoscut, cu care are doi copii si care – important! – pleaca in strainatate la lecturi, lasând-o singura se marturiseste. Eul poetic fixat in volumul „Ghinga pe intelesul tuturor“ este un making of „Ghinga“ in absentia. Pentru ca, exercitiu de bovarism sau nu, volumul vorbeste despre ce s-a intâmplat cu restul oamenilor când poetul (ca sa nu trivializam mentionez ca ne referim la sotul protagonistei) isi scria volumele: „la inceput am cautat sa stau in fereastra, fara/ lumina, bând vin demisec de la o sticla in sus./ apoi a venit primavara si a venit/ vara si trecerea la bere/ s-a facut cu lumina aprinsa, citind/ sa nu dorm cita vreme dormi/ tu, sa nu ma plâng/ niciodata./ sa citesc –/ singura mea indeletnicire erotica“. Iata, acest final de strofa, urmând versurilor scrise in registrul lui Ion Muresan („apoi a venit primavara si a venit/ vara si trecerea la bere/ s-a facut cu lumina aprinsa, citind“), este aproape un manifest existential: mai departe, intreg volumul va vorbi despre placere in cele mai ciudate coduri – „doar din când in când si fara nici un motiv/ singura pentru doua zile,/ dar mai intâi placerea“, „se insereaza, cerul e minunat./ prin pantalonul gros,/ cu sexul umezit de emotie/ fac necontenit semne in gol“.
Alte momente importante in toata aceasta confesiune (si meditatie cu accente de elegie spre mijlocul volumului, mai ales in poemul „vara“) sunt universul intim, familial si raportarea la etapele biologice ale vietii: „voi zugravi bucataria. imi voi face timp/ sa corectez teancurile de lucrari./ voi imbatrâni. dar mai-nainte/ as ramâne o vreme asa,/ m-as odihni./ el nu ma aude. se opreste doar sa râda/ si sa-mi faca semne. hai,/ hai,/ nu te opri“. De aici si motto-ul cartii, din Gellu Naum, vorbind despre treaba din curte si abstractizând in final versurile cu „si-mi amintesc o jalnica/ dorinta de-a lasa urme“. Si, pentru ca am vorbit despre poemul „vara“, un poem construit in spirit de lied, iata câteva din cele mai bune fragmente ale volumului: „va fi o vara foarte lunga, curtea/ napadita de copii,/ santier in camerele de sus./ de-a lungul satului nici un loc/ in care sa bei un dublu expresso,/ ma voi gândi degeaba la cele ce-au fost/ nu mai departe de-un an./ voi umbla-n picioarele goale/ de-a lungul gadinii,/ far-a citi./ vara e pentru corpul bronzat in/ familie si pentru copii. (…) noaptea o sa privesc muntii de pe balcon./ voi fuma singura,/ voi avea reverii/ aici vara e lunga/ si bucuria-i incânta doar pe copii“. Astfel de momente acopera neajunsurile stilistice specifice volumului „Ghinga“, din 2005: metafora goala (absurdul ineficient), stridentele in imaginar. Prin aceasta metoda, versuri ca acestea: „cât o felie de pâine e acum forta/ care ma face sa râd in hohote“, care, dupa cum poate fi observat usor, nu spun nimic si nu lucreaza poetic nimic, sunt inghitite pur si simplu de proiectul vast al volumului. Discursul amoros, autoanaliza erotica, proiectiile senzoriale extrem de lucide sunt caracteristicile principale ale tonului Ninei Coman: „frumusetea lui este frumusetea/ barbatului casatorit“.
Problematici existentiale
Spre final, poemul in opt parti „noile comenzi“ si „in gradina“ sunt incheierea potrivita, insa incontinenta generala, amestecul ciudat al momentelor si chiar al poemelor si prudenta impiedica volumul sa fie unul cu adevarat puternic. Elegiac, nostalgic, dar viu prin prezenta angoasei erotice, tonul general al poeziei se domoleste insa pe masura ce intra tot mai adânc in aceste problematici existentiale. Dragostea, astfel, ramâne o chestiune declarativa si abstracta, senzorialul si hedonicul pierzându-si multe din atributiile importante pentru a face loc confortului si apropierii: „pentru a iesi din dragoste nu exista/ decât metode didactice (…) pe deasupra gradinii,/ el va veni cu tigara aprinsa si-mi va zâmbi// va fi dragoste bine gândita, ca/ fratii ne vom iubi.// locul placerii nicicând nu va mai fi“. Gândit ca un proiect unitar, „Ghinga pe intelesul tuturor“ este unul din volumele ultimilor ani care vorbesc despre conceptele actuale de erotism, interioritate si comuniune. Acest „pe intelesul tuturor“ din titlu inseamna, de fapt, radicalizarea scriiturii impotriva neo-expresionismului si a supraconstructului naumian si accentuarea unei lirici meditative si de observatie, eliminând artificiul textual.
Transformând cotidianul intr-o sedinta de terapie care sfârseste in pasaje lirice, Nina Coman reuseste, „bovarizând“ sau nu – si, de aceea, in fond, nici nu mai e deocamdata importanta discutia despre heteronime – sa scrie un volum mai „curat“ decât l-ar fi scris Dan Coman. Nivelarea poetica – a se intelege niciun risc – face insa ca „Ghinga pe intelesul tuturor“ sa fie un volum confesiv bun, insa insuficient de puternic pentru a prinde un loc in topurile ultimilor ani. Sper doar ca aerul acesta „incognito“ si pretentios sa nu creasca inutil si pe premise false valoarea literara reala a proiectului.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper