Testul Rosia Montana

Un articol de ION POP

Protestele masive de pe strazile marilor orase din Romania si strainatate impotriva controversatului proiect de exploatare miniera de la Rosia Montana au devenit, cred,  un test de doua ori semnificativ: odata, pentru clasa politica romaneasca, nevoita acum sa se confrunte cu cateva adevaruri dure in ce priveste prestatia ei, indiferent de partide, in serviciul mereu proclamatului „interes national“; in al doilea rand, pentru ceea ce s-a observat deja ca semn de trezire a unei constiinte civice innoite, in raport cu felul in care statul si reprezentantii sai gestioneaza bunul public si relatiile Romaniei cu cetatenii ei si cu lumea din afara. Socantul proiect de exploatare a pretioaselor metale din subsolul national a putut deveni un fel de hartie de turnesol tocmai pentru ca, inca de la lansarea lui, a starnit serioase dubii, agravate treptat de dezvaluirile privind calitatea investitorilor cu firme schimbatoare, ce puteau duce cu gandul la celebrele, de-acum, sedii din cutiile postale ale multor hoti de toate calibrele. Investigatii jurnalistice foarte serioase facute, de pilda, in Canada, nu foarte de mult, au adus revelatii spectaculoase urmand pistele incurcate ale marii coruptii din guvernul local, protector al unor asemenea firme de exploatare suspecta a unor mari zacaminte de prin Africa si tari bogate in aur, dar extrem de sarace la suprafata umana a pamantului lor.  Firme-fantoma, multe dintre ele sunt sustrase controlului, actionand in culise obscure, mari jucatoare, in schimb, pe piata Bursei, manipuland grosolan guverne corupte, mintind opinia publica si provocand daune ireparabile mediului din tarile pe unde le-a trecut tavalugul ruinator. „Gold Corporation“ face parte, cum s-a dovedit de vreun deceniu incoace cu tot mai clare probe, dintre aceste intreprinderi  foarte indoielnice, dar care a gasit destul de repede printre politicienii romani instrumentele murdare cu care sa poata lucra aproape nestingherita. Ni se spune acum ca inca de prin 1999 s-au semnat contracte cu clauze secrete, intr-o ofensiva de corupere masiva a administratiei romanesti in frunte cu ministrii din domeniu, „in  forma continuata“, cum ar zice justitia, astfel ca, dupa mai bine de un deceniu, proiectul a ramas aparent ingropat: a lucrat, in schimb, …subteran, infiltrandu-si deopotriva ideile bine impachetate in tot felul de promisiuni de prosperitate pentru romani si de protejare a mediului. Agentii sai s-au aratat ca din intamplare sub chip de binefacatori la te miri ce manifestare publica, cele culturale nelipsind de pe lista, impartind fonduri, dar si… bomboane, mici cadouri, acompaniate, desigur, de bombastice materiale publicitare. A reusit sa castige de partea ei demnitari importanti, de la structurile administrative inferioare, la parlamentari si ministri; au avut si mai au acordul presedintilor de tara si au lansat una dintre cele mai agresive campanii puiblicitare din Romania ultimilor ani. Pe teren, in saracita Rosia Montana, au profitat de mizeria unor oameni necajiti ca sa le cumpere pamantul, casele, constiintele, mutandu-i in cutare cartier din Alba Iolia, au cumparat primari si cetateni de rand care sa le sustina sloganul „locurilor de munca“ obtinute prin  initierea exploatarii, al continuarii „mineritului“ oprit la nivel statal prin 2006  s.a.m.d. Recent, au organizat si un asa-zis „referendum“ in judetul Alba, inaintea caruia, stiu cu precizie, au „daruit“ localnicilor tot felul de obiecte… Mita n-a avut efectul scontat, „cvorumul“ s-a intrunit, dar pretind acum, mincinos, ca au avut o mare majoritate pozitiva! Iar „ultima ora“ ne spune ca magnatul sef al intreprinderii-caracatita  e urmarit si judecat prin tribunale elvetiene si franceze, pentru tot felul de matrapazlacuri…
Cat de adanc a patruns in mediile noastre politice aceasta desantata propaganda se vede mai ales acum, in modul cel mai strident. Obligati sa „rezolve“, in fine, spinoasa problema, guvernantii actuali au repus pe tapet – dar ar fi mai corect spus „pe taraba“ – proiectul atat de indoielnic. Se vede ca presiunile de tot soiul, din mediile corupte interne si din exterior, au atins cota maxima de intensitate, profitand si de dificultatile economice prin care tot trece tara de un bun numar de ani. Aceste presiuni au dus, iata, la introducerea in Parlament a unui proiect de lege dovedit ca neconstitutional, care incalca grav mai multe puncte din legea fundamentala si reprezinta un periculos atentat la drepturile cetateanului roman, cedand    unei companii private prerogative inacceptabile si creand un precedent periculos pentru intreaga legislatie romaneasca.
Faptul se produce pe fundalul unor cedari grave ale guvernelor Romaniei de dupa 1989 in materie de exploatare a zacamintelor naturale, contra unor redevente umilitor de modeste, care nu pot duce decat cu gandul la uriase fapte de coruptie, de atribuit celor care le-au admis si incurajat, afaceri mereu „secrete“, ingropate odata cu interesele tarii. Ele se leaga in chip logic de alte nenumarate cazuri de ruinare a economiei romanesti, in numele retoric si interesat invocat al lipsei de productivitate, de competitivitate, al incapacitatii de sustinere din partea statului ori a unor intreprinzatori locali. Mai toate marile firme romanesti, unele de evident succes si cu pondere majora in industria romaneasca au fost lichidate pe rand, „capusate“, lasate in paragina, vandute la fier vechi de profitori fara scrupule, recompensati, desigur, de spagi, ca sa faca loc la tot felul de afaceri, dubioase la randul lor. Cine strabate acum tara e inca socat de imensul camp de ruine, ca dupa bombardament, al unor foste, altadata, complexe industriale, statiuni balneo-climaterice, ferme cu sisteme de irigatii distruse etc.
Afacerea Rosia Montana nu face, asadar, decat sa indice o umplere a paharului, iar clasa politica si guvernantii actuali incearca sa raspunda cu decizii revoltatoare, ce sfideaza pana si bunul simt elementar. Somati sa prezinte in detaliu si cu expliactiie clare clauzele contractului cu Gold Corporation, afirma dezinvolt, la ora promisa dezvaluirilor, ca exista prevederi secrete ce nu pot fi deconspirate; de ce, daca sunt cinstite si corecte?). Membri ai actualului guvern  isi paseaza unul altuia responsabilitatile, oferind nume de ministri care ar fi semnat cu ani in urma acordul umilitor, dar niciun organ judiciar nu se sesizeaza; partidul care are acum cea mai mare sustinere electorala, PSD-ul, sustine un proiect pe care-l respinsese in campania de alegeri, iar premierul are frivolitatea iresponsabila sa ne spuna ca opinia negativa de atunci a fost doar o reactie la aprobarea proiectului de catre Presedinte; pe deasupra, se face de miunune dedublandu-se, recomandandu-l in guvern si promitand sa-l respinga ca deputat… Deasupra deasuprelor – ca sa vorbesc ca un poet cunoscut – ajunge aproape sa confirme supozitia ca demnitarii angajati in promovarea proiectului RMGC ar fi fost „probabil“ cumparati de companie: un „probabil“, pe care a incercat apoi sa-l relativizeze cat de cat, aruncand vina pe alte probabile „interese externe“, care ar vrea ca Romania sa nu-si mai exploateze bogatiile si sa ramana dependenta de economiile straine… Iar Presedintele se declara in continuare de acord cu proiectul, desi constata neconstitutionalitatea legii care urmeaza sa-l favorizeze…
Ce poate intelege cetateanul de rand din toate aceste masti suprapuse, miscari in zigzag, balbaieli penibile  al discursului oficial? Banuielile lui nu pot decat sa sporeasca, iar neincrederea lui intr-o clasa politica deja compromisa prin uratele fapte din anii de dupa1989 nu are cum sa nu se agraveze. A putut, acest om de rand, sa vada cu ochii proprii cum s-a furat fara rusine din avutul national, cum au fost jecmanite fabrici si institutii, deturnati bani europeni, cheltuite in folos propriu sume imense in tot felul de afaceri murdare… Iar cand sa se dea pe fata inselatoria, se afirma fara nicio jena ca s-a pierdut cutare mare contract, precum cel cu firma Bechtel, tocmai la un minister responsabil de anagajamentul cu pricina. Groapa postdecembrista de la Berevoiesti, facuta sa inghita documentele compromitatoare pentru puterea comunista, fuese deja un act… fondator.
Nu e nevoie, insa, sa cugeti prea adanc asupra acestor chestiuni de extrema gravitate, ca sa-ti dai seama de groaznica si nedemna inselatorie si manipulare la care se deda si la aceasta ora o mare parte din clasa noastra politica. In ce priveste asasinul proiect RMGC, solutia cea mai la indemana ar fi fost consultarea specialistilor din domeniul mineritului, geologiei, chimiei, ecomomiei in general, al protectiei mediului etc. Or, aceste opinii au fost raspicat exprimate deja. Academia Romana, in frunte cu un mare chimist, a spus NU; directorul Institutului Geologic al Romaniei a spus limpede ca „proiectul Rosia Montana este de un primitivism infiorator si nemaiintalnit nicaieri in lume“, a facut publice analize foarte serioase ale  riscurilor pe termen lung ale unei asemenea exploatari, in urma unor analize extrem de minutioase ale zonei si a fost inlaturat, o vreme, din functie „pentru astfel de afirmatii!“); fostul geolog-sef al explorarilor aurifere de la Rosia Montana a argumentat, la randul lui, nu doar in privinta pericolelor atrase de aceasta intreprindere, ci si a uriaselor pierderi ale tarii ca profit real de pe urma ei, dezvaluind marea  cantitate de  metale   rare a zacamantului  jinduit de lacomii hotomani, scotand la iveala si imensele presiuni ale RMGC de a-i face pe localnici sa paraseasca zona. Iluzia locurilor de munca a fost spulberata si ea tot de argumente solide. Economisti  romani  reputati au demonstrat, apoi, ca statul roman nu castiga mai nimic dintr-un proiect care poate fi echivalat cu un jaf de proportii; specialistii in protectia mediului avertizeaza contra riscurilor mortale pe care acest proiect le implica; istoricii si arheologii, oameni de cultura reprenzentativi ies in apararea patrimoniului, se cere inscrierea lui pe lista de protejare UNESCO; iar cei 20 la suta dintre locuitorii de la Rosia Montana ce nu s-au lasat cumparati de Corporatie refuza si ei un proiect care ar da drepturi discretionare unei intreprinderi private contra legilor statului. Si asa mai departe. In plus, exista si o solutie romaneasca, propusa pentru evitarea exploatarii aurului cu cianuri… Se propun si solutii alternative. Si nu se poate trece cu vederea faptul ca pana acum mai multe procese au fost pierdute de RMGC in favoarea celor ce se opun exploatarii de la Rosia Montana. In fine, o documentare clujeana foarte exigenta asupra deficientelor grave ale  proiectului si intreprinderii tutelare este datorata excelentului jurnalist-investigator Mihai Gotiu… Daca ne intereseaza cu adevarat „Europa“, ea se impotriveste acestei exploatari incorecte si primejdioase.
Or, in ciuda si, as zice, in dispretul acestor opinii autorizate, guvernul roman a introdus totusi proiectul de lege in Parlament, s-a alcatuit o inutila comisie de asa-zisa „analiza“ a situatiei si sprijina prin diversi reprezentanti ai sai si parlamentari demersurile RMGC, dupa excursii la Rosia Montana, intampinati ca pe vremea lui Ceausescu de mineri costumati in uniformele abia scoase din rafturi ale celor ce se cred deja stapani pe aceste locuri.
Intrebarea elementara care se poate pune este de ce nu se iau in seama tocmai opiniile si analizele celor care stiu efectiv despre ce este vorba, de ce se lasa totul doar pe mana politicienilor interesati de voturi, usor  coruptibili, conform traditiei mereu actuale, redescoperita la fiecare mica scurmatura a procurorilor, sau pur si simplu lipsiti de cunostintele de specialitate care le-ar da dreptul sa exprime judecati si sa traga concluzii creditabile. Orice minte normala poate deduce ca  e o desconsiderare cu talc, ca nu adevarul si nici solutiile alternative propuse de specialisti conteaza, ci interese mai mult sau mai putin oculte, invaluite inca in mister, ce refuza transparenta, autentica dezvaluire a realitatii de fapt. Se intampla ceva foarte asemanator, dar acum ridicat la scara imensa, cu „accidentul“ cunoscutului plagiat de la varful guvernului, a carui comisie de analiza a fost desfiintata strident si cinic, tocmai de Ministerul Educatiei, chiar in ajunul reunirii ei la masa de judecata…
In acest context foarte tulbure, in care interese ce nu pot fi calificate decat ca murdare se tes intr-o plasa tot mai intinsa, nu-i deloc de mirare ca protestul popular incepe, in sfarsit, sa se afirme cu o vigoare nemaiintalnita in ultimii ani. Si e o imensa asteptare ca nodurile acestei plase sa se stranga, adunandu-i pe pradatori. E exigenta unei probe de moralitate la care pana acum politicienii romani, indiferent de partid, n-au raspuns. Recapitularea actelor de jaf economic, de incompetenta in materie de politica culturala, de protectie sociala etc. si insumarea lor pare a fi dus catre o limita ce nu mai poate fi depasita. Rosia Montana e, in acest sens, un test dintre cele mai semnificative, un semnal de alarma care ar fi cazul, in sfarsit, sa-i trezeasca pe politicieni si sa le aduca in mod imperativ aminte ca  ei sunt doar angajatii natiunii, ca trebuie sa-i serveasca interesele mari, fundamentale, – si nu invers.  O chemare patetica a demnitarilor la demnitate, dupa atatea pete de pe costumele si constiintele lor.
Un test este cazul Rosia Montana si pentru constiinta politica si civica romaneasca, ce pare a se fi trezit, in fine, dupa prea multa somnolenta si inertie. O varsta noua, tanara, cu exercitiul libertatii de gandire si actiune, intra promitator in scena nationala. Cei ce protesteaza acum in numar impresionant la Bucuresti, la Cluj si in ale locuri, sunt, cum am constatat si personal, in marea majoritate oameni tineri, lozincile lor vorbesc despre frumoasa maturitate de gandire si despre o etica innoita. Nu o corporatie hrapareata si mincinoasa – cum s-a dovedit – trebuie sa faca legislatia in aceasta tara, nu otrava cianurii trebuie sa infesteze natura, nu profitorii necinstiti, nationali ori internationali, trebuie sa dicteze la nesfarsit regulile jocului in materie de reconstructie a tarii si societatii romanesti. Iar indemnul la solidaritate, la „pasare“, la „iesirea din casa“ in arena publica, implicarea activa in procesul de curatire a lumii noastre de atatea rele si murdarii, este si el semnificativ. Si e la fel de elocventa, de asemenea, calitatea acestui protest, desfasurat pasnic si civilizat, dar cu o fermitate admirabila. Faptul ca se mai incearca compromiterea protestatarilor, ca pe vremea asa-zisilor „golani“ si „animale“ de trista amintire neocomunista, ca se insinueaza cumparari de constiinte, amestecuri externe  etc., e de-a dreptul jenant si scandalos. Daca premierul crede de cuviinta sa insinueze ideea diversionista ca respingerea proiectului Rosia Montana face ecou unor interese antiromanesti din afara tarii, e de mirare, totusi, ca  uita tocmai interesele dubioase, mereu dovedite, ale unei corporatii tot straine, care numai binele Romaniei nu-l vrea. Iar scaparea cu acel „probabil“ legat de supozitia coruptiei a avut loc, totusi… Cumpararea atator constiinte, deja efectuata, mituirea unor bieti oameni saraci, dar si a unor ziare si posturi de televiziune care nu dau aproape nicio stire despre proteste ori le minimalizeaza si comenteaza ca acte antiromanesti, iese in evidenta in fiecare zi. Din fericire, protestatarii de acum nu se lasa pacaliti de asemenea siretlicuri ieftine si continua sa spuna ceea ce au de spus in chip hotarat si demn, in timp ce arama (acum aurul si argintii) de pe fata atator insi aserviti unor interese inavuabile se vede tot mai strident.
Asadar, chiar daca porneste de la propunerea unei legi viciate, clar neconstitutionale, care nu trebuia propusa dezbaterii parlamentare, concluziile comisiei de analiza vor fi un test cu privire la gradul de constiinta si de responsabilitate al celor ce ne conduc. E de asteptat ca actul de tradare nationala pe care il regizeaza din umbra „Corporatia“ si servitorii ei sa nu aiba loc si ca parlamentarii nostri sa asculte, in sfarsit, glasul celor care au analizat si cercetat cu seriozitate, buna-credinta si raspundere efectele unei asemenea talharii. Locuri de munca se pot gasi si prin reluarea cu alte tehnici a mineritului, dar si prin eliberarea zonei de sub eticheta de „monoindustriala“, atat de restrictiva acum; iar aceste locuri, s-a spus deja, nu vor fi atat de numeroase cum se pretinde de catre noii exploatatori nemilosi ai locurilor si oamenilor… muncii. Celalalt „test“, al solidaritatii de constiinta civica ce pare a se trezi, e aproape trecut. Suntem obligati de starea de lucruri, deloc luminoasa, a tarii sa credem in victoria regeneratoare a acestei noi desteptari a romanilor.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper