„Nicolae Labis“ cu Margareta Labis si urmasii

Un articol de DOINA CERNICA

Adrian Alui Gheorghe, Daniel Corbu, Ioana Craciunescu, Nichita Danilov, Carmelia Leonte, Cleopatra Lorintiu, Cornelia Maria Savu, Cassian Maria Spiridon, Elena Stefoi, Lucian Vasiliu, Matei Visniec, George Vulturescu sunt numai câtiva dintre scriitorii nostri carora ipostaza de laureati ai Concursului National de Poezie „Nicolae Labis“ de la Suceava-Malini (astazi, festival) le-a dat nu doar elan, ci si aura unei promisiuni de valoare. De aceea au fost urmariti cu un plus de interes si, sa recunoastem, cu o exigenta mai mare.
Cea mai longeviva competitie lirica româneasca (anul acesta si-a desfasurat a XLV-a editie, iar organizatorii incep deja sa se gândeasca la cea semicentenara) isi datoreaza succesul initial pe de o parte lipsei de concurenta, pe de alta talentelor si unui timp mai prielnic poeziei, in sensul unui respect mai mare pentru poeti si pentru creatia lor. Poate ca i-a purtat noroc si spiritul tutelar, poetul genial, cu viata frânta la numai 21 de ani.
„Geniu“, „genial“ sunt atribute pe care editia scrierilor Labis lansata la „Nicolae Labis“ 2013 le afirma si le sustine cu cele peste 1300 de pagini (format academic), publicate de istoricul literar Nicolae Cârlan la Editura Lidana Suceava. Volumul, monumental, de „opere cvasicomplete“ (lipsind in principal versurile tiparite in gazetele pionieresti) ilustreaza din plin deschiderea si inzestrarea lui Labis pentru un larg evantai literar. Cum au facut-o de altfel si editiile care l-au precedat (ingrijite si comentate de asemenea de Nicolae Cârlan) si care au adus la lumina tiparului, pe genuri (poezie, proza, dramaturgie, critica, traduceri), fondul de manuscrise de la Muzeul Bucovinei. Si, ce e mai important, arata, ca sa-l citam pe Nicolae Cârlan, ca „Nu are literatura româna un poet cu o astfel de opera la 21 de ani“.
Cei 45 de ani de existenta ai festivalului au fost marcati de atitudinea fata de Nicolae Labis, influentata nu o data de aspecte extraliterare. Sunt insa lucruri stiute. Poate mai putin cunoscute sunt consecventa organizatorilor suceveni si a surorii mai mici cu trei ani a poetului, prof. Margareta Labis, in mentinerea acestei competitii poetice, gratie unui amalgam de ratiuni si simtaminte, in care increderea in steaua lui Labis nu a cântarit niciodata cel mai putin. Plasat când in luna nasterii – 2 decembrie 1935 – si a mortii – 22 decembrie 1956 –, când in noiembrie, când in octombrie sau, ca in acest an, la sfârsitul lui septembrie, festivalul a avut parte cel mai adesea de frig, ploaie, vânt rece, ninsori, dar si de un soi de prezenta indârjita (invitati, laureati, autoritati, simpatizanti, scolari, intelectuali din partea locului) in parcul din fata casei memoriale de la Malini. Exceptia, ziua din acest an pe meleagurile natale ale poetului, cu soare, cu un aer de miere diafana si fluturi reintorsi de caldura nesperata in peisajul cu tonuri variate de verde, galben si ruginiu, dar ceresc („A dat Dumnezeu!“, spunea viceprimarul comunei, Dumitru Amariei), i-a determinat pe unii dintre cei legati intr-un fel sau altul de soarta poeziei labisiene si de aceea a festivalului sa o interpreteze ca pe un semn de bun augur. Mai ales ca editia Nicolae Cârlan a scrierilor labisiene nu a fost singura lansata, ea a fost insotita si de „«Trudind penita» sub vraja pasarii cu clont de rubin“ de Ion Filipciuc, Biblioteca „Miorita“, Câmpulung Bucovina, 2013, si numai lentoarea tipografica a facut ca un alt volum dedicat lui Labis, apartinând lui Adrian Dinu Rachieru, sa nu ajunga tot acum la Suceava si Malini.
De fapt, chiar daca fara soare si caldura, vremea mai favorabila dorintei de a-l reciti/citi si a-l intelege pe Labis in contextul perioadei ivirii sale in literatura si, odata cu ea, si reaprecierea festivalului au inceput de câtiva ani, ani in care competitia a beneficiat, caz unic in tara, de un juriu format numai din critici literari de recunoscuta calitate. De exemplu, la actuala editie, din Mircea Martin – presedinte (ca si anul trecut), Alexandru Cistelecan, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Spiridon si Mircea A. Diaconu. Un astfel de juriu creste previzibil si valoarea morala a premiilor, laureatii, câti vor ramâne ai poeziei, ai scrisului, simtindu-se incurajati, confirmati in increderea in sine si in sperante de autoritatea numelor lor.
Nu tin minte (cel putin la multele la care am participat – sigur, nu), ca doamna profesor Margareta Labis sa fi absentat la vreuna din cele 45 de editii ale concursului, ale festivalului. Adorându-si fratele, de care a legat-o si o puternica prietenie adolescentina, excelenta cititoare si recitatoare a poeziei sale, energica si convingatoare, fie ca a fost vorba de Suceava, de Malini, fie de Bucuresti, nu si-a permis nicio clipa de odihna in lupta personala pentru posteritatea lui Labis si pentru mentinerea manifestarii. Filmele TV (TVR Iasi) consacrate lui Labis de scriitorul si publicistul Grigore Ilisei, originar tot din Malini, o aduc in prim-plan cu amintiri, rostiri de versuri, dar si cu fotografii din copilarie, din cea dintâi tinerete, cu soapta lor subtila despre timpul care trece. Aparent neschimbata, Margareta Labis stie insa ca anii nu ne cruta. De aceea, ea insasi neavând copii, si grija de a-si aduce la editia 2013 nepotii de la sora cea mica, inginer Horia Cretu si profesor Andreea Cotitosu, de a le reinvia bucuria vacantelor petrecute la Malini si poate, inconstient, de a le oferi propriul exemplu in implicarea in festival si in cultivarea la un nivel sa spunem si extraliterar a memoriei celebrului lor unchi. De aceea si sustinerea plina de simpatie pe care i-o arata coordonatoarei manifestarii din anii din urma, Carmen Veronica Steiciuc (laureata „Labis“ in 1991), cu toti atâtia ani de viata câte editii insumeaza pâna acum festivalul.
Urmasi nu de sânge, ci de cerneala, si unii dintre laureatii festivalului se simt implicati in mentinerea acestuia, implicit si a posteritatii poetului. Am mentionat-o pe Carmen Steiciuc, sa-i pomenim, dintre sucevenii ramasi la Suceava, si pe Roman Istrati, Victor Traian Rusu, Mircea A. Diaconu, Vlad Sibechi. Si sa nu-i uitam pe câstigatorii din acest an, Alexandru Alina Negru (Suceava) – Marele Premiu „Nicolae Labis„, Delia Marilena Grosu (Comisani -Dâmbovita) – Premiul I, Anastasia Gavrilovici (Ipotesti – Suceava) – Premiul II, Catalina Stanislav (Sibiu) – Premiul III, Alexandru Gheras (Chisinau – R. Moldova) – Premiul oferit de familia Labis, precum si Vlad Pojoga (Sibiu), Elena Silvana Potocean (Resita – Caras-Severin), Ionela Madalina Grosu (Todiresti – Suceava) si Alexandra Rocana Lazar (Brasov) – distinsi cu premii ale unor reviste literare. Drumul lor in literatura este o necunoscuta, ca de altminteri si drumul literaturii in timpul care vine. Cititori de Labis si buni cititori de poezie sa ramâna intr-o vreme cu tot mai putini cititori, adica o zi de vara indiana in toamna spre iarna care se intrevede deja la orizont, si tot n-ar fi putin! Si tot ar fi un motiv de optimism, corabioara („Fii dârz si lupta Nicolae!“) pe oceanul scepticismului generalizat.
Invitat la actuala editie a festivalului, Liviu Ioan Stoiciu se intreba cum ar fi aratat Labis la 78 de ani in decembrie, indemnându-ne romantic sa-l privim printre gene pe Emil Brumaru la 75 de ani si sa „vorbim despre suflet, nu despre aspectul fizic“. Intr-adevar, in epoca anticiparilor imagistice, in care putem vedea pe ecran chipul unui tânar „imbatrânind“ sub ochii nostri, nimeni nu-si pune problema infatisarii lui Labis altfel decât la 21 de ani. Iar Cartea Labis, editata de Nicolae Cârlan, ne spune si de ce. A spus-o de altfel si Emil Brumaru: „Labis? Sunt poeti care au o valoare absoluta. Ca la Banca Nationala, lingourile de aur. El e cam asa. Rezista. Rezista? Este!“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper