B-side

Un articol de GEORGE NEAGOE

Andrei Dosa, American Experience, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca, 64 p.

 
Pe nicaieri nu am citit informatia ca titlul debutului semnat de Andrei Dosa („Când va veni ceea ce este desavârsit“, Ed. Tracus Arte, 2011) reprezinta jumatate dintr-un verset biblic (Apostolul Pavel, „Epistola I catre corinteni“, 13:10). Cealalta jumatate se regaseste în poemul „Când va veni ceea ce este desavârsit, ceea ce este în parte va disparea“. Fac aceste precizari cu întârziere pentru a înlatura nedumeririle si suprainterpretarile. Dupa standardele actuale, sintagma pare un truism, ca si cum o asertiune tare primeste o completare inutila, prin mentionarea cazului antagonic. De fapt, acolo se manifesta o situatie specifica pentru poetica ebraica. Versul întâi este dublat prin perifraza sau expresie disjuncta.
Asadar, în pofida mediului virtual în care haladuia, literatura lui Andrei Dosa aspira sa atinga bosonul lui Higgs, asa-zisa „particula a lui Dumnezeu“. Nimic exceptional de notat. O aparitie de pluton. În fond, tânarul scriitor se dovedea un eliotian sadea, utilizator („user“) al criptogramelor. Se simtea – evidenta iarasi nenumita – mâna lui Alexandru Musina asupra studentului care absolvise masteratul Inovare Culturala (anterior de Scriere Creatoare) din cadrul Facultatii de Litere a Universitatii „Transilvania“ din Brasov. Principala exigenta a maestrului era ca toti cursantii sa exerseze pastisarea poeziei americane. Efectul se observa si mai bine în a doua placheta a lui Andrei Dosa – „American Experience“ – în special în „A collage made of my favourite parts of poems about New York“, amintind de centonele medievale.
Derizoriu si neinteresant
Si cu asta, basta! Comentariile mele s-ar fi rezumat la atât. Ma sâcâie însa lejeritatea colegilor din presa în a proclama „American Dream“ ca o realizare de isprava. Carevasazica, am fost peste Ocean, cu programul Work and Travel, ne-am întors si acum sa povestim, de parca ar atrage exotismul din SUA, cum fuse. Fuse si se duse. Sloganurile despre înnobilarea cetateanului prin travaliu ma plictisesc, indiferent daca apartin societatilor fundamentaliste sau celor capitaliste. Am auzit deja persoane caindu-se, nu îmbogatindu-se (macar sufleteste) dupa astfel de calatorii. Turismul dupa spetire este, în realitate, portocala primita de români, înainte de 1989, daca nimereau la coada potrivita. Bani nu se economisesc. Umilirea atinge disperarea.
Banuiesc ca doar involuntar Andrei Dosa scrie despre granite si ciocniri. Inabilitatea de a accepta codurile celorlalti implica agravarea frustrarilor financiare. Nevoia de câstig împiedica dialogul: „ospataritele descarca platourile cu farfurii murdare/ le stivuiesc aiurea e vorba despre neurotransmitatori/ merci beaucoup merci beaucoup francezii dracului/ mi-au lasat numai cinci dolari bacsis„ („A TREIA ZI, A TREIA NOAPTE ziua care nu mai vine“, p. 22). Locuitorii Hexagonului nu obisnuiesc sa fie generosi cu furnizorii de servicii (restaurante, hoteluri, taximetrie). Nici chelnerul nu pricepe, nici clientii nu renunta, în deplasare, la deprinderile de acasa.
Volumul sufera pentru ca autorul nu a învatat nimic referitor la alteritatea concreta.  Incompatibilitatea între asteptarile personale si umanitatea strainilor produce numai vaicareala. Evident, remediile propuse de gazde împotriva depresiei se revendica de la ideologia „positive thinking“ (gândirea pozitiva). Din nou reiese incongruenta perspectivelor: „heather vreau ceva bun/ vrei o îmbratisare?/ nu stiu/ nu stii ce e aia îmbratisare?// se îmbratiseaza cu cealalta bucatareasa sa îmi arate/ înconjor statia sa ma arunc spre ea/ de la câtiva metri// ma tine strâns/ la piept/ simt ca îmi pune oasele la loc“ („dupa doua luni si trei zile“, p. 18). Esescul poeziilor provine si din refuzul de a fi un insider. Ceea ce nu se integreaza în sistemul propriu de valori intra la rebuturi. E paguboasa autoexilarea intra muros. Asumându-si stigmatul, poetul neglijeaza posibilitatea rodnica de a juca rolul constiintei exterioare.
Înteleg biografismul, minimalismul, narativitatea, anticalofilia, manevrarea cliseelor si critica sociala (din anii ’80, protestul a devenit si la noi criteriu sigur de valorizare). Totusi, contactul cu Occidentul în contextul globalizarii a adus, în 2011, doua carti care au înghitit definitiv problematica metisajului si a consumismului. Una – agreabila – se numeste „Institutia moarta a postei“ (Ionut Chiva). Cealalta – viguroasa – poarta titlul „Motocicleta de lemn“ (stefan Manasia). Belgia acestora – nodul Uniunii Europene – nu difera cu nimic de mentalitatile din State. În ambele zone geografice, promisiunile centrului se infirma. New York-ul nu preia rolul celei de-a patra Rome (dupa Constantinopol si Moscova), apropiindu-se mai degraba de Ieudul lui Ioan Es. Pop: „sunt 45 de poduri care leaga new york-ul de restul lumii. si nicio iesire“ („this is not a photo opportunity“, p. 49). Poezia din „American Experience“ ma deranjeaza pentru ca vrea sa arate ce n-a vazut Parisul. Rezulta un discurs zdrelit în coate, ca Ion care, întorcându-se într-un târziu acasa, dupa ce muncise la Moulin Rouge, deoarece nu achitase consumatia, îsi întreaba bunicul de ce, în tineretea lui, tratatia fusese gratuita. Batrânul îi raspunde ca la mijloc e un „spiel“ si ca are si el o nedumerire: „Cu ce ai mers, nepoate?“; „Cu low cost-ul, îi spune baiatul cu cas la gura.“; „Pai asta-i spielu’. Eu am ajuns cu Wermachtu’!…“.
Oameni si reclame
Andrei Dosa pierde extrem de mult confundând neinteresantul cu derizoriul. Asa încât, în loc sa promoveze trivialul, aduce în prim-plan imagologia arhicunoscuta din „South Park“. Poemele lui dau semne ca ar relata secvente din filme, nu evenimente aievea. Remarcând interextele cu fragmente din câteva melodii (de pilda, „la mezanin în fata patului ei/ o fotografie aeriana alb-negru/ zgârie-nori din manhattan/ m-am asezat cu grija si am privit/ în câteva zile voi fi acolo/ dar n-o sa-mi permit perspectiva“, din „lemne de foc pentru o saptamâna“, pare o variatiune a finalului melodiei „Manhattan Skyline“ a trupei A-ha), am avut senzatia ca ascult întruna partea cealalta a unui disc, ceea ce în limbaj muzical înseamna B-side: cântece necizelate, materiale neincluse în albume.
Atacând lucruri deja doborâte de cohorte de poeti, Andrei Dosa ajunge sa le vânda castraveti tocmai gradinarilor. O singura data mi-a lasat senzatia ca a deslusit lumea prin care s-a învârtit. Atunci când, tânjind dupa casa si dupa libertatea de acolo, sesizeaza ca, pentru americani, dorinta lui de evadare în natura îsi afla echivalentul în confortul peretilor închisi: „a doua zi s-a trezit prima a umblat desculta prin iarba/ pe care nici picioarele ei nici roua nu reuseau s-o faca/ sa para adevarata învârtind o floricica între degete si/ a cântat ceva cu mama ceva trist floricica si felul în care/ se legana era din tezaur folcloric dar picioarele o purtau/ obisnuite cu suprafata si limitele unei camere de hotel“ („tatiana cânta-ne ceva“, p. 30). Printre mormane de mase plastice, vizitatorul asista la îndreptarea, nu si la îmbunatatirea conditiilor si a standardelor.
În fond, aparatul de fotografiat capteaza spoiala si superficialitatea. De aici deriva, poate, stilul de viata narrow-minded: respingerea interogatiilor si dumicarea lozincii despre integrarea în comunitate. Pacat ca autorul prelucreaza cu eficienta semnalele supraumane si nu reuseste sa se plaseze corespunzator în comunicarea interpersonala. Poezia lui îmi stârneste simpatia când subliniaza deosebirile între propaganda exterioara a SUA, axata pe atragerea naivilor, si cea interna, bazata pe controlarea vointei. Andrei Dosa împartaseste opiniile lui Ilf si Petrov („America fara etaje“) legate de binomul ademenire-sanctionare: „accepta totul/ ai ajuns sub copitele calului din reclama/ la tigarile marlboro/(…) accepta totul/ în fiecare noapte visezi ca/ esti la bordul unui transatlantic/ statuia libertatii luceste în soare/ fara urme de cocleala/ si nu mai stii/ ce sa faci cu batista/ sa o fluturi spre cei ce asteapta pe mal/ sau sa-ti stergi lacrimile“ (p. 16-17).
„American Experience“ este o carte insuficient lucrata.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper