Pauza de scris de un an. Despre asaltul scriitorilor si declinul cititorilor

Un articol de CATALIN STURZA

Ce-ar fi daca toata lumea s-ar opri din mâzgalit pentru un an intreg?, se intreaba Collin Robinson in „The Guardian“. Will Self ar putea sa porneasca in drumetii pe munte, Martin Amis si-ar exersa serviciul, la tenis, si toata lumea ar putea, in sfârsit, sa citeasca lucrurile care merita citite.
In calitate de fondator al editurii newyorkeze OR Books, Collin Robinson vorbeste in cunostinta de cauza. Meseria lui e sa gaseasca autori si sa-i ajute sa-si duca la bun sfârsit ideile, transformându-le in carti. Insa, dupa multi ani petrecuti in breasla, Robinson face o marturisire: ar alege oricând cititorii, in detrimentul scriitorilor.
Daca impartim lumea in doua grupuri, unul format din oamenii care scriu, iar cel format din cei care citesc – ei bine, cei care citesc sunt tot mai putini, iar cei care scriu, tot mai multi. Cititorii sunt acei oameni care cauta sa experimenteze si sa invete ceva nou. Ei au in comun curiozitatea intelectuala, modestia si generozitatea de a-si cauta implinirea prin ideile altora. Asa cum arata Virginia Woolf, „cititorul obisnuit este condus de instinctul de a crea, pentru el insusi, din frânturile care-i trec prin fata ochilor, un soi de intreg – portretul unui om, schita unei epoci, o teorie despre arta scrisului.“
Scriitorii sunt, cu totii, oameni care, in mare masura, au hotarât deja ce vor sa spuna si care vor sa isi transmita verdictul final spre un public despre care isi imagineaza ca il asteapta cu nerabdare. Unii dintre ei, foarte putini – aceia care scriu jurnale si le incuie in sertar – mâzgalesc pentru posteritate sau pentru a se perfectiona. Insa cei mai multi scriitori au ego-uri suficient de proeminente incât sa nu fie atinsi de nici un dubiu ca vorbele lor ar merita, intr-adevar, spuse lumii.
Si aici cei mai multi scriitori gresesc – pentru ca talentul de a scrie bine nu e deloc un lucru obisnuit. Siguranta de sine care ii impinge pe multi dintre scriitori sa publice e alimentata, in plus, de incurajarile prietenilor si ale familiei, dar si de editorii prea lenesi sau prea nerabdatori sa le ia banii. Neintelegerea ca pâna si cei mai prosti scriitori merita un public al lor e adâncita de editorii online, dornici sa vânda orice document caruia i se poate atasa un ISBN.
Insa avalansa de scriitori de toate mâinile contribuie la declinul cititului. Si asta nu numai pentru ca, daca scrii, nu prea mai ai timp sa citesti. Insa chiar volumul de literatura disponibila, in prezent, pe piata te descurajeaza sa te opresti la un singur text. E ca si cum ai avea o telecomanda in mâna: treci de la un canal la altul si nu te mai opresti la nimic. Iar cartile, fiind cea mai lunga forma de scriitura, sufera cel mai mult din cauza acestei scaderi abrupte a capacitatii de concentrare a atentiei cititorilor.
Daca nu poti arunca o piatra fara sa lovesti, in ziua de azi, un scriitor, cititorii sunt o specie pe cale de disparitie. Un sondaj recent arata ca unul din patru americani nu a citit vreo carte in ultimul an (in România, unul din doi români nu a citit nici o carte). Tehnologia joaca si ea un rol important in ceea ce priveste pierderea interesului pentru lectura. De exemplu, in timp ce mergem cu metroul sau cu trenul, in loc sa citim preferam sa ne jucam pe telefonul mobil. Romanele de pe noptiera au fost inlocuite cu jocuri electronice de Scrabble.
Pe masura ce tot mai multi scriitori ii bombardeaza cu productiile lor pe cititorii tot mai rari, legile pietei ameninta sa se rastoarne cu susul in jos, arata Collin Robinson. Din ce in ce mai multi scriitori platesc ca sa fie publicati: de aceea platormele de slef-publishing precum iUniverse si cursurile de creative writing deloc ieftine sunt afaceri extrem de banoase. Iar, in curând, cititorii, si nu scriitorii ar putea sa fie platiti pentru munca lor. In anii 1990, un experiment de acest fel a avut loc in Statele Unite: elevii din Georgia primeau, prin intermediul unei fundatii private, doi dolari pentru fiecare carte citita.
In fata acestor perspective deloc linistitoare, Collin Robinson propune o solutie radicala: un moratoriu pentru scriitori. Daca toti scriitorii ar fi convinsi sa se opreasca din mâzgalit in urmatoarele 12 luni? Conform „New York Times“, 81% dintre americani declara ca simt ca trebuie sa ofere lumii o carte. Ei bine, aceasta carte n-ar trebui sa vada lumina tiparului – cel putin, nu in urmatorul an. Desigur, poate ca in acest an s-ar pierde si câteva carti excelente. Insa ne-am alege, cu totii, cu niste timp liber foarte pretios. In care am putea redescoperi cartile pe care le iubim, am putea acorda filosofiei si poeziei atentia pe care o merita, iar cartile groase, care ne speriau, ar putea, in sfârsit, sa fie deschise si citite in ritm relaxat.
Iar scriitorii s-ar putea ocupa, in sfârsit, de propriile hobby-uri. Si, mai mult, ar putea sa umple orele goale alaturându-se cititorilor obisnuiti si plonjând in operele altora – fapt care s-ar dovedi cât se poate de benefic pentru orgoliile lor umflate.

Un comentariu pentru “Pauza de scris de un an. Despre asaltul scriitorilor si declinul cititorilor”

  1. mai 1, 2014 la 9:03 pm

    Pensiunea Valahia Valcea, cel mai pros loc din Romania

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper