Inventarea tenisului (57)

Un articol de Valentin Protopopescu

 

Daca Björn Borg a schimbat din toate punctele de vedere fata tenisului profesionist, el fiind practic primul star autentic al sportului alb, trebuie sa spun imediat ca „ursul“ suedez nu a fost singura vedeta de calibru mondial a ATP-ului. Fireste, scandinavul a dat tonul, insa o veche vorba româneasca spune ca pofta vine mâncând. John McEnroe, fara nici o discutie, i-a succedat lui Borg nu numai in ierarhia tenisului, ci si in planul conditiei de vedeta absoluta.
Si pentru ca una dintre marile rivalitati istorice din tenisul erei Open a fost cea dintre Borg si John McEnroe, voi dedica un anumit spatiu spectaculosului tenisman american. Dar pâna a intra in detaliile biografiei lui Big John, sa spunem ca in 2011 un cineast din Statele Unite, pe nume Aaron Cohen, a avut excelenta inspiratie de a realiza un documentar despre acesti doi giganti ai tenisului din anii 1970-1980. Fireste, in rolurile principale, chiar Borg si McEnroe. Pe lânga acestia, multi apropiati, inclusiv partenerele de viata ale marilor rivali, Mariana Simionescu, fosta Borg, si Tatum O’Neal, fosta McEnroe, carora li s-au alaturat jurnalisti de prestigiu, in genul lui Bud Collins, Peter Bodo si Mike Lupica, dar si alte glorii ale tenisului, printre care Jimmy Connors si Arthur Ashe ori antrenori de calibru, cum este Tony Palafox, sau comentatori TV de buna tinuta, cazul lui Mary Carillo. Documentarul evoca in primul rând distanta intre doua personalitati aflate la poli opusi, diferentele de temperament si caracteriale, stilurile opuse de joc, sensibilitatile si gusturile de o incompatibilitate radicala. Polifonia opiniilor si excelenta argumentatiei au fost inspirat dublate de o incursiune directa in marile partide dintre Borg si McEnroe. Toti cei care apar in filmul lui Cohen au cazut insa de acord asupra unui aspect, se pare fundamental cât priveste comparatia dintre suedez si american: rivalitatea lor poate oricând sa stea alaturi de cea consumata in alte sporturi intre campioni nepereche, asa cum au fost in box Joe Frazer si Muhammad Ali ori in baschet Magic Johnson si Larry Bird!
Cum de-a ajuns pustiul obraznic din cartierul newyorkez Queen’s sa stea alaturi de sacrosanctul Björn Borg? Dar sa-l invinga? Dar sa-l detroneze de pe prima pozitie a clasamentului ATP, intrerupând o dominatie ce dura de trei ani (in realitate, de vreo cinci!) si parea fara sfârsit? Care sunt aspectele jocului practicat de McEnroe in masura a dejuca strategia acelei adevarate masinarii de tenis numite Borg? Si mai ales cum de s-a intâmplat (daca intâmplare a fost!) ca prabusirea suedezului, in loc sa-l stimuleze pe Mac, a actionat ca un efect de domino, tragându-l pe iancheu in vâltoarea regresului?
La toate aceste intrebari voi incerca sa raspund in numerele viitoare ale revistei „Cultura“. Nu inainte de a va aminti ca palmaresul partidelor directe intre cei doi rivali este de 11 la 11. Prima lor intâlnire a avut loc in 1978, pe mocheta salii Kungslinga din Stockholm, acolo unde, favorizat de rapiditatea suprafetei, McEnroe a câstigat usor (6-3 6-4) in semifinala, prilejuind o anumita rana narcisica nordicului, care si-ar fi dorit un trofeu la el acasa. Ultimul lor meci, paradoxal, caci Borg practic se retrasese din circuit in 1982, l-a avut câstigator pe elevul lui Bergelin: este vorba despre partida de la Tokyo din 1983, din cadrul Suntory Cup, turneu de sala, când a triumfat Borg in semifinala cu scorul de 6-4 2-6 6-2. In schimb, marile lor finale au consemnat urmatoarele date: 1979, finala WCT, Dallas, victorie McEnroe (7-5 4-6 6-2 7-6); 1979, finala Mastersului, New York, victorie Borg ( 6-7 6-3 7-6); 1980, finala de la Wimbledon, victorie Borg (1-6 7-5 6-3 6-7 8-6); 1980, finala US Open, victorie McEnroe (7-6 6-1 6-7 5-7 6-4); 1980, finala Mastersului, New York, victorie Borg (6-4 6-7 7-6); 1981, finala de la Wimbledon, victorie McEnroe (4-6 7-6 7-6 6-4); 1981, finala US Open, victorie McEnroe (4-6 6-2 6-4 6-3).

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper