Inventarea tenisului (55)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

 

Björn Borg nu este o carte deschisa. Campionul suedez nu poate fi usor înteles. Enigmatice i-au fost aparitia si evolutia în circuitul ATP, enigmatic i-a ramas destinul si dupa ce a renuntat sa mai presteze în calitate de tenismen profesionist. Dar oricât de misterioasa i-ar fi textura soartei, cai pentru a ne apropia de o întelegere justa (ori macar netradatoare) a personalitatii lui exista. De forjarea acestora s-a ocupat Borg însusi, publicând doua carti care îi reflecta istoria personala, performantele sportive si viata publica de dupa retragere. Este vorba despre autobiografia „Revers…“ (Michel Lafon, Paris, 1993) si volumul de analiza „Gagner“ (Paris Match Editions No.1, Paris, 1980), scris împreuna cu jurnalistul Gene Scott.
Aparent, sa citesti autobiografia campionului scandinav ar fi un gest suficient pentru a-i întelege acestuia viata. Realitatea este însa diferita. În volumul invocat este, surprinzator, prea putin vorba despre tenis, lumea sportului alb, meciuri si jucatori. As spune ca nu tenisul este tema principala a cartii… Dramatic si nelinistitor, cam 40% din text este dedicat spolierii în diferite afaceri si întreprinderi mercantile a fostului mare sportiv de catre diversi asociati, bancheri, directori-executivi s.a.m.d. Trauma lui Björn a fost atât de cumplita, încât el a simtit nevoia sa consacre aproape jumatate din povestea vietii sale acelui episod întins pe mai multi ani si care l-au costat credibilitate, onorabilitate si cam tot ceea ce agonisise ca tenismen profesionist (în jur de 10-12 milioane de dolari americani). Daca „Ursul“ Borg a manifestat un control de fier asupra atitudinii si comportamentului pe terenul de tenis, neîngaduind umorilor si temperamentului sa-l debordeze, în schimb, în viata de zi cu zi de dupa retragerea din viata sportiva el s-a purtat exact la antipodul acestui autocontrol frizând adeseori fanatismul de tip samurai. Haos afectiv, naivitate, masochism, lipsa de fermitate – si enumerarea defectelor ar putea continua.
De aceea, pentru a pricepe câte ceva din grandioasa personalitate si fabulosul destin tenisistic al atletului suedez se cuvine sa citim complementar autobiografiei acestuia cartea de analize intitulata, în varianta franceza, „A câstiga“ („Gagner“), iar în cea engleza, „My Life and Game“. Tot de factura autobiografica, al doilea volum invocat are de-a face 100% cu universul sportului alb, implicând si acele aspecte ale „industriei“, precum contractele de sponsorizare, contractele publicitare, premiile si recompensele ca urmare a participarii la turneele demonstrative. Aceste lucruri au, în ciuda aparentelor, mare legatura cu natura tenisului profesionist de astazi, ca si de ieri. Fireste, în cea mai mare parte a textului scris împreuna cu Gene Scott, Borg se ocupa de acele aspecte de ordin tehnic, tactic, psihologic, sociologic si anecdotic care dadeau substanta circuitului pro din vremea sa. Fara a citi complementar aceste doua volume, Borg ramâne de neînteles, mai enigmatic chiar decât Sfinxul amicului Oedip…
Nu este nici locul si nici timpul sa ma ocup in extenso de biografia si viziunea despre viata a ilustrului campion suedez. Poate ca o voi face cândva chiar în paginile revistei „Cultura“. Ceea ce ma intereseaza este rolul jucat de Borg în reformarea si revolutionarea tenisului din anii ’70 si începutul anilor ’80, unul major, fara precedent si ale carui consecinte istorice se vad si astazi. Din aceasta perspectiva, locul „vikingului“ în epopeea edificata de Piffaut, „Inventarea tenisului“, este unul monumental, chiar daca francezul nu se ocupa atât de mult de figura scandinavului…
De aceea, ma voi margini sa fac trimitere la maniera în care îl receptau pe Björn doi tenismeni români care l-au cunoscut binisor si care i-au fost, în masuri diferite, prieteni. Ce spunea Ilie Nastase despre Borg? Iata pasajul:
„Borg joaca ca un camatar. Nu da nici un punct de la el. Cine stie, poate ca la fel se poarta si atunci când vine vorba despre bani… Este un atlet incredibil. Amintiti-va doar de participarea lui la emisiunea de televiziune «Superstars». Aceasta a avut loc la Vichy. Borg s-a impus în sase dintre cele opt discipline: ping-pong, fotbal, canoe, etc., dar mai ales în cea de 600 de metri garduri, proba în cadrul careia l-a depasit pe campionul olimpic la 110 metri garduri, Guy Drout. Picioarele lui sunt fantastice si, pe plan emotional, seamana mult cu Arthur Ashe: calm si timid. Daca îl lasati într-un colt de vestiar, e în stare sa nu deschida gura o ora întreaga. Dar daca-l tachinati, e capabil de o replica foarte acida.
Borg e capabil sa câstige chiar si atunci când da chifle sau comite erori grosolane. Chiar si aflat într-o zi lipsita de inspiratie, el poate sa câstige meciul, atât de înalt e nivelul de încredere în sine la care a ajuns. Dimpotriva, Connors, daca nu este în forma maxima, nu poate sa-i învinga pe rivalii lui de calibru.
Ar trebui sa-l trimitem pe Borg pe alta planeta. Noi, ceilalti, jucam tenis, el practica alt sport, extraterestru…“
Mai analitic, dar si mai putin flamboaiant, Ion Tiriac spune, la rându-i:
„Fundamental, Borg este un jucator mai solid decât Vilas. Nu exista decât doua feluri de a-l învinge pe Borg: ori sa-l ataci, ori sa-l domini de pe linia de fund. Vilas înca nu ataca suficient de bine, iar în schimbul de mingi Borg îi este clar superior. Cum ar putea câstiga Vilas în aceste conditii? Ceea ce complica lucrurile înca si mai mult este extraordinara tarie psihologica a suedezului. Acest aspect este mai important chiar si decât lejera superioritate tehnica manifestata de Borg, caci altfel Vilas ar trebui sa câstige macar o partida din patru. Din pricina inferioritatii sale de ordin psihologic, Vilas a pierdut de opt ori din tot atâtea ocazii.
Poate ca este paradoxal, dar ceea ce-l face pe Borg atât de puternic este lipsa lui de diversitate în replica. El stie doua lucruri – reverul si dreapta. Nu trebui niciodata sa-si bata capul cum serveste, cum voleiaza sau cum ataca. Borg se deplaseaza chiar mai bine decât Rosewall. El ataca mingea foarte devreme, ceea ce demonstreaza nu numai ca poseda un excelent joc de picioare, ci si ca are un incomparabil simt al anticiparii.
Si mai exista înca un aspect care face din Borg un tenismen cu totul special: capacitatea surprinzatoare de a comite un numar mic de greseli în momentele-cheie ale meciului. Vilas încearca sa aplice acelasi principiu jucând de pe linia de fund, dar argentinianul nu este la fel de rabdator ca Borg.
De fapt, de-acum încolo Vilas nu va mai juca împotriva lui Borg. Ca si ceilalti, el se va înfrunta cu legenda suedezului…“

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper