Homer. Moira. Telefonul mobil

Câteodata îti vine sa arunci computerul pe fereastra. Fiindca te plaseaza într-o existenta aproape imorala. Stai si apesi pe clapele claviaturii. Faci literatura. Si-n jurul tau se întâmpla ce se întâmpla.
În jurul nostru este razboi. Economic în Grecia. În Siria… Ce-a mai ramas din Siria? Cine îsi poate închipui ca zona, ca lumea vor scapa fara consecinte?
Este adevarat ca razboaiele au dat marea literatura. Ce-ar fi fost Homer fara aceasta nefericita sursa de inspiratie? Ce-ar fi fost Tolstoi fara „Razboi si pace“? Cum ar fi scris Vargas Llosa „Razboiul sfârsitului lumii“? Sau Mao Jan „Sorgul rosu“?
La fel de adevarat este ca în zilele noastre computerul te tine legat de faptul nud. Homer? Numai Dumnezeu stie cum a reusit el sa se documenteze. Jumatate documentare, jumatate fantezie, vremurile o permiteau. Trebuie sa accept ca valoarea documentului în zilele noastre este inestimabila. Asa ca ma întorc la computer. Îmi citesc mailul. Si gasesc o scrisoare de la o organizatie pentru drepturi politice si sociale. O deschid. Si o reproduc aici. Cu mici modificari de fraza, cerute de traducere. Cu mici restrângeri de text.
Ce literatura mai vreti? Ce sa mai adauge literatura peste dramatismul acestei relatari?

…21 iulie 2013. O barca din Turcia îi aduce la tarmul insulei Samos pe un sirian cu nevasta, cu copiii lui, de trei si de cinci ani, si cu doi prieteni de acelasi neam. Coboara pe malul stâncos, urca înaltimea, se ascund într-o padure. Femeia este foarte bolnava. Toti sunt îngrijorati pentru starea ei, îsi dau seama ca nu mai au încotro. Suna, la singurul telefon mobil pe care-l au, serviciile de asistenta turcesti.
Turcii le dau urgent numarul de telefon al serviciilor similare din Grecia. Ei nu reusesc sa-i capteze pe greci, revin la turci, îi roaga sa le faca acest serviciu.
În câteva minute sunt sunati de cineva. O femeie, care le spune sa semnalizeze cu o lumina unde sunt, pentru a fi localizati. Nu dupa mult timp, soseste vasul grecesc. Se schimba semnalele luminoase, sunt localizati. Dar… vasul pleaca. Se întoarce dupa douazeci de minute. Se repeta procedura semnalizarii si receptarii. Însa, dupa asta, pleaca din nou. Si pleaca definitiv.
Apoi primesc de la acelasi glas de femeie un apel si li se spune ca înca nu s-a trimis nici un ajutor. Asteapta. Nu vine nimeni.
Între timp telefonul lor, singurul, se descarcase. Nu mai au baterie. Nu mai pot comunica.
Ramân toata noaptea în padure. Dar în zori, starea femeii se înrautateste dramatic. Decid ca unul dintre prieteni sa ramâna cu femeia si cu copiii. Celalalt sa porneasca pe insula în cautare de ajutor. Si tatal sa se îndrepte spre tarm. Nu mai aveau nici apa si nici mâncare.
Tatal o porneste pe tarm, intra în mare, înoata, ajunge la un alt mal, vede o barca de pescari, semnalizeaza, dar este ignorat. Mai merge doua ore, dupa care da de o casa, unde cere ajutor. Oamenii cheama politia. Care ajunge rapid. El arata spre locul în care îsi lasase familia („my baby, my baby“). O pornesc la drum. Dar politistul primeste stirea ca în zona s-a iscat un foc si nu mai pot înainta. Pe sirian îl duc la sediul politiei din Samos.
În acest timp, omul plecat sa ceara ajutor pe uscat, a gasit undeva niste apa. Asa ca se întoarce la prietenul lasat cu mama si cu cei doi copii. Si se decid sa încerce sa paraseasca padurea si sa iasa sa strabata insula, în cautare de ajutor. Dar în curând se dovedeste ca femeia nu e în stare sa mearga. Se vad obligati s-o lase pe drum cu cei doi copii. Barbatii înainteaza pe insula.
Dupa vreo doua ore si jumatate dau de o biserica. Gasesc apa. Dar cad rapusi de extenuare. Sunt gasiti de un pompier. Îi spun acestuia de situatia femeii si a copiilor. Dar sunt dusi la sediul politiei.
Aici, tatal, care fusese si el arestat, a fost retinut timp de cincisprezece zile, cu toata disperarea pe care nu a încetat sa si-o exprime, cât a putut si cum a putut. În cea mai mare parte a timpului, a fost tinut legat de un scaun. Apoi a fost plasat în închisoarea de pe insula, unde a mai stat patruzeci de zile.
Când a fost trimis la Atena, cazul a fost preluat de avocati. Ei raportasera ca niste persoane sunt date disparute de pe 13 august si înaintasera si o plângere la Avocatul Poporului. Politia a raspuns sesizarii ca facusera cercetari sa gaseasca femeia si copiii, dar n-au dat de nici un semn. Situatie contrazisa de faptul ca în dupa-amiaza zilei de 6 septembrie sotul a descoperit cadavrele sotiei si ale copiilor lui.

Acum autorii anuntului raspândit pe internet, Grupul pentru Dreptate Politica si Sociala, solicita raspunsuri la urmatoarele întrebari:
– de ce autoritatile de coasta au abandonat cercetarea?
– cine a fost de serviciu si a raspuns la telefon în noaptea de 21 iulie?
– de la ce telefon au fost contactati refugiatii si de ce când s-a anuntat pierderea unor oameni nu s-a intervenit?
– de ce politia nu a luat în seama disperarea tatalui, când, probabil, s-ar fi putut ca femeia si copiii sa fi fost înca în viata?
– cum se poate ca forte calificate sa nu gasesca oamenii disparuti si ei sa fie gasiti de tata dupa o luna si jumatate?
– de ce au fost refugiatii tinuti în puscarie când era limpede ca ei nu aveau nimic de-a face cu punerea focului?
– unde e limita dintre indiferenta si lipsa de suflet, între acoperirea vinei si complicitate?
– câti oameni vor mai fi ucisi sub motivul „apararii frontierelor“?

Închid computerul. Ma duc sa-i caut pe cei de la organizatie. Mi se par adevarati patrioti. Stiu ca raul e-n noi. Si au curajul s-o spuna. Apara altceva decât frontierele. Care, ora de ora, vedem cum sunt încalcate. De cei care transporta armament de te miri unde, care pun la cale atacuri chimice, care trimit drone. Asta nenumindu-se încalcarea frontierelor, desigur. Doar oamenii acelei tari, care încearca sa fuga de bombe…

„Mi-am adus familia s-o apar de focul din Siria. Si au sfârsit-o arsi în Grecia“, spune tatal, în fata osemintelor nevestei si ale copiilor lui.

Un asemenea „joc“ distrugator al elementelor, noi, cei din partea locului, numim moira. Termenul apare si la Homer. Si, se pare ca îsi pastreaza deplin actualitatea. Înseamna „destin“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper