Cand firmele de apartament ameninta state membre UE

Un articol de CATALIN STURZA

O declaratie bizara a directorului corporatiei Gabriel Resources – actionar majoritar la Rosia Montana Gold Corporation – a fost preluata de presa româneasca: „Daca parlamentul respinge proiectul, vom merge mai departe cu notificarea formalã de litigiu comercial pentru multiple incalcari ale tratatelor internationale de investitii pentru o suma de pâna la patru miliarde de dolari. Cazul nostru este foarte puternic si il vom aduce in atentia publica, astfel incât eforturile României de a atrage investitii straine vor suferi foarte mult“. Spun bizara deoarece RMGC e, de fapt, o firma de apartament, fara nici o alta activitate in afara de viitoarea ipotetica exploatare din Muntii Apuseni. Iar România era, ultima data când am verificat, o tara – si nu una oarecare: o tara membra a Uniunii Europene. Asadar, o firma de apartament ameninta o tara membra a UE ca ii va bloca investitiile straine. Ea, firma, ii pune acestei tari pistolul la tâmpla, in pur stil mafiot, si ii da un ultimatum.
Si cum reactioneaza tara membra a UE in fata acestei firme de apartament? Precum Mircea, din „Scrisoarea a treia“, care – el insusi, in contextul epocii, domn al unei tarisoare „de apartament“ care avea sa devina, abia sase sute de ani mai târziu, parte a unei mari tari membre a UE – ii tinea piept cu mândrie sultanului Baiazid „Fulgerul“, conducatorul celui mai puternic imperiu al vremii? „Eu? Imi apar saracia si nevoile si neamul…“, spunea domnul tarisoarei de apartament, inainte de a-i da, vitejeste, peste nas marelui sultan. Dar, de data aceasta, conducatorii României, ajunsa intre timp tara independenta si membra a UE, aveau sa raspunda un pic diferit. „Victor Ponta a afirmat ulterior ca, in calitate de deputat, va vota impotriva proiectului, dar ca in calitate de premier are obligatia de a atrage investitii in România“, ne anunta agentia Mediafax. Asta dupa ce premierul României – si el un urmas al lui Mircea – a votat pentru proiect, in calitatea sa de sef al Guvernului. Asadar, in fata firmei de apartament, conducatorul din fruntea oastei isi pleaca umil capul, pentru a se bate cu pumnul in piept când se intoarce cu fata spre ostasi. Ei bine, daca in felul acesta isi apara ceva, cu siguranta nu saracia si-o apara.
Noroc cu razesii care au iesit, in ultimele saptamâni, in strada. „Peste 15.000 de oameni la cel mai frumos protest pe care l-a vazut Bucurestiul“, este titlul unui reportaj de pe Metropotam. „De ce a fost cel mai frumos protest pe care l-a vazut Bucurestiul? Pentru ca totul a decurs pasnic, pentru ca oamenii nu erau doar frumosi, dar si informati, pentru cã jandarmii iti spuneau «Pardon!» când treceau in fuga pe lânga tine, iar protestatarii îi atentionau pe jandarmi atunci când erau prea aproape de masinile de pe strada sau de linia de tramvai (pe Stefan cel Mare)“. Pe Casa Jurnalismului, citim: „Frate, am invins! Reportaj dintre 10.000 de oameni“. „Nu-mi vine sa cred – solidaritate! Parca nu suntem noi, parca nu suntem români, sa fiu al naibii!“, imi zice un coleg de generala. Nu l-am mai vazut de nu stiu câti ani, dar uite-l aici, isi impinge bicicleta pe mijlocul soselei Stefan cel Mare, intr-un puhoi de oameni care se-ntinde de la stadionul Dinamo pâna la Guvern si care striga in valuri „Uniti, salvam Rosia Montana!“.
Când domnitorii României din UE isi pleaca capetele in fata unei firme de apartament, oastea tarii continua sa se bata, pe câmpul de lupta al democratiei, asa cum poate. Si, la fel ca razesii de odinioara, cu ce arme poate.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper