Biutiful

Un articol de STEFAN BAGHIU

Andrei Dósa, American Experience, Editura Cartea româneasca, Bucuresti, 2013

 

 

Cel mai important volum post-douamiist a fost, fara niciun fel de dubii, „Când va veni ceea ce este desavârsit“ al lui Andrei Dósa, publicat în 2011 la „Tracus Arte“. Mai ales o lunga perioada (câtiva ani buni) lipsita de debuturi puternice a redeschis atunci apetitul cronicii de întâmpinare pentru scrierile autorilor foarte tineri, ocolite, în general, chiar si astazi, din lipsa unei garantii valorice implicite – care trebuie confirmata sau contestata – si dificultatea de a da un verdict stabil în cazul unei carti nediscutate. Mai toti criticii activi în revistele literare au scris atunci despre volum, separat sau în paralel (în interiorul aceleiasi cronici) cu debutul lui Matei Hutopila, „Copci“. Scolit la atelierele lui Alexandru Musina, influentat de mai toate zonele poeticii douamiiste (desi, preponderent de autenticismul lui Sociu), poetul dovedea înca de la primele poeme publicate un real talent în a surprinde subtilitatile sociale, disfunctiile naturale ale institutiilor clasice si repercusiunile dure ale acestora asupra intimitatii. „Când va veni ceea ce este desavârsit“ era pus astfel alaturi de „Familia Popescu“ si „Borcane bine legate…“. Tehnica de compozitie, desi eterogena la acea vreme, anunta tocmai faptul ca Andrei Dósa va fi putut lucra în mai toate zonele poetice pe care le-a deschis la debut.
Complexul American
De la minimalismul cotidian, postuman (care necesita detasarea „en regardant la télé“), la confesiunea de familie, de la poemele neoexpresioniste („zâmbetele lor seamana cu/ o conserva deschisa cu cutitul“) la vizionarismul senzorial împrumutat de douamiistii expansivi („sa vina sa ne ia cu el acolo unde ayahuasca înfloreste în teasta/ bastinasilor acolo unde frunzele de marijuana sunt fractalice“), calitatea esentiala de care a dispus mereu poezia lui Andrei Dósa este suportul ontologic autentic al poemului. Si aceasta este nota esentiala care îl deosebeste pe autorul noului volum, „American experience“, de majoritatea poetilor tineri: talentul de a lucra pe mize existentiale majore, sub chiar aparenta unui exercitiu de creative writing (diversitate tehnica, tematica). Aproape de experimentalismul unui Vlad Moldovan, aproape de sonoritatea crepusculara a unei Gabi Eftimie (ca sa numim câtiva debutanti din aproximativ aceeasi zona cronologica), tehnica în aparenta aleatorie a lui Dósa lucra exclusiv pe poeme închegate, organice. În primavara lui 2012, într-un interviu acordat Andrei Rotaru, poetul anunta deja aparitia unei plachete de versuri intitulata „American Experience“: „În momentul de fata lucrez la o serie de poeme pe care le-am inclus initial si în manuscrisul predat la concursul de debut de la CR (Cartea Românesca, n.m.), sper sa mai pot scrie câteva. Se numeste „American Experience“, dar s-ar putea sa renunt la acest titlu. Intentionez sa o public sub forma de placheta, probabil în 2013. Nu e nicio graba“.
Riscurile pe care le implica un astfel de volum empiric, construit în jurul experientei de Work and Travel din SUA sunt evidente: capcana liricii ginsbergiene si bukowskiene (capcana mimetica, de a repeta deja cliseele criticii sociale a poetilor consacrati), aerul cool al discursului plin de sintagme în engleza si incapacitatea – în final – de a surprinde cu adevarat esentele imaginarului si situatiile-cheie pentru a traduce poetic aceasta excursie. Deci, atentionarea pe care a facut-o Daniel Cristea-Enache la debutul lui Dósa („Andrei Dósa se va confrunta suplimentar, în volumele urmatoare, cu propria stacheta“) mai avea un obstacol: subiectul alunecos.
Poemele emigrantului
Uimitoare este însa capacitatea poetului de a nu se lasa prins (decât secvential si intentionat) de vraja conceptelor extrem de uzate literar si, prin urmare, facile. Pentru ca, de la Whitman la „Chinese Whispers“ al lui Ashbery (carora li se adauga declarativ, în interiorul volumului, Lennon, Sandburg, Crane, Doty, Shapiro, Walcott, Emma Lazarus, Lorca, Randall Jarrell, Frank O’Hara), asimilarea sintaxei poetice americane îl ajuta, de fapt, pe autor sa creeze un complex benefic de utilizare. Actul declamativ va face, prin urmare, parte din proiectul de anonimat al personajului poetic pe care îl creeaza Dósa: „aici se fac corectii zilnice/ ca totul la tine sa ti se para perfect/ aici se regleaza tonul vocii/ coordonatele urmatorului pas/ aici cânti che sera sera/ dansezi ca în trupa lui diaghilev/ rasfatul de sine se confunda/ cu schimburile celulare/ aici e reflexoterapia de mall/ aici se pun în balanta banii si lasitatea/ umbra te târaste pe tine/ aici e înainte sa fi fost cuvântul/ e senzatia si siguranta propriei pieli/ (…) te pierzi de tine si nu te cauta nimeni/ acolo departe/ în tine/ aproapele meu/ sunt toate acestea/ multiplicate si mixate la nesfârsit“. Nimic ostentativ astfel în aceasta enumerare-manifest cu instantanee macro-sociale, care va si continua cu sintagma (evident, intentionat) bukowskiana „Doamna Moarte“.
Mai departe, lucrând cu acelasi material al anonimatului (lucru previzibil, de altfel, pentru situatia de exploatat – „America, I’ve given you all and now i’m nothing“), poetul gestioneaza perfect improvizatia sociala permanenta pe care trebuie sa o exerseze strainul si care va duce, inevitabil, la alienare: „intru în casa dau mâna cu toata lumea/ mâinile cad înapoi pe taste/ pe paginile de fb par mai vii/ (…) nu simt textura pielii lor/ nu tin minte glumele de ieri/ nu am facut scander cu nimeni/ traiesc cu impresia ca ne citim replicile/ de pe prompter/ (…) fumam ceva/ ei spun ca efectul ierbii seamana/ cu efectul alcoolului/ cauta pe i-pad-ul abia cumparat de pe amazon/ unde e drumul/ unde e lacul unde e casa noastra/ unde sunt ei/ gps-ul arata un oras din românia/ zoom marginea orasului/ zoom/ cimitirul“. „America“ lui Baudrillard îsi face simtita prezenta subtil în atmosfera volumului. Tarâmurile desertice, atmosfera statica a peisajului, aglomeratia urbana ulterioara, toate transforma poemele din „American Experience“ în adevarate explozii senzoriale: „sunt atâtea lacuri cu insule în mijloc/ masini cu portiera deschisa si biciclete presarate pe alei/ pentru ca au libertatea sa se lase cuprinsi de dorinta/ de a se arunca în apa din senin// alunecam printre paduri si lacuri/ în masina electrica a sefei (spaceshuttle)/ buton de pornire ca la electrocasnice“, „inima se strânge/ din cauza vehiculelor aflate în miscare/ din cauza luminilor care se vor aprinde în curând/ la ferestrele zgârie-norilor/ se strânge din orice/ pâna la urma nu-mi iau la revedere/ nu spun nimic nici macar/ i hope we never die/ so do i/ do you think there’s any chance of it?/ chiar daca s-ar fi potrivit/ acasa tocmai se înlocuiesc placute/ pentru afisarea noului curs leu-dolar/ se schimba denumirea statiilor finale/ din industrial în commercial“.
Pe deasupra, în economia volumului, mai mult decât binevenit este poemul-colaj intitulat chiar „A collage made of my favourite parts of poems about New York“. Toate aceste momente prinse de „camera de filmat“ sunt exploatate aproape fara defect de poet. Este cu adevarat uimitor cum Andrei Dósa si-a canalizat întreaga intuitie poetica si întreg discursul pe aceasta zona neasteptata a poeziei emigrantului si a reusit sa-si pastreze notele autentice si sa exploateze doar focarele poetice puternice. Rememorarile din prima parte („îmi reamintesc tot ce am trait/ e o experienta în preajma mortii/ dar aici tunelul e foarte larg/ seamana cu bucataria unui restaurant“), actiunea secventiala care capata substanta prin montajul nimerit („si te urci pe scena esti figurantul care spune/ cred în zgârie-nori cred în orasul acesta/ cred în America“), pasajele narative care transforma peisajul într-o panorama complexa a civilizatiei vestice, toate fac parte din climaxul general gândit de Dósa.
Unele momente (chiar si începutul volumului) amintesc, prin aerul cosmopolit si inaccesibil, prin situatiile sociale (emigrantul care spala vase si lucreaza într-o bucatarie plina de pesti si animale marine, scenele latente din casa în care locuiesc mai multi români, contactul secvential cu americanii si impactul cultural, descrierea fetei din Basarabia care îsi va câstiga cetatenia culcându-se cu un „redneck“) de cadrele bine calculate si de povestile aparent disparate, însa fin legate ale regizorului si scenaristului Alejandro González Iñárritu. Aceeasi atmosfera tragic-existentiala domina, în fond, si în poemele lui Andrei Dósa: „accepta totul/ it’s just a b movie/ iar tu manânci popcorn si râzi/ manânci popcorn în întuneric si râzi/ (…)/ esti înghitit de un val de turisti/ înarmati cu aparate foto harti si multi bani/ care vor sa se pozeze lânga statuia/ sa se urce pe ea/ si tu trebuie sa le torni apa în pahare/ trebuie sa speli/ vasele dupa ei/ accepta totul/ pentru câtiva dolari/ nu mai esti sigur/ daca tatal tau era într-adevar un om bogat/ sau daca roscovele sunt singurele fructe/ nu mai stii sigur/ daca acum pleci de la tatal tau/ sau acum te întorci la el“. Drama, accentuata pâna la adoptarea metaforei (metafora conceptuala este, deseori, fara supra-utilizare, ustensila eleganta a poetului) depersonalizeaza si creeaza spatiul unei resemnificari a oricarui gest marunt: „ma duc la baie sa ma spal pe dinti/ în oglinda/ nimeni“; „încerc sa-i prind privirea/ printre rafturile de inox/ ametesc si de la atât/ sunt rupt nebarbierit/ heather vreau ceva bun/ vrei o îmbratisare?/ nu stiu/ nu stii ce e aia o îmbratisare?/ se îmbratiseaza cu cealalta bucatareasa sa îmi arate“.
Dintre debutantii post-douamiisti, Andrei Dósa este categoric cel mai puternic reprezentant. Un real talent a dovedit poetul înca de la primul volum si, iata, deja de la al doilea începe sa scrie coagulat si plin de substanta. Folosind metode de altfel accesibile congenerilor (dupa cum bine observa si Paul Cernat în textul de pe coperta a patra), Dósa este printre putinii poeti tineri care stiu sa creeze cu adevarat efectul de poezie majora. Constructia supravegheata a momentelor, congruenta imaginarului, tonul autentic, nediluat, cresterile în intensitate, maturitatea ideatica si controlul sintagmei sunt punctele forte ale poetului. „American Experience“ este în acest moment cel mai bun volum al anului.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper