Scoala de vara „Fenomenul Pitesti“: jurnal

Un articol de OANA PURICE

Între 22 si 26 iulie, la Pitesti, comunismul a fost întors pe toate fetele. Aici s-a desfasurat Scoala de vara „Fenomenul Pitesti“, care a adus alaturi tineri preocupati de trecutul recent si organizatori (si acestia la fel de tineri), ale caror standarde exigente au condus la rezultate ireprosabile. Întâlnirea este un produs al Centrului de Studii în Istorie Contemporana. Ajunsa la cea de-a doua editie, manifestarea are ca principal obiectiv aducerea în atentia opiniei publice a experimentului carceral „Pitesti“. În ciuda dezinteresului aproape generalizat fata de acest fenomen istoric îngrozitor, invitatii au dovedit o implicare activa. Alaturi de Centrul de Studii în Istorie Contemporana, cei care au facut posibil confortul fizic si intelectual al participantilor au fost Fundatia Sfintii Închisorilor, Grupul Filos, platforma on-line www.fenomenulpitesti.ro, Fundatia Konrad Adenauer România, Centrul de Cultura „Bratianu“, Centrul Cultural Mioveni, Biblioteca Judeteana „Dinicu Golescu“ (Pitesti) si Radio Guerilla. Prin sprijinul acordat, cele cinci zile petrecute în resedinta judetului Arges au fost si o vacanta cu numeroase beneficii culturale.
Programul propriu-zis a început marti, 23 iulie, prima seara petrecuta la Hotel Victoria din Pitesti (cazarea aici a fost printre primele semne ale unui eveniment la cote ridicate) fiind dedicata cunoasterii reciproce între cei 15 participanti si organizatori: Alin Muresan – presedinte al centrului, Alina Urs, Ana Teodorescu si Ionut Trandafirescu. Tot ca preambul, marti dimineata a avut loc, la Consiliul Judetean Arges, deschiderea oficiala evenimentului, unde au participat si voluntarii Scolii (participanti la editia precedenta) si reprezentanti ai Fundatiei Konrad Adenauer. Activitatile au fost împartite în trei categorii, dispuse alternativ de-a lungul celor patru zile: vizite la fostele închisori comuniste, conferinte si seminare. Foarte importante pentru toate acestea au fost întretinerea unui dialog între cursanti si invitati, permisiunea si chiar îndemnul repetat de a pune întrebari, de a solicita explicatii sau de a-si lansa propriul punct de vedere, fapt care a dinamizat întâlnirile.
Teroarea povestita la fata locului
Prima vizita a început în forta, la fostul penitenciar Pitesti, unde a avut loc procesul de reeducare a studentilor „reactionari“, condus de Eugen Turcanu, între 1949 si 1951. Astazi, doar o parte a cladirii se mai pastreaza în conditiile din anii ’50, aflându-se, din 2010, în patrimoniul Fundatiei Sfintii Închisorilor. Vizita a cuprins celule, camera de izolare si camera 4-Spital, încaperea unde au avut loc teribilele cazuri uneltite si aplicate de Turcanu si detinutii transformati în agresori. Vizita a fost cu atât mai emotionanta, cu cât alaturi de noi s-a aflat Constantin „Tache“ Rodas, victima a supliciilor de atunci. Amintirile si emotiile domnului Rodas au devenit vizibile când îi reveneau în minte atrocitatile la care a fost supus chiar în aceleasi camere prin care treceam. La final, s-a oficiat o slujba de pomenire a detinutilor decedati aici, tinuta în camera 4-Spital. Profunzimea trairii lui Tache Rodas pe durata ritualului a însemnat o dovada clara a rezistentei prin credinta, a faptului ca studentii maltratati si batjocoriti la Pitesti si în alte locuri au gasit taria de a suporta agresiunile si presiunile unui sistem criminal datoritã credintei în Dumnezeu.
O experienta asemanatoare am trait în ultima zi (26 iulie), când a fost programata vizita la fostul penitenciar Jilava, alaturi de alti doi supravietuitori ai sistemului carceral, Demostene Andronescu si Vasile Jaques Iamandi. Dupa ce am trecut de privirile suspicioase ale celor ce asteptau sa intre sa-i vada pe actualii prizonieri ai închisorii (ne-ar fi luat la rost pentru ca intram în fata, dar s-au lamurit, prin tehnica telefonului fara fir, ca suntem cu alte treburi, eventual veniti „pentru interviu“), am intrat în curte si, trecând prin dreptul cladirilor astazi în folosinta, pe sub privirile celor scosi la munci agricole si de întretinere, am ajuns la Fortul 13 – spatiul folosit în anii comunismului mai ales ca loc de tranzit pentru intelectualii ce urmau sa fie repartizati în închisorile din tara. Ca si Pitestiul, Jilava pastreaza foarte mult din felul cum arata în trecut (cauza fiind si lipsa fondurilor de întretinere si reconditionare), astfel ca efectul contactului a fost puternic. Domnii Andronescu si Iamandi ne-au povestit care erau conditiile în anii ’50 si care era programul detinutilor. Si pentru dumnealor relatia cu divinitatea a fost salvatoare, insistând sa acordam câteva minute unor rugaciuni de iertare si multumire.
Despre comunism la conacul Bratienilor
A doua serie de evenimente a constat din conferintele sustinute pe teme legate de comunismul românesc. Acestea au avut loc la Vila Florica, fosta resedinta a familiei Bratianu, administrata de Centrul de Cultura „Bratianu“. Prima prelegere a fost tinuta de Alin Muresan, care ne-a vorbit despre ce a însemnat Fenomenul Pitesti în economia planului comunist si care au fost personajele principale ale acestui experiment. Doua idei centrale ale tezei lui Alin Muresan privesc o problematica terminologica; întrucât cei care ajungeau sa-si tortureze propriii colegi de celula erau constrânsi prin metode criminale sa faca acest lucru, el prefera sa nu-i numeasca „tortionari“, ci „agresori“; de asemenea, a nuantat termenul de „reeducare“, considerând ca nu e pertinent întrebuintat, de vreme ce la Pitesti s-a dorit eliminarea tuturor valorilor detinutilor, fara a le înlocui cu un alt sistem axiologic, ci doar aducându-i la nivelul unor instrumente de pedeapsa si propaganda. A doua conferinta a avut loc în aceeasi zi, miercuri, fiind sustinuta de Adrian Nicolae Petcu, consilier CNSAS. Specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române în perioada comunismului, Adrian Petcu a vorbit despre statutul BOR în perioada postbelica, aducând informatii despre dispozitiile P.M.R. cu privire la educatia teologica si exercitarea serviciului liturgic si despre negocierile care au existat între ierarhi si liderii comunisti.
Joi, 25 iulie, au fost programate alte trei prelegeri, în aceeasi crama a Vilei Florica. Primul lector a fost Constantin Vasilescu, istoric si cercetator în cadrul IICCMER si al CSIC. Discutia propusa de acesta a vizat rezistenta armata anticomunista din România, concentrându-si atentia asupra miscarii de pe versantul sudic al Fagarasului si asupra liderilor acesteia, Gheorghe Arsenescu si fratii Arnautoiu. Prezentându-ne obiectivele grupului, formele de represiune ale Securitatii si defensiva partizanilor, Constantin Vasilescu a sustinut existenta unei rezistente efective, demontând teoriile despre pasivitatea totala a românilor la instalarea comunismului. A doua prelegere a penultimei zile a Scolii a apartinut lui George Ardeleanu, profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti. În centrul acestei conferinte s-a aflat procesul Noica-Pillat, un subiect pe care George Ardeleanu îl pune în discutie si în cadrul cursului optional despre Gulag tinut la Litere. În crama de la Florica a descris etapele arestarilor membrilor grupurilor Noica si Pillat, desfasurarea procesului si a comentat pasaje semnificative din „Jurnalul fericirii“, cartea lui Steinhardt care sta ca marturie singulara despre procesul lotului. Vadim Guzun (cercetator si diplomat în Ministerul Afacerilor Externe) a fost cel care, în cadrul ultimei conferinte, a vorbit despre refugiul românilor din Transnistria ca forma de rezistenta anticomunista. Dupa ce a contextualizat fenomenul refugiului din spatiul rusesc în anii ce au precedat si urmat cel de-al Doilea Razboi Mondial, Vadim Guzun a prezentat si comentat relatiile care s-au stabilit între institutiile românesti si refugiati si felul în care acestia din urma au fost integrati social dupa ce fugisera de represiunile sovietice.
Invitatie la nuante
O parte foarte importanta si, poate, cea mai incitanta a Scolii de vara a fost reprezentata de seminariile pe care Alina Urs si Alin Muresan le-au tinut în doua dintre serile petrecute la Hotel Victoria. Alina Urs a plecat de la o premisa putin obisnuita în discursurile despre comunism, propunând posibilitatea de justificare si empatizare cu doctrina socialista. Dupa o scurta prezentare a ideologiei comuniste pornind de la manifestele scrise de Marx si Engels, ni s-a propus o dezbatere, în cadrul careia, prin schimbare de roluri, trebuia sa argumentam pro si contra crimele comise de regimul comunist european. Cum argumente plauzibile au fost aduse si de o parte si de alta, concluzia seminarului a privit relativitatea necesara atunci când se discuta despre comunism si evitarea dihotomiilor reductioniste. Pe aceeasi idee a mers si seminarul lui Alin Muresan, care ne-a propus un joc de imaginatie: punându-ne în pielea unor studenti din anii ’50, am fost întrebati cum am fi reactionat în anumite situatii critice. Cei carora le experimentam conditia s-au dovedit a fi dintre cei care devenisera colaboratori ai Securitatii sau agresori, dar care ajunsesera în aceste ipostaze dupa trasee pline de teroare. Din nou, judecata lipsita de nuante se dovedea neproductiva, îndemnul conducatorului de seminar fiind la o studiere în detaliu a cazurilor carora li se ofera un verdict.
La Pitesti, ca în vacanta
Ca activitati bonus, cursantii au participat la lansarea cartii lui Mihai Buracu (fost detinut politic), „Eu sunt scribul…“ – în prezenta fiicei acestuia, Mihaela Ciobotea – si au vizionat filmul „Demascarea“, un documentar despre experimentul de la Pitesti, realizat de Alin Muresan si Nicolae Margineanu. Daca în cele de mai sus se observa calitatea superioara a mediului intelectual creat la Scoala de vara „Fenomenul Pitesti“, în aceleasi coordonate se înscriu si conditiile materiale oferite participantilor. Astfel, transportul, cazarea si masa ireprosabile au creat un context confortabil, facilitând interactiunile dintre participanti si invitati. Interesul organizatorilor pentru buna desfasurare a activitatilor, focalizarea lor pe cursanti si pe posibilitatea acestora de integrare si cunoastere aprofundata a celor discutate, îndemnul la dialog, întâlnirile pe care le-au mediat au probat profesionalismul si placerea cu care lucreaza pentru propagarea unor informatii si valori-reper ale istoriei recente. Astfel, Scoala de vara a fost un succes.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper