Hrusciov, Gheorghiu-Dej si Tezaurul Romaniei de la Moscova (II). Anii 1955-1956

Un articol de PAVEL TUGUI

Reactia liderilor PMR, a prim secretarului CC Gheorghiu-Dej, fata de scrisoarea primita de la N. Hrusciov este edificatoare. Nu dispunem de stenograme ale discutiilor, declaratiilor etc., ci doar de decizii ale membrilor Biroului Politic al CC si comunicari referitoare la alcatuirea delegatiei României de preluare, de la Moscova, a obiectelor indicate în scrisoarea lui Hrusciov.
Se pare ca liderii RPR au staruit pe lânga noua conducere sovietica, N.S. Hrusciov, Bulganin, Mikoian, Gromîko, sa accepte returnarea integrala a Tezaurului României, în conformitate cu „Inventarul“ existent atât la Bucuresti, cât si la Moscova, astfel încheindu-se unul din vechile diferende româno-sovietice. O întelegere oficiala convenita între guvernele si Parlamentele celor doua tari ar fi urmat sa fie parafata si comunicata public, printr-un act semnat de sefii celor doua guverne, la Moscova, în vara lui 1956.
Din actele din arhive si din informatiile primite în toamna lui 1956 de la Miron Constantinescu si Al. Bârladeanu reiese ca Gheorghiu-Dej si E. Bodnaras au încercat sa-i convinga pe Hrusciov si Mikoian ca Biroul Politic al PCUS sa aprobe restituirea întregului tezaur românesc, având în vedere ca RPR era obligata, în acei ani, de foruri internationale si tari Occidentale (Anglia, Franta, SUA, Elvetia, Suedia, Canada, Italia s.a.) sa înceapa achitarea datoriilor istorice ale României, datorii de razboi prevazute în Tratatele de Pace din 1946-1947, dar si despagubiri datorate în urma nationalizarii etc. Sperante într-o atitudine de întelegere binevoitoare din partea liderilor sovietici se observa si în deciziile luate de Biroul Politic al CC, în sedinta din 3 iulie 1956, când s-a încheiat „Protocolul 25“, „cu privire la componenta delegatiei ce va pleca la Moscova pentru a primi obiectele de arta pe care Consiliul de Ministri al URSS a hotarât sa le transfere guvernului RPR (Arhivele Nationale ale României, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar 71/1956, f. 2-12).
Nu s-au pastrat stenogramele discutiilor în jurul „protocolului“, ci doar deciziile adoptate de conducerea PMR, pe care le reproducem, deoarece atesta solutii pentru doua posibile situatii create de Partea Sovietica.
„În urma discutiilor, Biroul Politic al CC al PMR stabileste doua variante privind componenta delegatiei care va pleca la Moscova pentru a primi obiectele de arta.
a) Delegatia sa fie condusa de tov. Chivu Stoica, presedintele Consiliului de Ministri.
b) Delegatia sa fie condusa de tov. Miron Constantinescu, prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri.
S-a stabilit ca din delegatie sa faca parte tov. Grigore Preoteasa, Constanta Craciun, Mihail Sadoveanu si Traian Savulescu –, daca le permite starea sanatatii.“
Scrisoarea lui N. Hrusciov a provocat consternarea liderilor PMR, care au insistat si au obtinut o prelungire a tratativelor în vederea restituirii întregului Tezaur, inclusiv averea Bancii Nationale a României din anul 1917. Tratativele au continuat si la începutul lui iulie 1956, din moment ce Biroul Politic decide ca delegatia româna ce va pleca la Moscova sa fie condusa de seful guvernului sau principalul sau loctiitor, urmând ca din delegatia oficiala sa faca parte acad. Mihail Sadoveanu, vicepresedintele Prezidiului Marii Adunari Nationale si Presedintele Uniunii Scriitorilor si acad. Traian Savulescu, presedintele Academiei RPR.
Sperantele liderilor RPR s-au lovit de opozitia membrilor Biroului Politic al PCUS si a unor ministri, care au acceptat sa restituie numai valorile artistice românesti mentionate de N. Hrusciov în scrisoarea trimisa lui Gheorghiu-Dej. Reactia liderului român si a Biroului Politic a fost rapida, iar solutiile stabilite au avut în vedere si normele juridice internationale.
*
La 9 iulie 1956, am fost convocat la Palatul Victoria de Miron Constantinescu, la o sedinta. Erau prezenti: acad. Traian Savulescu, acad. Mihai Ralea, Leonte Rautu, seful Directiei de Propaganda si Cultura a CC (înfiintata la începutul lui 1956), Constanta Craciun, ministrul Culturii si Grigore Preoteasa, ministrul Afacerilor Straine. M. Constantinescu a informat ca guvernul (?!) a primit o scrisoare din partea conducerii Uniunii Sovietice, în legatura cu restituirea unor valori artistice si istorice din Tezaurul evacuat din România în Rusia, în anii 1916-1917. Din discutiile purtate între M. Constantinescu, L. Rautu si Gr. Preoteasa am înteles ca ei cunosteau documentul primit de la Moscova, însa împrejurarea nu era potrivita sa cer lamuriri… În stilul lui intempestiv, M. Constantinescu ne-a cerut parerea în legatura cu alcatuirea unei delegatii care urma sa plece la Moscova, sa preia obiectele de tezaur. M. Constantinescu a sugerat – din partea conducerii partidului si guvernului – ca delegatia sa fie alcatuita din academicieni, personalitati de mare autoritate stiintifica si culturala, iar la conducerea ei este propus – a spus – tovarasul profesor Mihai Ralea si în calitate de presedinte al Institutului de Relatii cu Strainatatea. (Nimeni n-a avut obiectii. Evident, „Protocolul 25“ nu era adecvat noului context!) Constanta Craciun l-a propus pe acad. George Oprescu; L. Rautu, pe acad. Cezar Petrescu; P. Tugui, pe acad. Tudor Arghezi. Acad. Tr. Savulescu, M. Ralea si Gr. Preoteasa au sustinut ca Tudor Arghezi sa faca parte din delegatie. M. Constantinescu a fost de acord cu mentinerea autorului „Cuvintelor potrivite“ ca potential membru al delegatiei, cu precizarea ca poetul academician va trebui consultat. Presedintele Academiei, Tr. Savulescu l-a propus pe acad. A. Otetea, iar L. Rautu, pe acad. Const. Daicoviciu, de la Cluj. A intervenit acad. M. Ralea, sustinând ca e mai potrivita propunerea lui Tr. Savulescu, prof. Otetea fiind specialist în istoria medievala si moderna. La sfârsit, M. Constantinescu a spus ca va prezenta propunerile conducerii si, în timp util, vom afla hotarârea luata. Vice-presedintele guvernului i-a recomandat ministrului Culturii sa delege, alaturi de academicieni, ca membru în delegatie, „un tovaras din conducerea Ministerului Culturii“, care sa nu fie membru al CC sau al Consiliului de Ministri, împreuna cu care sa alcatuiasca un colectiv tehnic de muzeografi specialisti în obiecte de tezaur, critici de arta si pictori, specialisti în numismatica si obiecte de cult, icoane, broderii s.a.

Chemat la Dej
A doua zi, am primit un telefon de la Gheorghiu-Dej, care mi-a cerut sa merg acasa la Tudor Arghezi si sa-l întreb „daca este dispus“ ca, în zilele urmatoare, „sa faca parte dintr-o delegatie“ ce se va deplasa în Uniunea Sovietica.
Poetul m-a primit la locuinta din B-dul Aviatorilor 70. I-am prezentat propunerea lui Dej, spunându-i ca va fi convocat la conducerea guvernului. Poetul nu mi-a cerut nici o lamurire. Peste câteva zile, ministrul de Externe, Grigore Preoteasa, mi-a vorbit despre decizia privind componenta delegatiei: acad. Mihai Ralea, seful delegatiei, acad. Andrei Otetea, acad. Tudor Arghezi, acad. George Oprescu, Const. Prisnea, prim-loctiitor al ministrului Culturii. La întâlnirea delegatiei cu Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, M. Constantinescu si E. Bodnaras. N-am asistat, dar am fost convocat de ministrul Culturii, înainte de plecare, sa-mi spun parerea asupra „grupului de consilieri tehnici“ ai delegatiei. Împreuna am stabilit ca factorul principal în preluarea si verificarea fiecarui obiect propus de specialistii sovietici sa fie pictorul Marius Bunescu, custodele principal al Muzeului National de Arta al RPR, membru în delegatie. Prof. Marius Bunescu i-a ales pe cei mai renumiti specialisti bucuresteni în numismatica, icoane vechi, tesaturi, obiecte din metale pretioase, obiecte bisericesti, bijuterii vechi, pietre pretioase…
*
Plecarea delegatiei spre Moscova a avut loc în ziua de 28 iulie 1956, ora 930, din Gara Baneasa. Acad. George Oprescu înfatiseaza în „Jurnalul de calatorie“ (v. „Jurnal de calatorie“, Cartea Rusa, noiembrie 1957, pp. 55-77), cronologic, cu date concrete, cele petrecute la Moscova. Miercuri, 1 august 1956, delegatia româna a fost invitata la Kremlin ca sa ia cunostinta „de lucrarile ce ni se înapoiau“ – scrie acad. G. Oprescu. Comandantul Kremlinului, gen. Vedenin si specialistii sovietici au prezentat obiectele expuse în salile Palatului. Vedenin a spus ca „totul fusese studiat, inventariat, cântarit si masurat, si ne-a comunicat – scrie G. Oprescu – detaliile cele mai exacte rezultate din aceste operatii.“ G. Oprescu înregistreaza datele comunicate, totalul obiectelor de predat fiind de 39.320 titluri (obiecte), numar identic cu cel comunicat în scrisoarea primita de Gheorghiu-Dej. O confruntare a cifrelor prezentate de N. Hrusciov, cu cele preluate de acad. G. Oprescu, de la specialistii sovietici, la Palatul Kremlinului, arata unele diferente în clasificarea si gruparea obiectelor preluate, ce merita mentionate. (Tabelul 1)

Aflam, din comunicarile membrilor delegatiei, ca au solicitat specialistilor sovietici, la preluarea obiectelor si în zilele anterioare, clarificari privind obiectele de valoare artistica si istorica, cele din metale pretioase etc. Mai mult, prof. G. Oprescu si pictorul Marius Bunescu n-au ezitat sa ceara informatii despre lucrarile de restaurare etc. ale unor opere de arta, inclusiv confruntari de specialitate cu restauratorii sovietici, în vederea înlaturarii oricaror banuieli referitoare la autenticitatea obiectelor restaurate. Acad. G. Oprescu arata ca unele tablouri si icoane (cca 340) au fost supuse unor restaurari, ele fiind efectuate – au declarat reprezentantii sovietici – de specialisti, în Atelierul de restaurari din Moscova. Echipa condusa de G. Oprescu si Marius Bunescu a solicitat sa viziteze Atelierul si sa se consulte cu specialistii sovietici asupra conditiilor lucrarilor de restaurare etc., cerere satisfacuta. Lucrarile realizate de specialistii sovietici asupra Tezaurului, mentionate în scrisoarea lui Hrusciov – cercetari, restaurari, cântariri, inventarieri, vizionari a zeci de mii de obiecte – nu se puteau face în timp scurt, ci au solicitat o activitate extinsa, pe durata a peste zece luni, convingere marturisita, la întoarcere, de G. Oprescu, M. Bunescu, A. Otetea si conducatorul delegatiei, acad. M. Ralea.
„Stralucitul tezaur“
Despre desfasurarea preluarii partii din Tezaurul românesc de la Moscova, ne-a lasat pagini instructive, pline de simtire si acad. Tudor Arghezi. În tableta „Am intrat într-un vast univers de miracole lamurite. Toastul rostit la Kremlin la preluarea tezaurului de arta pastrat în URSS“, autorul „Cuvintelor potrivite“ spunea între altele: „În 41 de ani, s-au succedat si la noi, în România, câteva generatii, ajunse cele mai multe la maturitate. Ele nu stiau ca avem odoare, ca osemintele de aur ale veacurilor românesti au existat vreodata si ca sunt… Cei care le stiau întrucâtva nu credeau ca le mai vedem. În copilarie, la vârsta de 16 ani, acum 60 de ani, am vazut ultima oara, la Bucuresti, „Closca cu puii de aur“. Acum, am întâlnit-o la Kremlin.“
În alt articol, intitulat „Stralucitul tezaur“, Tudor Arghezi arata ca echipa de tehnicieni români, în frunte cu pictorul Marius Bunescu, a desfasurat o lucrare „migaloasa si delicata“. „«Inventarul» în trei volume, de grosimea unui lat de palma, îmbracat în piele cuprinde 8.623 de diviziuni. Tiparite într-adins pentru tezaurul românesc, elegantele registre pleaca odata cu avutiile de arta ale tarii la Bucuresti.“ (Documentele publicate arata ca sovietici au realizat cu anticipatie „cele trei volume“ ale „Inventarului“ obiectelor ce urmau sa fie preluate de reprezentantii români.) Poetul descrie, în stilul sau colorat si expresiv, cadelnite, evanghelii cu copertile ferecate în aur, mitre si cuci episcopale, icoane, chivote, potire, vesminte arhieresti bogate în podoabe, matasuri cusute cu aur, bijuterii etc. (Tudor Arghezi, „Lumea veche, lumea noua“, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958, pp. 267-272.)
*
Toate cele 39.320 obiecte de arta româneasca veche si moderna, inclusiv „Closca cu puii de aur“ au fost împachetate, sigilate în lazi si introduse, în prezenta reprezentantilor sovietici si români, în doua vagoane mari, cu ecartament lat, plumbuite si trimise, sub paza militara, la Bucuresti, Gara Baneasa. Cinematografia si tânara Televiziune Româna au înregistrat imagini si au comentat generos evenimentul, documentele video fiind elocvente (le-am vazut!), dar autoritatile contemporane le ignora, deoarece este vorba despre fapte memorabile petrecute în anii „obsedantului deceniu“.
La deschiderea a doua vagoane sigilate, în statia Baneasa, care au ajuns de la Ungheni însotite de paza militara, am participat, împreuna cu colectivul coordonat de G. Oprescu si M. Bunescu. Transportarea lazilor cu obiectele de tezaur la Muzeul de Arta al RPR s-a facut sub supravegherea unei escorte militare, de fata cu toate persoanele care asistasera la încarcarea vagoanelor la Moscova. Au fost de fata si ministrii Justitiei, Culturii si Finantelor. La Muzeu, deschiderea lazilor si preluarea obiectelor conform Inventarelor însotitoare s-a efectuat de catre aceiasi specialisti care lucrasera la Kremlin, împachetasera si însotisera transportul spre Bucuresti. Martorilor oficiali mentionati, li s-au alaturat secretarii stiintifici ai Academiei, un reprezentant al Patriarhiei Ortodoxe Române si unul al Procuraturii Generale. La aceasta prelungita operatie au fost invitati guvernatorul Bancii Nationale si directorul Muzeului de Arta al RPR, pictorul H. Maxy. Tezaurul descarcat în salile centrale ale Muzeului de Arta a ramas sub paza militara si nimeni, în afara de persoanele implicate legal în lucrari, n-a avut acces la obiectele repatriate…
Biroul Politic a decis sa se organizeze Expozitia Tezaurului adus de la Moscova, în salile Muzeului de Arta, iar guvernul a oferit Ministerului Culturii fondurile necesare. La realizarea Expozitiei – despre care Cinematografia a realizat documentare consistente – au contribuit muzeografi si istorici, inclusiv angajati ai recent înfiintatului Muzeu de Istorie a României. Expozitia Tezaurului a stârnit un imens interes…
Obiectele aduse de la Kremlin au permis specialistilor români sa studieze si sa publice comentarii avizate despre istoria si valoarea artistica, inclusiv valoarea în lei-aur, a fiecarui obiect sau grup de obiecte. Responsabilitatea stiintifica si-au asumat-o cercetatorii de la Institutul de Istoria Artei, sub îndrumarea si conducerea acad. G. Oprescu si acad. A. Otetea.
În februarie 1958 apare, la Editura Academiei RPR, volumul „Studii asupra tezaurului restituit de U.R.S.S.“, format mare, 276 pag., cu ilustratii alb-negru si note explicative în franceza si rusa. Sumarul volumului releva sistematica si probitatea cercetarii: G. Oprescu, „Cuvânt înainte“ (pp. 9-14); O. Iliescu, „Numismatica medievala si moderna a tarii noastre oglindita în colectia restituita de la Moscova“ (pp.15-32, 15 foto); E. Dunareanu-Vulpe, „Tezaurele antice“ (pp. 33-56, 15 foto); T. Voinescu, „Argintaria în colectia de arta medievala din tezaur! (pp. 57-115, 54 foto); Corina Nicolescu, „Broderiile din Tara Româneasca în secolele XIV-XVIII“ (pp. 117-148, 32 foto); M.A. Muzicescu, „Broderia din Moldova în veacurile XV-XVIII“ (pp. 149-171, 21 foto); Dumitru Nastase, „Icoanele“ (pp. 173-210, 30 foto); E. Lazarescu si I.R. Mircea, „Manuscrisele“ (pp. 211-232, 14 foto); G. Oprescu, „Pictura moderna si contemporana“ (pp. 233-259, 22 foto); Ion Frunzetti, „Grafica moderna si contemporana“ (pp. 261-276, 17 foto).
Din „Cuvânt înainte“, semnat de acad. G. Oprescu, cercetatorul poate sa recepteze termenii juridici prezervati, în anii 1956-1958, de autoritatile române. Acad. G. Oprescu vorbeste despre o conventie între guvernele român si sovietic, nu despre „un tratat“, ori „o întelegere“ interguvernamentala; el precizeaza ca tezaurul român a fost evacuat „…spre pastrare, pâna la finele razboiului“; arata explicit: o comisie româneasca era apoi invitata la Moscova… În alta parte: Comisia condusa de academicianul Mihai Ralea, nu „comisia guvernamentala“. Academicianul nu pomeneste despre scrisoarea lui N. Hrusciov, deoarece cei doi lideri convenisera, probabil, ca documentul sa nu fie publicat.
Indiscutabil, liderii PMR au întâmpinat, în 1955-1956, cu anumita satisfactie propunerile cuprinse în scrisoarea lui N. Hrusciov, dar n-au acceptat semnarea unui act oficial de stat, o întelegere între guvernele român si sovietic, deoarece un asemenea document ar fi însemnat recunoasterea de jure a rezolvarii definitive a situatiei Tezaurului României depozitat spre pastrare si confiscat, în anul 1918, de Rusia Sovietica. Gheorghiu-Dej si P. Groza, presedintele Republicii, au consultat – am cunoscut acest demers – pe cei mai avizati juristi români, specialisti în drept international si politica externa româneasca din secolul XX. Sesizând subtilitatile diplomatiei sovietice au hotarât sa aleaga o cale rationala juridic si politic, acceptabila si partii sovietice, pentru a recupera valorile istorice si artistice românesti pe care sovieticii erau dispusi sa le înapoieze. Desfasurarea evenimentului a fost gestionata cu rabdare si discretie diplomatica, fara incidente, în conditii ce astazi surprind pe unii, care se fac a nu întelege de ce guvernul si CC al PMR nu s-au angajat, prin reprezentanti de nivel înalt, într-o actiune oficiala de preluare a Tezaurului artistic si istoric românesc de la Kremlin, nu au facut declaratii etc. În locul deplasarii unei delegatii oficiale de partid la Moscova, Dej si Groza au optat pentru o comisie (delegatie) cultural-academica si tehnica, formata din personalitati reprezentative ale stiintei si artei românesti, care nu reprezenta CC al PMR. Având în vedere ca propunerea sovietica a fost facuta exclusiv pe linie de partid, guvernele celor doua tari nu au fost angajate juridic în nici un fel. Comisia (delegatia), reprezentativa national si cultural-juridic, a preluat valorile istorice si artistice SCOASE din întregul Tezaur al Regatului României din 1917 de catre autoritatile sovietice, în anii de dupa al Doilea Razboi Mondial. Toate acestea demonstreaza realitati atestate de documente oficiale, ce exclud rastalmacirile si ignorarea faptelor istorice. Cei implicati, direct ori colateral, în actiunea de preluare, de la Kremlin, a obiectelor istorice si artistice – urmata de prezentarea lor la Expozitia de la Muzeul de Arta al RPR – am fost constienti de importanta evenimentului, regretând ca nu s-a ajuns la o întelegere pentru aducerea în tara a întregului Tezaur – Tezaurul Bancii Nationale a României si celelalte valori evacuate în 1917, cuprinse în „Inventare“. Scrisoarea lui N. Hrusciov arata ca în 1956 au fost restituite numai 39.320 obiecte de valoare istorica si artistica, iar Tezaurul Bancii Nationale si alte valori evacuate în 1917 au ramas în pastrare la Kremlin, singurul temei fiind hotarârea conducerii Uniunii Sovietice din anii 1955-1956.
La Bucuresti se încheiase, în toamna lui 1958, confruntarea inventarelor si actelor „de posesiune“ a tuturor obiectelor, astfel ca, de fata cu ministrii Culturii si Justitiei, în prezenta reprezentantilor Patriarhiei si ai „Comisiei Stiintifice a Monumentelor Istorice si Artistice“, profesorii G. Oprescu, A. Otetea, M. Bunescu si consilierii lor au prezentat proiectul de repartizare a obiectelor aduse de la Moscova.
Operele de arta au ramas la Muzeul National de Arta; obiectele istorice au fost predate Muzeului National de Istorie a României; unele icoane, carti, obiecte de cult au fost preluate de Patriarhie, pentru lacasuri din Bucuresti, Iasi si Manastirea Curtea de Arges, unde erau în siguranta. Toate actele de predare-preluare au fost avizate de Tribunalul Bucuresti, care a conservat exemplare din actele oficiale pentru Arhivele Statului. Actele au fost semnate de viitorii gestionari legali ai tezaurului adus de la Moscova, proprietate a Statului. S-a elaborat o hotarâre de guvern privind monedele recuperate: ele au fost predate spre pastrare Bancii Nationale a RPR, sarcina îndeplinita de acad. A. Otetea si numismatul O. Iliescu, asistati de reprezentanti ai Ministerului Finantelor.
* * *
În anul 1993 a aparut valoroasa lucrare „Tezaurul României la Moscova. Documente (1916-1917)“, selectate, ordonate si comentate de Viorica Moisiuc, Ion Calafeteanu si Const. Botoran. Coordonare si studiu introductiv de Viorica Moisiuc, Editura Globus, Bucuresti. Lucrarea reprezinta o contributie valoroasa de cercetare istorica. Remarc însa faptul istoric de necontestat, ca Tezaurul României din 1917 a fost preluat în pastrare, la Moscova, în conditii politice si militare speciale, ce guvernau relatiile Regatului România cu Rusia tarista. Rusia încheiase, în 4/17 august 1916, la Bucuresti, Tratatul de Alianta cu Regatul României, Franta, Anglia si Italia (Antanta), document de drept international ce era însotit de „CONVENTIA MILITARA SECRETA“. Textul Tratatului a fost publicat integral abia în 1990, dar textul „Conventiei Militare“ nu este cunoscut. Consideram aceste doua documente oficiale, de drept international, ca temeiuri politice esentiale privind plecarea Tezaurului României, în 1917, spre depozitare la Moscova. Al treilea document oficial referitor la Tezaur, singurul de luat în seama, dupa al Doilea Razboi Mondial, este Scrisoarea lui N. Hrusciov, descoperita de noi în arhive si publicata în Dosarele Istoriei, An. VIII, nr. 6(82) 2003, p. 55 si urm., document ce nu putea fi comentat deoarece era înca necunoscut. Autoarea studiului s-a referit doar la lucrarile publicate de acad. George Oprescu, despre „Tezaurul României din 1917“, cu aplicare exclusiva la evenimentele traite si cunoscute de venerabilul carturar român, în calitate de membru al delegatiei care a preluat cele 39.320 obiecte de arta veche si moderna româneasca de la Kremlin. În 1990, Viorica Moisiuc a formulat unele întrebari firesti, care au primit raspuns în anii urmatori, dupa ce au fost scoase la lumina doua documente ce au legatura directa cu istoria Tezaurului României din 1917: textul original al Tratatului de Alianta a Regatului România cu Puterile Antantei din August 1916 si textul original al scrisorii lui N. Hrusciov, liderul PCUS, catre Gheorghiu-Dej, prim secretar al CC al PMR. Iata întrebarile:

1. „Tezaurul Bancii Nationale a României, în valoare de 314.580.456 lei-aur (?!) nu s-a întors în tara, cel putin pâna în 1956; s-au cerut explicatii în acest sens de guvernul României, de Comisia condusa de acad. M. Ralea, în 1956, si care a fost raspunsul?“
Tratativele guvernului României cu Sovieticii s-au desfasurat, prima data, dupa restabilirea relatiilor diplomatice, în 1934, când guvernul liberal Gh. Tatarescu, N. Titulescu a obtinut restituirea Arhivelor din Moldova si Tara Româneasca – Vechiul Regat. (Nu s-a publicat „Inventarul“ lor!) Dupa destituirea lui N. Titulescu de la Ministerul de Externe (29 aug. 1936), relatiile româno-sovietice au intrat în criza… Tratativele s-au reluat, în anii 1955-1956, între Gheorghiu-Dej si P. Groza si conducerea Uniunii Sovietice, poststalinista, cu prim secretarul CC al PCUS, N. Hrusciov. Discutiile de la Bucuresti si Moscova au vizat întregul Tezaur al României din 1917 – al Bancii Nationale si obiectele expediate spre depozitare la Kremlin, incluse în „Inventare“. Marturie sta hotarârea initiala luata de Biroul Politic al PMR de a trimite la Moscova o delegatie la nivel înalt, pentru a prelua întregul Tezaur al României – opere de arta, lingouri de aur, monede etc., pornind de la Inventarul din 1917.
Este limpede ca posibilitatea unei întelegeri privind restituirea întregului Tezaur din 1917 a fost blocata de conducerea de stat a URSS, astfel ca N. Hrusciov a trimis, în vara lui 1956, scrisoarea catre Dej, în care sunt vizate pentru restituire catre RPR, numai valorile istorice de arta aplicata, decorativa si plastica româneasca, ce au fost studiate si sistematizate de specialistii sovietici, examinate si SCOASE pe deplin la iveala VALORILE DE STAT din toate arhivele sovietice, inclusiv cele românesti, care au fost evacuate în regiuni neprimejdioase în timpul Marelui Razboi pentru apararea Patriei. N. Hrusciov prezinta soarta întregului Tezaur al României în anii razboiului si arata clar faptul ca specialistii sovietici au SCOS din tezaur (din „Inventarul“ lui!) numai 39.320 opere de arta româneasca, pe care le grupeaza, pe domenii.
Acad. Tudor Arghezi – membru în delegatie – arata explicit ca pictorul M. Bunescu a întocmit lucrarea „migaloasa si delicata: «Inventarul» în trei volume, de grosimea unui lat de palma, cu 8.623 de diviziuni“. Aceste documente au fost tiparite „într-adins pentru tezaurul românesc, elegantele registre pleaca odata cu creatiile de arta ale tarii la Bucuresti“.
Activitatile desfasurate la Moscova, de delegatia oamenilor de cultura condusa de Mihai Ralea, arata clar mandatul dat de guvernul de la Bucuresti: sa stabileasca contactul cu reprezentantii autoritatilor si sa preia valorile istorice-artistice „sistematizate“ si „inventariate“ de specialistii sovietici, sa le împacheteze si sa le expedieze, sub paza militara, la Bucuresti. Membrii delegatiei n-au avut împuternicirea de a discuta despre soarta celorlalte valori (tezaurul BNR etc.) din Tezaurul României pastrat la Kremlin.
Singurele demersuri, ce au depasit prevederile protocolului oficial, au fost solicitarile prof. G. Oprescu si Marius Bunescu de a vizita, însotiti de specialistii nostri, Atelierul moscovit de restaurari, cu scopul de a se convinge de perfecta onestitate a lucrarilor de restaurare asupra unor tablouri, icoane, carti, manuscrise, broderii.

2. S-a facut, în 1956, la preluare, confruntarea cu procesele verbale semnate de cele doua parti, româna si rusa…?
În 1956, dupa cum s-a vazut, sovieticii au „scos“, din „Inventarul“ întregului Tezaur al României, cele 39.320 obiecte si, cu „Inventarul“ acestora si acte de predare-preluare, le-au pus în lazi pentru a fi expediate la Bucuresti. Specialistii români au lucrat, dupa închiderea Expozitiei Tezaurului, la confruntarea „Inventarului“ primit de la Moscova cu cel existent la Banca Nationala a RPR si un altul, deteriorat însa, existent la Arhiva speciala a Consiliului de Ministri.

3. Partea din Tezaurul României din 1917, returnata în 1956, a fost pastrata, în anii razboiului (1941-1945), în conditii bune, din moment ce tablourile, „Closca cu puii de aur“, alte obiecte sensibile (tesaturi cu fir de aur, carti vechi, icoane s.a.) s-au conservat, majoritatea în conditii optime, altele solicitând însa restaurari. În general, conditiile de conservare a valorilor istorice si artistice românesti, în conditiile Razboiului pentru apararea Patriei (1941-1945), fata de cele ce au urmat Primului Razboi Mondial, au ferit Tezaurul României de eventuale distrugeri. În vara anului 1956, a fost preluat, de la Kremlin, doar Tezaurul istoric si artistic, din întregul Tezaur al României. Valorile depozitate la Moscova în 1917 – lingourile si monedele de aur, bijuteriile si alte obiecte de pret – au ramas în pastrarea Uniunii Sovietice. În atari conditii, ministrul Finantelor – Aurel Vijoli – a facut o informare, la o plenara a CC, cu privire la valorile si echivalentul lor în metal pretios, ramase la Moscova, documentul politic indicând ca diferendul româno-sovietic privind Tezaurul BNR si alte valori din 1917, nerecuperate, nu s-a stins.

4. Acad. G. Oprescu – scrie Viorica Moisiuc – informeaza ca piesele restituite în 1956 reprezinta 33 kg aur, 690 kg argint, din 93 tone aur expediate în 1916…, si nu se spune nimic despre obiectele ramase la Moscova…
Delegatia româna, specialistii G. Oprescu, A. Otetea, M. Bunescu si corpul tehnic însotitor a primit informatiile de la reprezentantii sovietici. Datele erau cuantificate riguros de specialisti si comunicate, la Bucuresti, de N. Hrusciov. Ele se refereau exclusiv la partea de tezaur ce se hotarâse a fi înapoiata României. În privinta obiectelor si valorilor de tezaur ramase la Moscova, mandatul delegatiei era limitat, pentru a nu irita acea parte a oficialilor sovietici care s-ar fi putut opune si înapoierii valorilor istorice si artistice din tezaur.
*
Tratativele dintre reprezentantii României postdecembriste si ai Federatiei Ruse, privind tezaurul, reluate dupa 1990, au sucombat în ultimii opt ani. Se vorbeste despre Tezaurul României de la Moscova, despre datorii importante ale Germaniei, mostenitoarea celui de-al Treilea Reich, catre România, din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Nimic care sa depaseasca fazele preliminare… O încercare de a pasi în concret este interventia din aprilie 2013 a d-lui Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a României. Domnia sa vorbeste despre Tezaurul transportat, în 1917, la Moscova: „…continea 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care apartineau persoanelor private etc. etc.) si 2,4 tone de lingouri de aur, care apartineau Bancii Nationale a Românei“. Comunicarea d-lui Mugur Isarescu este importanta în masura în care se întemeiaza pe „Inventarele“ si procesele-verbale de predare-preluare din 1917. Semnalam d-lui Guvernator faptul ca, în 1956, au fost expuse la Muzeul de Arta din Bucuresti, 33.068 monede si 2.465 medalii preluate de delegatia româna de la Kremlin, ceea ce ne-ar obliga sa scadem valorile respective din… cele anuntate de d-l Mugur Isarescu, daca domnia sa n-a facut-o!
Reprezentantii României contemporane trebuie sa cerceteze arhivele Ministerului de Finante, ale Consiliului de Ministri si Bancii Nationale, pentru clarificarea litigiilor istorice în care România este parte.
În aprilie 2013, guvernatorul BNR declara ca se mai pastreaza la Moscova: …acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, carti rare, odoare manastiresti din Moldova si Muntenia, arhive, depozite, colectii ale multor institutii publice si particulare… (v. „Aurul în istoria Bancilor Centrale“, de Dan Constantinescu, „Jurnalul national“, 29 aprilie 2013, p. 6).
Afirmatiile d-lui Mugur Isarescu nu sunt însa sustinute de marturii arhivistice, iar domnia sa nu lasa sa se înteleaga ca a evaluat evenimentul din vara lui 1956, când a revenit la Bucuresti o parte a tezaurului; de asemenea, nu apare nici o referire la anii 1935-1936, când au revenit în tara „Arhivele“ românesti exilate în 1917 la Moscova. La tratative serioase, asemenea scapari ar avea un efect dezastruos. Dar este posibil ca dl Isarescu sa fi omis sa spuna ca se refera la ce a ramas de recuperat, dupa înapoierile din 1935-1936 si 1956.
Cei care au cunoscut direct, sau au citit documentele referitoare la Tezaurul istoric si artistic adus de la Kremlin la Bucuresti, în vara lui 1956, nu pot sa nu-si puna întrebarile:
– Oare cele 33.068 de monede aduse în Bucuresti, dupa ce au fost „scoase“ (a declarat N. Hrusciov!) din Tezaurul României de la Kremlin, fac parte din cele 91 tone de monede istorice evocate de Mugur Isarescu?!
– În 1956 au fost aduse la Bucuresti 1.350 de picturi, gravuri si desene (N. Hrusciov), iar acad. G. Oprescu arata ca între ele erau 120 tablouri de Grigorescu etc. etc., vazute de zeci de mii de oameni, în toamna aceluiasi an. Oare au mai ramas la Kremlin si alte tablouri?
– Am vazut în 1956, la Expozitia Tezaurului, numeroase odoare bisericesti istorice, din Moldova si Muntenia, care l-au impresionat profund si pe acad. Tudor Arghezi. Au mai ramas alte asemenea odoare la Kremlin?
Tratativele contemporane româno-ruse trebuie sa porneasca de la documentele istorice pastrate în ambele capitale, nu de la reactiile liderilor politici din 1918 când, necugetat si exagerând evenimente militare conjuncturale, au respins orice tratative ruso/sovieto-române, denuntând relatiile diplomatice ale Rusiei Sovietice cu Regatul România, în conditiile în care, în 1917-1918, România si Rusia-Sovietica aveau o Alianta politico-militara de valoare internationala, pe care nici una dintre parti nu a denuntat-o!
Este nevoie de cunoasterea profunda a circumstantelor politice si militare traversate de Regatul România-România moderna si Rusia Sovietica-Federatia Rusa, pentru ca înca nu s-au depasit diferendele ce marcheaza, de o suta de ani, relatiile dintre cele doua state.

Nota: Istoricii Ion Calafeteanu si Cristian Popisteanu înregistreaza în cartea „Politica externa a României. Dictionar cronologic“ (1986), la p. 209, documentul datat „31 mai 1935“: „Guvernul sovietic restituie guvernului român o parte din bunurile depozitate la Moscova, în 1916 (arhivele Statului si ale institutiilor particulare în total 1.443 lazi“.

 

Scrisoarea lui     N. HruSciov

1.  1.350 tablouri, gravuri, desene;
2.  33.068 monede;
3.  2.465 medalii;
4.  33 kg aur;
5.  690 kg argint.

Comunicarea acad.   G. Oprescu

1.  1.350 de picturi, gravuri si desene     din care: 120 de Grigorescu,     Szatmary,  Aman, Luchian, Andreescu;

2.  35.000 monede rare;

3.  nu apar medalii;

4.  33 kg aur;

5.  690 kg argint.     G. Oprescu adauga precizarile:
– 22,12 carate briliante;
– 30,03 carate rubine;
– 184,55 carate smarald.

Deci în plus 1932, probabil, obiecte preluate din cele 2.465 medalii;

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper