Inventarea tenisului (46)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

O feminista ar avea tot dreptul sa întrebe, daca ar citi acest serial inspirat de cartea lui
Jean-Cristophe Piffaut, dedicata istoriei tenisului, „bine-bine, dar de ce aceasta discriminare? Deci, pentru barbati, Cupa Davis ca suprema competitie internationala pe echipe… Dar femeile?“. Ei bine, feminista noastra, doamnele si domnisoarele pasionate de sportul alb pot sta linistite. Custodele Tenniseumului nu a stat cu bratele în sân, iar cuprinderea lui istorica include si un episod dedicat tenisului feminin pe echipe. Asadar, când si cum s-a nascut Fed Cup-ul, competitia omoloaga Cupei Davis?
Daca acest adevarat campionat mondial de tenis pe echipe masculine nationale a debutat când s-a schimbat veacul, în 1900, varianta lui rezervata femeilor a trebuit sa astepte nu mai putin de saizeci si trei de ani. În 1963, când Federatia Internationala de Tenis de Câmp aniversa o jumatate de secol de existenta, diriguitorii acestui înalt for au decis ca a sosit vremea ca si practicantele sportului alb sa beneficieze de o competitie asemanatoare Cupei Davis. Hotarârea, evident, una tardiva, a provocat o bresa în macismul traditional promovat cu osebire de liderii anglo-saxoni, mai cu seama britanici, ai Federatiei Internationale.
Ca mai tot timpul când s-a pus chestiunea ca femeile sa cucereasca un drept nou, unul de care barbatii se bucurau de multa vreme, lucrurile au fost foooarte complicate… Înca din 1919, englezoaica Hazel Hotchkiss Wightmann avansase organismului tenisistic mondial o asemenea propunere – care a fost rapid si irevocabil respinsa. Tentativa a fost repetata în câteva rânduri, dar fara succes. Asta, pâna în 1962, când Nell Hopman, sotia capitanului-nejucator al echipei australiene de Cupa Davis, celebrul Harry Hopman, supranumit si „The Magus“ (omul condusese, ca jucator, lider de echipa si antrenor team-ul Australiei la saisprezece victorii în „Salatiera de Argint“, performanta neegalata nici în prezent!), profitând de pozitia consortului si de greutatea cuvântului delegatiei australiene, reface efortul întreprins de englezoiaca în 1919. De aceasta data, efectul este unul pozitiv, proiectul e avizat, propunerea acceptata. Varianta de lucru este însa reductiva, deloc ofertanta pentru public, mass media si amatorii avizati: competitia urma sa se desfasoare într-un singur loc, în ragazul a sapte zile.
Plecând exact de la realitatea acestei dificultati, de-a lungul anilor au fost experimentate mai multe formule de disputare a Cupei Federatiei. Anul 2005 aduce mai multa claritate în acest plan. Opt echipe nationale feminine îsi disputa trofeul vreme de trei weekenduri. Formula prevede patru meciuri de simplu si unul de dublu, acesta fiind si cel din urma. Fiecare tur, comportând mai multe meciuri, se desfasoara într-una dintre tarile implicate. Totusi, nici aceasta formula nu este una ideala. Interesul publicului si al mass mediei continua sa fie scazut pentru Fed Cup, iar aceasta reactie nu poate fi conotata sexist, ci doar ca un amendament la lipsa de coerenta cât priveste o varianta ameliorata de disputare a Cupei Federatiei.     n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper