Transparenta

Un articol de CONSTANTIN STOICIU

O corespondenta din Bucuresti publicata în cotidianul „Libération“ în urmã cu câteva saptamâni oferea guvernului francez experienta româneasca în privinta transparentei patrimoniului alesilor de frunte ai natiei. O gluma, de buna seama, pentru cine cunoaste România, politicienii ei si jocul rizibil de-a transparenta impus de Uniunea Europeana, care lasa intacta natura dubioasa a provenientei majoritatii bogatiilor. Dincolo de isteria politica si de hotarârea precipitata a unei transparente de conjunctura provocate de descoperirea unui cont bancar nedeclarat de 600.000 de euro în Elvetia a ministrului Bugetului, Jérôme Cahuzac, ceea ce a agitat si continua sa agite presa si opinia publica franceza este chestiunea mai delicata si mai controversata a moravurilor politicienilor si a moralitatii vietii politice în general. Cum actualii guvernanti francezi sunt de stânga, desi noua dintre ei detin milioane, iar ceilalti n-o duc chiar rau, a fost adus din nou în discutie raportul echivoc al social democratilor cu banii si cu ideologia banilor. Vag panicata, fluturând spectrul populismului, dreapta a evocat anii 1930 de ura declarata si vehementa a stângii împotriva banilor si a bogatilor. Adversarul declarat al candidatului François Holland din timpul campaniei electorale, finantele mondiale, cauza crizei fara iesire în care se zbat Franta si întreaga lume capitalista, poate totusi sa-si continue linistit afacerile devastatoare. Renuntarea presedintelui ales la ceea ce dreapta a considerat totdeauna ca fantezii sociale ale stângii se produce lent, dar sigur. E de un ridicol si de o inutilitate sociala fara cusur ca din lungul sir de promisiuni electorale menite sa redreseze Franta, singura realizata –   cu rezultatul unei crispari morale a societatii, altminteri perfect justificate –   este legalizarea casatoriei între persoane de acelasi sex.
În România, transparenta guvernata de o coalitie dominata de pretinsi social-democrati – chestiunea averilor si a moravurilor politicienilor –, face parte din distractia cotidiana, e flecareala dezinhibatorie si fara de sfârsit a fiecaruia si a tuturor, e hrana spirituala, e pâinea câstigata usor a comentatorilor avizati, e sursa inepuizabila a creatorilor de bancuri si a amatorilor de bârfe. Dacã singura profesiune a majoritatii alesilor francezi, mai mult sau mai putin bogati e politica, alesii nostri au cele mai diverse profesiuni, de la marinar la procuror, de la poet la profesor, de la oier la deratizator. Nu e deloc un mister cum multi dintre ei au reusit sa se îmbogateasca si continua sa se îmbogateasca. E cât se poate de evident ca nu au ajuns în politica din vocatie sau din impulsul nobil de a sluji tara si pe cei ce i-au votat, ci pentru ca a fi deputat sau senator confera un anumit prestigiu si o retea pe care se poate conta, care apara cel mai adesea de consecintele unor matrapazlâcuri si hotii trecute si scoate în cale prilejuri de afaceri si de rotunjire a patrimoniului. În nume propriu sau, pentru a închide gura cârcotasilor, în numele sotiei, copiilor, neamurilor deodata numeroase si pricepute în afaceri. Cazurile sunt arhicunoscute si arhidiscutate, justitia se ocupa de gainari, dosarele celor bine plasati se ratacesc, se pierd, sunt îngropate, dispar, santajul e moneda curenta, astfel încât cele câteva luni de închisoare ale fostului prim-ministru par hilare în raport cu proportiile hotiilor si ale coruptiei. Privita chiar si din ceruri, în privinta asta, România politica este cu adevãrat transparenta. O transparenta perfect manevrata pentru a acoperi moravuri detestabile.
Se stie bine, nu avem ceea ce se cheama aiurea o clasa politica lesne de identificat de stânga, de dreapta, de centru sau de extreme si, dupa cum merg lucrurile de douazeci si trei de ani, nici nu vom avea prea curând. Toti sunt o apa si un pãmânt, iar cangrena banilor puruleaza. Avem un fel de adunare nationala care, prin solidaritate ideologica si interese, seamana mult cu cea de pe vremuri, singura diferenta fiind ca este improvizata odata la patru ani din prost gust, ignoranta si fandosealã pentru circul democratiei liberale învãtate dupa ureche, în care pâna si posibilele personalitati sunt silite sa se supuna si sa adere la mediocritatea si incompetenta generale pentru a nu strica farmecul autohton si inimitabil al decorului. Poate ca asa ceva s-a si dorit si se doreste. Linia fundamentala politica si sociala interna si externa de urmat fara nicio inflexiune este impusa si controlata din afara de institutiile europene si nord-atlantice cunoscute, iar ceea ce tine de destructurarea statului, de privatizari, de concesii facute multinationalelor, de împrumuturi, de scumpiri, de saracie, de cumparat avioane de lupta, de control social, fara a mai pune la socoteala maruntisurile, cum ar fi coabitarea presedintelui pretins de dreapta cu prim-ministrul pretins de stânga, reorganizarea pentru a douazeci si patra oara a învatamântului si a sanatatii sau circulatia automobilelor pe drumurile publice ramân în grija alesilor natiei. Si în aceasta privinta transparenta se vede cu ochiul liber si nu mai e nimic de facut, trista soarta politica, economica si culturala a României e pecetluita.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper