Imagini plastice unice ale Maicii Domnului in manastirile romanesti

Un articol de CARMEN DRAGAN

Din secolul al XVII-lea, când cultul marianic a inceput sa se contureze pentru români, Maica Domnului a inspirat pictorii, astfel incât vom gasi in tarile române reprezentari plastice unice.
1. Una dintre acestea se afla pe calota bisericii din Arbore, in pronaos. Este o reprezentare a Maicii Domnului a Intruparii, de la care „tâsnesc raze de aur care se onduleaza pe un fond alb-bleu cu stele tot de aur. O ghirlanda de Ingeri eleganti, in zbor, sustin slava Mariei“ (Tereza Sinigalia, Oliviu Boldura, „Monumente medievale din Bucovina“, Editura ACS, 2010). Ingerii au haine in culori vii, care scot in evidenta albul din fundalul pe care se afla Fecioara cu Pruncul. Ei sunt cu adevarat gratiosi, iar senzatia ca poarta „pe umeri“ o mare greutate este foarte bine redata. Imaginea Mariei iese astazi cu atât mai mult in evidenta, cu cât pictura la nivelul boltilor lipseste. Tot aici, pe portalul de piatra care da spre naos intâlnim o neobisnuita Fecioara cu Pruncul, imbracata cu un mafarion galben auriu si venerata de ingeri.
In general, la Manastirea Arbore, ne aflam in fata unor ansambluri de pictura – interior si exterior – de exceptie, atât in ceea ce priveste iconografia, cât si in privinta extraordinarei maiestrii tehnice a zugravilor care au realizat-o. Manastirea este o continuare directa a stilului de pictura bizantina, imbogatit cu elemente locale. Aceasta transpunere in imagini a unor vremuri de mult apuse si a unor scene biblice interpretate intr-o maniera proprie, cu influente populare – similar cu celelalte manastiri (Voronet, Humor, Sucevita, Moldovita) – le confera elementul de unicitate. Manastirea este o ctitorie boiereasca, fapt evidentiat prin absenta turlelor. Frescele interioare sunt remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din pronaos si naos (care infatiseaza pe ctitor si familia sa, in doua ipostaze), portretul Fecioarei Maria, al Împaratului Constantin cel Mare etc. Din pacate, pictura interioarã a fost serios afectata in secolele XVII si XVIII, când edificiul a ramas fara acoperis. O mare parte a picturii interioare se vede insa suficient de clar. Sfintii si sfintele (in pronaos) au adesea nimburile in relief si aurite, semn al opulentei caracteristice fruntasilor feudalitatii locale. Aceeasi opulenta o remarcam si la stelele din aur din pictura Maica Domnului a Intruparii.

2. O alta compozitie rara (intâlnita si la manastirea Voronet) este Deisis Imperiala, intâlnita la Biserica Sf. Ilie din Suceava, ctitoria lui Stefan cel Mare. Hristos Imparat este flancat de Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul in postura de intercesori la Judecata de Apoi. Unicitatea consta in impodobirea Fecioarei cu o coroana de tip occidental. Acest detaliu ne duce cu gândul la un text din slujba Proscomidiei: „Regina sta de-a dreapta Ta, imbracata cu aur si orfir“.
Biserica a fost pictata in interior in timpul domniei lui Stefan cel Tânar, intre anii 1522 si 1526, alaturându-se, din punct de vedere iconografic, grupului Patrauti, Voronet si Milisauti, primele ansambluri complete ce ne-au ramas din vechea pictura moldoveneasca. Ceea ce ne impresioneaza in mod deosebit la Biserica Sfântul Ilie este desavârsita armonie a picturii cu arhitectura. Compozitia iconografica numita Deisis, având origini pre-iconoclaste, s-a dezvoltat in Bizant, in special, ulterior Triumfului Ortodoxiei din 843. Cel mai adesea, tema reprezinta actul de intercesiune pentru credinciosi, implinit de Maica Domnului si de Ioan Botezatorul catre Hristos Pantocrator. Deisis, in care Hristos este invesmântat in haine arhieresti si poarta pe cap coroana imperiala, a aparut in jurul anului 1330 in arealul Ohridei, având scopul de a-l exalta pe Hristos drept adevaratul autor si actor al Liturghiei. Hristos Arhiereu este uneori insotit de Fecioara ca intercesoarea oamenilor, invesmântata imparateasa (ilustrând psalmii liturgici 92:1, respectiv 44:11). Aceasta formula iconografica a temei Deisis prolifereaza in arta româneasca post-bizantina fiind reprezentata in pictura murala din naosul bisericilor, in pictura exterioara moldoveneasca si in icoanele de iconostas. Pentru spatiul românesc, formula iconografica devenita cea mai frecventa in pictura Tarii Românesti incepând cu secolul al XVI-lea, este cea care il reprezinta pe Hristos pe tron, purtând vesminte liturgice si mitra arhiereasca si care este numit in inscriptii: „Imparat al celor ce imparatesc, domn al celor ce domnesc si Mare Arhiereu“. Specifica Moldovei este tema Marii Deisis, aparuta mai intâi in nisa din nartexul Dolhestilor (1481), apoi ca Marea Deisis „cu cinuri“ – Rugaciunea Tuturor Sfintilor – in icoana zugravului Amfilohie (1514) (v. Marina Ileana Sabados, „Iconografia temei Deisis in pictura pe lemn din Moldova secolului XVI“, „Studii si Cercetari de Istoria Artei“, seria Arta Plastica, vol. 40/1993, p. 38) si, ulterior, in pictura exterioara a absidelor din Moldova (incepând cu 1530). Sensul initial al acestor scene ar fi unul escatologic, presupunere motivata de prezenta temei in nisa cu mormânt de la Dolhesti. Sensul funerar al scenei Deisis este evident la Backovo (inceputul secolului XII), unde imaginea se gaseste pictata in conca criptei-osuar, precum are aceeasi evidenta conotatie in toate scenele Judecatii de Apoi si in pictura gropnitelor moldovenesti: la Humor, la Moldovita (Deisis arhiereasca). Una dintre functiile principale ale temei Deisis in Bizant era cea de a insoti o mare varietate de imagini ex-voto. Un caz particular il reprezinta tabloul votiv de la Sucevita, unde are loc o interferenta intre tema Deisis votiva si cea liturgica (arhiereasca). Deisis votiv era prezent in compozitiile tablourilor ctitoricesti moldovenesti, influentate de modele sârbesti, in care ctitorul ii inchina biserica lui Hristos pe tron, fiind intermediat, in rugaciunea sa, de catre Maica Domnului sau sfântul de hram. Ori la Sucevita, ctitorul, voievodul Ieremia Movila ii aduce biserica lui Hristos Arhiereu pe tron, un unicum in pictura bizantina si postbizantina datorat, probabil, mediului teologic inalt cultivat, prezent in ambianta acestei mânastiri, va sublinia Constanta Costea (v. Constanta Costea, „La sfârsitul unui secol de eruditie: pictura de icoane din Moldova in timpul lui Ieremia Movila. Ambianta Sucevitei“, „Ars Transsilvaniae“, vol. III/ 1993, pp. 88-90). In icoana, Maica Domnului este numita „Imparateasa crestinilor“, ca si in picturile murale ilustrând scene Deisis „imperiale“ de la Vevi (Banica, 1460) si Leskoec (1462). Deisis imperiala ca parte a Judecatii de Apoi, o raritate iconografica, se mai pastreaza in pictura murala doar la Brajcino. Intrata in iconografia Bisericii, tema Deisis are o valoare pur teologica. Este, totusi, adevarat faptul ca recurenta ei, in special in ctitoriile domnesti de mari dimensiuni, atât bizantine cât si post-bizantine (in Tarile Române, Rusia), poate purta o semnificatie subsidiara, care se adreseaza in special principilor credinciosi care, prin protectoratul lor asupra Bisericii, aspira sa se prezinte ca buni conducatori crestini la Judecata de Apoi, in fata marelui Imparat si Arhiereu Hristos. Conceperea si ilustrarea cultului conducatorului crestin nu apartine numai mediului de curte, ci si teologilor, care prescriu principilor invataturi de teologie politica, in scop parenetic.
3. Tot la Manastirea Sucevita, pe bolta mai intâlnim o imagine unica: Maica Domnului are flori in nimb si se afla intr-un peisaj montan. Manastirea a fost construita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala familiei de boieri Movila. Programul iconografic al picturii interioare si exterioare respecta traditia constituita in epoca lui Petru Rares (prima jumatate a secolului al XVI-lea). Pictura murala de la Manastirea Sucevita, considerata de cercetatorul de arta francez Paul Henry drept „testamentul artei moldovenesti“, incheie epoca de mari creatii care a fost secolul al XVI-lea.
4. Coborând din Moldova in Tara Româneasca, vom gasi la Manastirea Govora o alta reprezentare unica: Maica Domnului Inaripata (cu aripi de vultur) si cu Sfântul Acoperamânt, aflata in fresca din pridvorul bisericii. Icoana a fost pictatã intre anii 1700 si 1711 de zugravii Scolii brâncovenesti de la Horezu. Chiar daca o asemenea icoana mai poate fi regasita la Lainici, aceea este realizata la dimensiuni mult mai mici fata de cea aflata la Manastirea Govora. Zugravii lui Brâncoveanu s-au inspirat probabil de rândurile scrise de Ioan Evanghelistul. „Maicii Domnului i se dau aripile marelui vultur, ia pruncul si zboara din fata balaurului in pustie, pentru un timp“ („Apocalipsa“, 12). Despre Acoperamântul Maicii Domnului, datele au aparut ceva mai târziu, undeva in jurul secolului XVII la periferia Constantinopolului, insa tot pictorii de la Scoala brâncoveneasca de la Horezu au fost cei care au preluat acest motiv in pictura religioasa. Semnificatia acestui acoperamânt se leaga de faptul ca Maica Domnului i-a ajutat si ii ajuta pe toti cei care ii cer ajutorul.

5. La Biserica Sfântul Nicolae Domnesc de la Curtea de Arges (monument pur bizantin), exista o fresca unicat in lume, care o infatiseaza pe Fecioara Maria insarcinata. Pictura murala dateaza din secolul al XIV-lea, iar autorul a ramas necunoscut pâna in zilele noastre. Aceasta reprezentare apare surprinzatoare, pentru ca, de obicei, zugravul se opreste asupra altor ipostaze. Nu ne-am fi mirat sa gasim aceasta reprezentare in Bisericile Catolice, intrucât Maica Domnului apare acolo in ipostaze cotidiene, iar carnalul nu este mascat de vesminte ca in biserica ortodoxa. In general, pentru iconografia ortodoxa, in care tot ce e carnal, trupesc, terestru este impins in plan inferior, ipostaza de insarcinata este cu adevarat uimitoare.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper