Un muzeu exemplar de istorie militara (I)

Probabil ca majoritatea dintre noi, atunci când ne gândim la germani, ne imaginam ca trebuie sa fie vorba despre niste oameni muncitori, militarosi, fara simtul umorului si bautori de bere. Atunci când vine vorba despre un muzeu de istorie militara, asteptarile sunt pe masura: masinarii, tancuri Panzer, instructie, mentalitate prusaca, Bismarck, Mackensen, Hitler, Rommel, pas de gâsca si fanfare, rachetele V 1, 2, 3 si 4, ordine si disciplina. Ei bine, cine va ajunge sa viziteze Muzeul de Istorie Militara al Armatei Federale va avea câteva surprize. Mari!
În primul rând, cine va cauta muzeul în Capitala, nu-l va gasi. Germania are o istorie în care importanta regatelor si principatelor medievale si moderne nu s-a diminuat, chiar daca ele au încetat sa existe dupa 1918. Tara continua sa aiba mai multi poli culturali. Atunci când doreste sa creeze o noua institutie de importanta nationala, Guvernul federal nu se uita doar la Berlin. Muzeul amintit mai sus, de exemplu – care nu este doar unul dintre muzeele de istorie militara -,fiind principalul muzeu de istorie militara al Germaniei (echivalentul Muzeului Militar National „Regele Ferdinand I“ din Bucuresti) îsi are sediul la Dresda. Istoria sa este o oglindire a istoriei Germaniei, din ultimii150 de ani.
Victoria Germaniei împotriva Frantei, în razboiul din 1870 – 1871 a avut drept urmare directa formarea statului modern german. Trebuie sa ne amintim ca Imperiul German avea cu totul alte granite decât Germania de azi, întinzându-se mult spre Est, fiind vecin cu Rusia, dupa cea de a treia împartire a Poloniei (din pacate, nu si ultima, aceasta având loc în 1939). Saxonia se afla, oarecum, în mijlocul Germaniei de atunci, motiv pentru care alegerea capitalei sale, Dresda, drept oras cu o puternica destinatie militara era, oarecum, normala.
Imediat dupa razboi, asadar, în sobra capitala saxona de pe Elba, se ia decizia construirii, în estul orasului, a unui adevarat cartier militar. I s-a dat numele de Albertstadt (orasul lui Albert, în onoarea regelui Albert al Saxoniei, nascut în 1828 si mort în 1902). Districtul s-a construit în mare viteza. În 1876, deja, nu mai putin de 20.000 de militari erau campati în ceea ce era, atunci, cel mai mare cartier militar al Germaniei. Una dintre cladiri adapostea Arsenalul armatei, având o colectie din ce în ce mai mare de arme, dar si de alte bunuri legate, într-un fel sau altul de armata (atunci a început colectionarea unor tablouri înfatisând mari batalii din istoria tarii, de exemplu).
Tehnica militara a avansat spectaculos. Germania se afla într-un puternic proces de înarmare, politicienilor germani fiindu-le destul de clar faptul ca Franta nu va uita umilinta din 1871 si ca, pe de alta parte, nici Anglia, nici Rusia, nu puteau sa vada cu ochi buni afirmarea unui puternic stat german în mijlocul Europei. Foarte curând, cladirea Arsenalului armatei, din Albertstadt-ul Dresdei nu mai era potrivita pentru functiunile sale initiale. Cladirea a devenit un loc de depozitare a colectiilor armatei, iar, în 1887, Ministerul de Razboi al Saxoniei a decis ca aceasta colectie sa devina vizitabila, sub numele de Colectia Regala a Arsenalului. A fost primul pas pentru transformarea colectiei (si a cladirii care o adapostea) în muzeu. La începutul lui 1914, a fost deschis, în aceasta austera cladire cu iz militar, Muzeul Regal Saxon al Armatei. Începutul razboiului, în chiar acel an, si, ulterior, înfrângerea dezastruoasa a Germaniei, au facut ca atentia autoritatilor sa nu mai fie îndreptata, în aceeasi masura, asupra acestui muzeu. Practic, în 1918, el a fost închis, redeschizându-si portile pentru public în 1923, pe timpul Republicii de la Weimar, ca Muzeul Saxon al Armatei.
Viziunea lui Hitler asupra Germaniei nu mai corespundea cu importanta fostelor regate si principate germane, care alcatuiau, deja, cel de al treilea Reich. În 1939, muzeul îti schimba din nou numele, devenind Muzeul Armatei din Dresda. Ulterior, în plin razboi, în 1942, constatându-se ca era, în fond, principalul muzeu militar al tarii, denumirea lui a fost, din nou schimbata, de aceasta data, devenind Muzeul Fortelor Armate.
Asa cum se stie, raidurile aliatilor asupra Germaniei nu au vizat, întotdeauna, zonele economice si militarizate. În doua cazuri, cel putin (Dresda si Hamburg), aviatia aliata (britanica, mai ales) a pus la pamânt centrele oraselor, care aveau destinatie exclusiv civila, lasând neatinse zonele periferice, unde se aflau cazarmile si facilitatile militare. Asa se face ca ucigatorul raid, din noaptea de 13 februarie 1945, care a distrus, între altele, bijuteria arhitectonica a capitalei saxone, Frauenkirche, a lasat în picioare întregul Albertstadt. În scurt timp, însa, Saxonia a fost ocupata de sovietici, Muzeul Fortelor Armate fiind considerat, de catre acestia, nu drept o institutie de cultura, ci drept o unitate militara. În consecinta, o mare parte a colectiei muzeului a fost furata, fiind considerata trofeu de razboi, si dusa în Rusia, unde se afla pâna în ziua de azi. Muzeul a fost închis, pentru a sterge militarismul din memoria germanilor. Cladirea nu si-a pierdut, însa, destinatia muzeala, acolo fiind aduse mai multe colectii apartinând muzeului municipal. La mijlocul anilor ’60 însa, armata „populara“ a RDG a primit sarcina (de la partid, fireste) sa puna bazele unui muzeu. A fost aleasa cladirea din Dresda. S-a alcatuit o tematica oglindind virtutile eroice dar pasnice ale armatei Germaniei comuniste, iar, în 1972, a avut loc inaugurarea Muzeului Fortelor Armate ale RDG. Era un muzeu profund ideologic, dar cu o bogata colectie de arme (în masura în care acestea au putut fi strânse de pe întregul teritoriu al RDG), Muzeul a început sa se „prafuiasca“ în doar câtiva ani de la deschidere, astfel încât, în 1989, arata ca o institutie culturala depasita, din toate punctele de vedere. În 1990, numele i-a fost, din nou, schimbat, în mult mai neutrul Muzeul de Istorie Militara din Dresda. Noul Minister federal al Apararii si-a pus, însa, destul de curând, problema viitorului acestei institutii. Pentru a se lua decizia corecta, a fost nevoie ca în functia de ministru al Apararii sa fie numit un istoric – cineva care sa îsi dea seama de importanta cladirii si a muzeului adapostit acolo: Gerhard Stoltenberg. Acesta a hotarât ca fosta cladire a Arsenalului sa adaposteasca Muzeul de Istorie Militara al Armatei Federale, aducând la Dresda colectii din întreaga tara. Trebuie spus ca, înainte de 1990, în RFG se luase decizia realizarii unui asemenea muzeu la Bonn. Stoltenberg a înteles, foarte bine, ca noua Germanie, reunificata, nu mai putea sa se concentreze, aproape exclusiv pe partea vestica a teritoriului, asa încât hotarârea lui a fost aceea de a pune în valoare întregul patrimoniu din Est, implicit, cartierul militar din Dresda – ocupat, în mare masura, pâna atunci, de militari sovietici. Era, însa, evident, ca nu se putea merge mai departe pe baza principiilor depasite ale muzeologiei RDG. Asa încât, pâna una – alta, muzeul a fost închis, alcatuindu-se un grup de lucru, cu menirea de a pune pe hârtie viitorul concept al muzeului.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper