Politicianul Joker si votul secund

Un articol de HORIA STEFAN

Dan Diaconescu reprezinta un exemplu clasic de politician „by-product“ care si-a dobândit capitalul electoral prin exploatarea imaginii unui brand de succes, creat sau condus de acesta si consolidat pe piata de-a lungul anilor. Ascensiunea acestui tip de politician constituie o consecinta fundamentala a procesului de comunicare prin care cota de piata a produsului conduce la o identificare tot mai pronuntata cu aceea a producatorului sau conducatorului sau. Scopul primar al acestui proces este obtinerea unui numar cât mai mare de voturi în rândul grupurilor tinta pe care politicianul respectiv si le-a fixat si fidelizat, anterior, în scop comercial. Voturile cetatenilor devin astfel produse derivate sau secundare. Cu alte cuvinte, votul se transforma, la rândul sau, într-un „by-product“ al instalarii unei confuzii emotionale între candidat, produs si politica. Pe o astfel de progresie comercial-politica, programul si discursul politic al candidatului are cele mai mari sanse sa se dezvolte pe un fond populist.
Dan Diaconescu nu este un caz unic în România, din perspectiva caracteristicilor prezentate mai sus. George Becali este un caz de ascensiune „by-product“ foarte interesant daca privim evolutia politica a acestuia în ultimii zece ani. Popularitatea clubului FC Steaua Bucuresti, patronat de acesta din anul 2002, constituie, în continuare, cel mai important culoar politic pentru mosier, în absenta caruia si-ar pierde o mare parte din fidelitatea grupului tinta asociat. Succesul produce emotie, iar aceasta se transforma în capital electoral pentru persoana care îsi asociaza imaginea cu un simbol national. Un caz celebru, de pilda, este cel al fostului premier italian Silvio Berlusconi, care îsi leaga cariera politica de evolutia fantastica a celui mai popular club de fotbal din Italia, AC Milan.
Mai aproape de schema evolutiei politice a lui Dan Diaconescu, este important sa mentionam încercarea esuata lui Corneliu Vadim Tudor, presedintele PRM, de a-si construi o televiziune de partid, anume Cosmos TV. Într-o maniera similara cu cea a OTV, acest experiment tele-politic, asociat cu imaginea lui Vadim si a partidului sau, a avut sarcina de a functiona ca o „locomotiva“ electorala pentru a produce voturi. Postul a fost înfiintat în anul 2007, într-un moment în care PRM si presedintele sau se confruntau cu o scadere masiva în popularitate. Motivul pentru care Cosmos TV nu a produs rezultatele scontate este legat tot de schema prezentata în preambul. În primul rând, succesul unui „by-product“ politic este garantat de anterioritatea produsului fata de politicianul care îi exploateaza imaginea. În al doilea rând, produsul trebuie sa aiba o cota mare pe piata, bazata pe o consolidare graduala si durabila, pentru a putea da rezultate comerciale si apoi electorale. În acest caz, PRM si Vadim Tudor nu numai ca au reprezentat un brand politic anterior celui comercial, dar au si actionat ca promotori ai postului TV. Asadar, acestia s-au situat deasupra produsului, iar din punct de vedere al popularitatii, dinamica a ajuns sa fie contrara logicii întreprinderii lor. În plus, ratingul Cosmos TV a fost unul slab în conditiile în care emisiunile politice ale lui Vadim Tudor nu prezentau nicio forma de divertisment, adica un mod de a convinge telespectatorii sa-i ramâna fideli. Patronajul ineficient al lui Vadim a adus postul, într-un final, aproape de faliment, renuntând la acesta în anul 2009, când PRM nu a reusit sa treaca pragul electoral necesar accederii în Parlament.
De ce am adus în discutie exemplul Cosmos TV? Pentru a reliefa modul în care Dan Diaconescu a încercat sa copieze încercarea lui Vadim de a transforma cota de piata a unei televiziuni în capital electoral. Patronul acum defunctului post de televiziune OTV este unul din primii realizatori de talk-show din România, fiind un om de presa foarte activ la începutul anilor ’90. A fost directorul ziarului „Jurnalul National“ între anii 1992 si 1995, director al ziarului „Cotidianul“ între 1998 si 2000 si realizator TV la Tele 7 abc în aceeasi perioada. Deschide OTV în anul 2000, iar în anul urmator reuseste sa obtina premiul pentru cel mai bun talk-show de televiziune la Gala Radio România. Emisiunea care i-a consacrat imaginea si care l-a facut celebru în spatiul media autohton s-a numit „Dan Diaconescu Direct“ (DDD), obtinând cu aceasta rating-uri foarte mari, mai ales în timpul serii. De la început, OTV si-a fixat grupul tinta pe cetatenii simpli, fara o educatie înalta si aflati, mai ales, în zona rurala a tarii.
Succesul emisiunilor controversate sau de-a dreptul bizare realizate de catre Dan Diaconescu, au garantat acestui post o cota de piata importanta, sprijinita pe o fidelitate care semana cu cea electorala. Dan Diaconescu a devenit pentru multi oameni, gratie acestei emisiuni, un adevarat model. Asa cum fanii unui anumit produs cultural se pot identifica emotional cu acesta, produsul numit „Dan Diaconescu Direct“ a reusit sa devina pentru multi telespectatori un „icon“ media si social. Cel mai interesant aspect, din acest punct de vedere, este dat de faptul ca DDD a reusit sa-si impuna modelul si în restul spatiului media de televiziune. Succesul sau s-a dovedit a fi atât de lesne de obtinut încât majoritatea televiziunilor românesti au început sa patenteze tiparul lansat de OTV. Faptul ca „presa se tabloidizeaza, iar pe cale de consecinta mesajul politic trebuie simplificat“ reprezinta cheia întelegerii acestui fenomen. Pentru partidul „by-product“ al unei televiziuni, succesul electoral este direct proportional cu succesul pe piata.
O regula a marketingului politic este cea a schimbului. Alegatorilor trebuie sa le dai ceva în schimb pentru voturile lor, iar divertismentul este o forma primara de persuasiune; nu întotdeauna ieftina. Partidul Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD) s-a bazat la ultimele alegeri pe tipul de divertisment ieftin oferit de emisiunile OTV. Faptul ca printr-un astfel de model poti câstiga audienta si voturi într-un timp foarte rapid, fara efort electoral suplimentar, a determinat accentuarea tabloidizarii presei si a simplificarii mesajului si efortului politic de persuadare. Contagiunea poate fi observata în cazul tuturor televiziunilor, de la Antenele trustului Intact, pâna la România TV, Realitatea TV, B1 TV, Kanal D etc., grupate fiecare dupa interesele lor politice.
Daca în sfera economica succesul unei companii se confunda în mod natural cu imaginea chairman-ului (vezi cazul Steve Jobs – Apple sau Bill Gates – Windows), în sfera politicului coeziunea în jurul ideilor politicienilor de tip „by-product“ este una falsa si/sau efemera. Un aspect care poate aduce împreuna cele doua lumi este acela ca si partidele politice, ca organizatii, trebuie sa supravietuiasca liderului care le-a întemeiat. Ca exemplu, dupa moartea lui Steve Jobs, Apple nu a dat semne de scadere, consolidându-si în continuare pozitia de lider pe piata. Ce se observa în cazul lui Dan Diaconescu, foarte interesant, este faptul ca OTV nu i-a supravietuit lui ca politician. PP-DD fiind un „by-product“ al „televiziunii poporului“, trebuie sa vedem daca acest partid politic poate sa supravietuiasca televiziunii care i-a dat nastere. Cu toate acestea, poate însusi Dan Diaconescu sa supravietuiasca mult timp fara OTV?

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper