Inventarea tenisului (33)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Alt „muschetar“ din patrulaterul de geniu al tenisului interbelic francez, Jean René Lacoste,
s-a nascut la Paris, în arondismentul 10, dintr-o familie facând parte din înalta burghezie industriala. Tatal sau, pe nume Jean-Jules, a fost
la rându-i un excelent sportiv, vicecampion de canotaj
al Frantei în 1890. Proprietar
al celebrei fabrici
de automobile de lux si
de motoare de avion
Hispano-Suiza, Lacoste senior si-a educat fiul în spiritul unei seriozitati care se va regasi
ulterior în apetitul acestuia
pentru studii tehnice si mai ales pentru un tenis excesiv de geometrizat.
Cumva pentru a atenua aceasta pornire fata de spiritul geometric, René Lacoste va încerca sa-si varieze foarte mult jocul pe court, devenind un formidabil tehnician. Inteligenta, imaginatia si taria de caracter, dar nu în ultimul rând incredibila precizie, i-au atras porecle precum „crocodilul“ sau „aligatorul“! Dupa ce si-a asezat în cui racheta de tenis, el a inventat numeroase instrumente si procedee industriale, cireasa pe tort fiind ideea de a deveni initiatorul unei noi linii de moda în sportul alb, întreprindere extrem de prospera si în zilele noastre. (În acest sens, sa ne amintim ca americanul Andy Roddick, fost lider ATP, a încheiat în 2005 cu firma Lacoste un contract pe cinci ani, iancheul având de primit impresionanta suma de douazeci si cinci de miloane de dolari!) Emblema echipamentului Lacoste a fost, cum altfel, imaginea „crocodilului“ din perioada când René facea ravagii pe terenul de tenis.
De altfel, fostul campion este cel care a inventat prima racheta din otel, amenintând serios monopolul rachetelor din esenta de lemn. Firma americana Wilson a cumparat brevetul francezului pentru racheta metalica cu rama circulara, iar Billie Jean King si Jimmy Connors au câstigat, împreuna cu alti câtiva tenismeni si jucatoare, folosind aceasta „arma“, nu mai putin de patruzeci si sase de titluri de Mare Slem, la simplu, dublu si dublu mixt, în perioada anilor 1966-1978!
Palmaresul lui Lacoste este unul de o înalta tinuta, fiind, din acest punct de vedere, perfect comparabil cu cel al marelui sau prieten, coleg si rival, Henri Cochet. René s-a impus în trei rânduri la Roland Garros, în 1925, 1927 si 1929, a câstigat Wimbledon-ul în 1925 si 1928, iar la Forrest Hills a triumfat în 1926 si 1927. Cât priveste rezultatele obtinute în Cupa Davis, ele lasa bouche bée pe orice prezumptiv cârtitor: treizeci si doua de victorii si opt înfrângeri la simplu, opt meciuri câstigate si trei pierdute la dublu.
Ultimul dintre „muschetari“, Jacques Marie Stanislas „Toto“ Brugnon, parizian si el, dar din arondismentul 8, se trage dintr-o familie ilustra, care provenea din regiunea Franche-Compté. Tatal sau, Jean-Baptiste Marie Henri Brugnon, s-a ilustrat ca unul dintre cei mai talentati avocati ai Curtii de Apel de la Paris, fiind frecvent invocat în epoca drept unul dintre cei mai mari oratori din Hexagon.
Apasat probabil de personalitatea paterna, „Toto“, desi extrem de talentat si beneficiind de o exceptionala stapânire a tehnicii tenisistice, nu a izbutit nicicând sa sparga bariera psihica dintre campion si pretendent. La simplu, singura lui performanta notabila a fost o semifinala disputata în 1926 pe gazonul de la Wimbledon. În schimb, simtindu-se „acoperit“ de partenerul de dublu, Brugnon avea sa-si dea adevarata masura a valorii sale prin titlurile cucerite facând echipa ba cu Henri Cochet, ba cu Jean Borotra, ba cu Suzanne Lenglen. El a triumfat astfel în 1927, 1930 si 1932 (alaturi de Cochet), iar în 1928 si 1934 (împreuna cu Borotra) la Roland Garros (si sa nu uitam de titlurile la dublu mixt, cucerite în 1925-1926, pe când facea pereche cu miss Lenglen!); la Wimbledon a câstigat cu Cochet în 1926 si 1928, apoi, facând echipa cu Borotra, si-a adjudecat titlul în 1932-1933; alaturi de „bascul zburator“, avea sa se impuna la Melbourne în 1928.
Toti cei patru „muschetari“ au fost înnobilati cu titlul de ofiteri ai Legiunii de Onoare, o distinctie pe care nu o primesc decât cele mai de seama personalitati ale Frantei. Evident, istoria sportului alb, dar mai cu seama legenda Cupei Davis, le datoreaza imens acestor entuziasti, geniali si mari tenismeni care au fost Henri, René, „Toto“ si Jean, niste campioni cum Hexagonul nu se stie daca si când va mai avea…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper