Anotimpuri neozeelandeze la Sibiu

Un articol de Vivia Sandulescu

Aproape ca ne-am obisnuit cu constatarea ca, în ultimii ani, companiile de balet din tara sunt alcatuite dintr-un numar tot mai mare de dansatori straini, bucurosi sa gaseasca un loc de munca în Europa la început de cariera, în timp ce absolventii nostri „se reorienteaza“ sau pleaca spre tari mai calde din punct de vedere economic. Este însa pentru prima data, din câte stiu, când unuia dintre acestia i se ofera ocazia de a-si depasi conditia de interpret, devenind creator în chiar teatrul al carui angajat este.
Aleisha Sibhoun Gardner provine din Noua Zeelanda, este fiica unei balerine si si-a completat studiile de specialitate, începute foarte de timpuriu, la Australian National Ballet School din Melbourne. A fost desemnata „New Zealand Ballerina of the Year“, a câstigat premii si si-a înscris în repertoriu pas-de-deux-uri si roluri din repertoriul clasic. Din 2008 locuieste la Sibiu, unde este membru fondator al Teatrului de Balet, alaturi de care a efectuat deja turnee importante, cât si om-orchestra, atunci când nevoia o cere, conducând orele de antrenament si repetitiile companiei.
„Anotimpurile“ lui Antonio Vivaldi, a caror premiera a avut loc la Casa de Cultura a Sindicatelor în prag de Martisor, într-un coupé cu un fragment din baletul „La Vivandière“ montat de Pavel Rotaru, ne-a produs placuta surpriza a unui creator gata copt de la prima punere în scena, dintr-o benefica îmbinare de experienta condensata si inspiratie. Si nu e putin lucru, având în vedere durata lucrarii si faptul ca titlul este o adevarata obsesie în rândul coregrafilor. Fara sa fi urmat studii superioare în domeniu si fara sa fi trecut prin etapa miniaturilor „de facut mâna“, Aleisha Gardner ofera un spectacol închegat, coerent si, mai ales, de atmosfera.
Partiturile celor patru concerte vivaldiene, intitulate aici „Renasterea“, „Maturitatea“, „Întarcarea“ si „Decaderea“ – redactarea caietului-program, într-o limba româna savuroasa, dar corecta gramatical, îi apartine –, sunt anticipate de sunete naturale (ploaia, furtuna etc), iar constructia circulara începe si se reia odata cu prima mladita ce razbeste din întunericul pamântului.
Îmbatata de muzica lui Vivaldi, Gardner îsi struneste „impresionismul coregrafic“ cu o uimitoare pricepere, într-o corespondenta nesofisticata a suportului sonor cu coloritulul emotional si vizual. Relatia ei cu muzica este jucausa, diversa, urmarind uneori linia melodica, alteori comentând-o sau plasându-se în contrapunct. Orchestratia ansamblurilor si alternanta secventelor solistice cu cele de grup confera echilibru structurii spectaculare, dupa cum vocabularul dinamic folosit exploreaza în egala masura toate segmentele corpului, într-un limbaj neoclasic contemporan din care nu lipsesc sariturile sau prizele ample.
Alaturi de costumele simple, balanchiniene, semnate de Carmen Siminie, background-ul este creionat doar din câteva linii pe fundal. Caldura cromatica si varietatea desenului sunt potentate de splendida folosire a luminilor, creând jocuri de siluete si umbre si focalizând secvential personajele dansante. La nici douazeci si sase de ani (dintre care cinci petrecuti în România), Aleisha Gardner se poate mândri cu un spectacol de autor, complex, la care asigura totodata regia si lighting-design-ul, desi afisul nu le mentioneaza si pe acestea.
Si nu în ultimul rând, tânara coregrafa beneficiaza de si pune în evidenta remarcabila plastica corporala a colegilor ei dansatori: Joshua Beaver, Risa Mochizuki, Arielle Martin, Madeleine Bonn, Saaya Pikula, Satomi Netsu, Keston Meyer, Takanori Mima, Takahiro Tsubo – ca sa citam doar pe câtiva dintre ei –, interpreti polivalenti, frematând de dorinta unui repertoriu cât mai divers si mai solicitant.
Într-o lume ideala, „Anotimpurile“ Aleishei Gardner ar fi reprogramate la Sibiu cât de des permite calendarul Casei de Cultura, promovate în mediile nationale si incluse în turneele externe ale Teatrului de Balet. În lumea reala, va recomand vizionarea spectacolului pe YouTube. Personal, cu cât îl revad, cu atât îmi place mai mult…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper