Un periplu brahmsian cu Remus Manoleanu

Pentru recitalul sau anual la Ateneul Român, Remus Manoleanu si-a propus un subiect care, sub arcada personalitatii lui Johannes Brahms, sa ne conduca spre o alta cunoastere decât cea cu care suntem obisnuiti a muzicii marelui romantic: creatia pianistica între repere existentiale. Fireste, simfonismul brahmsian a determinat cutuma unor apropieri mai prudente a publicului fata de ceea ce a însemnat, în secolul pianisticii spectaculoase, orientarea spre lumea sonatei mostenite de la Beethoven.

În anii tineretii sale, Brahms pasea cu forta vietii înca netraite, spre constructia constient personalizata a asumarii acestei mosteniri. Se deosebea în mod cert de declamatia lisztiana, valurile emotionale chopiniene sau lecturile cu tente filozofice schumanniene. Si-a dorit altceva, asumându-si la acea vârsta, ce încheia primele doua decenii, care marcau începuturile, traversarea descoperirilor proprii, purtând de la Hamburg la Viena, drept platosa, claviatura. Ne spune Remus Manoleanu, cântând cea de a treia „Sonata în fa minor op. 5“, ce a însemnat pentru artist argumentul unei prime parti de Allegro moderato cu care poate începe o epopee, pe ritm de cavalcada si stare de tensiune vizibila, evitând orice concluzie grabita, în scrutarea viitorului. Este de presupus ca debutul „Sonatei a treia“ reprezenta pentru interpret o identificare a intentiilor componistice cu propria traire. Pianistul a avut nevoie de un „respiro“ ca sa continue. S-a adresat celor care îl ascultau, pentru a spune ce va urma: contrastul cu muzica unei nocturne lirice dedicate „iubitei de departe“. Poate nu gresim întrezarind, în superba visare a derularii rostirilor poetice, acel viitor al orizontului ce avea sa se deschida mult mai târziu, urmarind staruitor imaginea sentimentului. Se spune ca aceasta „înserare cu clar de luna“ a fost inspiratoare pentru Wagner, în realizarea meditatiei lui Hans Sachs din „Maestrii cântareti“. Remus Manoleanu si-a marturisit atasamentul pentru asemenea comuniuni daruite prin atingerea clapei, prin sunetul trecând, din aproape în aproape, de la un vers la alt vers, în ultimele masuri cu întelesul de suspin prelungit. De-abia cu Scherzo-ul ce a urmat, s-a vazut cum monumentala „Sonata“ a lui Brahms se construieste dupa un plan ce depaseste succesiunea. Caci simetrica amplasare a revenirilor energice, între doua poeme lente, alcatuind echilibrul boltei prin impunatorul Allegro energico cu ecouri schumanniene, si-a explicat rosturile în interpretare. O „privire înapoi“ intoneaza în Intermezzo amintirea clarului de luna revelat tânarului adolescent care a intuit vibratia si sentimentul. Desigur, „Sonata“ nu se putea încheia astfel, dramaturgia muzicala asteptând rezolvarea celor spuse la început. Compozitorul si interpretul lasa fuga plina de vitalitate a cavalcadei sa-si împlineasca menirea initiala, înaintând de la Allegro la Piu presto. Arhitectura este astfel împlinita, romanul muzical citit de interpret parcurge ultima fila, dupa care nu mai urmeaza nimic.
Sau ce ar fi putut urma? Iata raspunsul prin felul personal în care a fost gândit acest recital. Remus Manoleanu, parasind cutezanta adolescentei brahmsiene, deschide capitolul meditatiilor maturitatii, altfel spus, acele file de jurnal cu „muzica pentru eul singur“, reprezentata de sensibilitatea calma din misterul unor Intermezzi compuse, fata de Sonate, patruzeci de ani mai târziu. Aici, artistul nu mai comunica celorlalti, ci lasa gândul sa dainuie în causul propriilor amintiri. Intentia lui Remus Manoleanu a fost, cred, sa priveasca spre trecut, si el, si compozitorul asumând consecinta trairilor. Impresionanta concluzie spre acel „alt“ Brahms pe care ni l-a daruit, cel care, dincolo de simfonii si concerte, si-a început si si-a încheiat viata cântând si compunând pentru partenerul sau fidel, pianul. Remus Manoleanu a împlinit, astfel, un proiect mai putin obisnuit, o marturisire care ni-l apropie, ca artist capabil sa iubeasca miracolul sonor al pianului Steinway pe care a cântat, pentru noi, la Ateneu.     n

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper