Taximetria, între munca nobila si nedreptati

Un articol de Ella Cincan

„Toti iesim pe strada sa câstigam bani, dar este important cum îi câstigi. Atunci când clientul îti da banul, sa zâmbeasca, sa fie multumit de cursa sau macar sa nu te înjure. Un client multumit, va rezulta un taximetrist multumit. Mi se pare o chestie noblesse oblige.“ (1)

Ploaie. Vânt. Aglomeratie. Orchestra de claxoane si înjuraturi în diferite octave. Haosul primordial se dezlantuie live în inima Bucurestiului. Oameni grabiti se izbesc unii de altii, ca într-o scena de razboi. Totul pare pierdut. Nu se întrevede nici o cale de scapare, pâna când, din vazduh, apar cai putere galopând printre osteni. Vazându-te deznadajduit, se opresc. Toti sunt galbeni si foarte înghesuiti într-o caroserie pe care scrie taxi.
Reformulam. Ger. Zapada si viscol. Un ocean de gheata nesfârsit ce îti taie respiratia. Oameni înfofoliti, cu mersul greoi si privirea în pamânt, trec fara sa te observe si te înlatura din drumul lor cu coatele. Gheata si oase rupte la tot pasul. Reflexia palida si rece a soarelui într-o masina îti atrage atentia. Înauntru un domn, pare-se neafectat de frig, îti face semn sa vii si atunci vezi caseta: taxi.
Reformulam. Caldura sufocanta. Doua mâini îti împresoara gâtul. Transport în comun sau ore de sauna la reducere, înmiresmate cu colonii ce difera de la persoana la persoana, asa ca mai bine nu. De  mers pe jos, e pericol de insolatie. Însa acolo, la colt, vedem masini îngalbenite si conturate violent de razele puternice ale soarelui, dar care par sa nu fie afectate de canicula: taxi.
Observam cum taxiurile sunt în preajma noastra în orice anotimp, la orice ora. Sunt nelipsite de pe strazile înguste ale Bucurestiului. Si sunt cu miile. Sunt peste tot si nimic nu le sta în cale spre destinatia comandata.
Taximetria nu e chiar cea mai veche meserie din lume, dar e pe aproape. Motorul e însa acelasi – doar caroseria vremurilor s-a schimbat. Calestile boeme trase de cai s-au transformat în masinarii ce înglobeaza herghelii sub capota, iar vechiul birjar se numeste, acum, sofer. La baza acestei slujbe sta un principiu destul de simplu: un conducator care se ofera sa transporte persoane dintr-un loc în altul, contra unei sume de bani. Însa, pe cât de simplu ar fi, pe atât se complica lucrurile daca sunt scapate din vedere detaliile, caci în ele se ascunde diavolul, nu? Ei, uite, chiar asta s-a întâmplat!
Taximetristul de astazi
Mai întâi, putem cu totii ghici care trebuie sa fie atributele unui taximetrist. În primul rând, s-ar cadea sa aiba patalama de sofer desavârsit, cu experienta, care cunoaste cu exactitate topografia orasului în care lucreaza. Sa fie corect, sa se poarte cu manusi cu clientii. Pe scurt, am atins punctele cheie ale conduitei taximetristului. Dar cum este taximetristul din zilele noastre? Care este situatia lui? Si, mai ales, de ce?
În ultimii ani, în România, când se iveste un fapt condamnabil, se înteteste focul mocnit care oricum se afla în oameni permanent sub forma de neajunsuri, lipsa de încredere si siguranta. În cazul unui eveniment nemultumitor, oamenii se revolta si critica subiectul. Pâna uita de unde au pornit. Si unde trebuia sa ajunga. Pun farurile numai pe partea întunecata a lucrurilor, în zgomotul claxoanelor presei de scandal. La tot pasul ne întâlnim cu nemultumitii de serviciile prestate de taximetrie. Si nu numai. Internetul vuieste de tot felul de articole, reportaje, care mai de care puse pe insulte, cuvinte de ocara, campanii si „remedii“ contra taximetristilor. Avem aici parerea creatorului unui blog contra taximetristilor: „Problema nu ar fi ca exista, ci ca exista organizati în turme de bizoni, sfidând orice reguli de bun-simt, de circulatie, de comportament socio-uman alterând totul în jurul lor, începând cu spatiul public, verde sau nu, continuând cu ceilalti participanti la trafic, cu pietonii, cu nervii si rabdarea tuturor celor ce se intersecteaza într-un fel sau altul cu acestia.“(2)  Sau, o alta opinie, a unui vizitator al blog-ului: „De ce trebuie sa suportam aceste jigodii, de ce trebuie sa fim hartuiti, brutalizati si maltratati în trafic de acesti inculti si incompetenti?“ Într-un alt comentariu, un domn ne sfatuieste sa îi urmam exemplul si sa nu mai apelam la serviciile taximetristilor. Astfel, din punctul lui de vedere, putem rezolva problema si „în scurt timp vor muri de foame si se vor apuca de jaf la drumul mare.“ Pai rezolvare e asta?!
De multe ori taximetristii sunt contestati pentru manifestarea violenta în trafic. Sunt vazuti ca niste vitezomani fara scrupule, ce alearga cu ardoare dupa bani, luând legislatia în roti. Nu îi excludem pe soferii iresponsabili care nu tin cont de reguli si de siguranta celor din jur si care ar trebui sanctionati de niste politisti corecti. Însa nu toate situatiile se prezinta chiar asa. „Uneori trebuie sa faci niste greseli controlate ; mai tai linia continua, depasesti o coloana atunci când arde, curge apa, moare matusa si poti sa te justifici în fata autoritatilor.“(3)  Sunt dese si cazurile în care oamenii apeleaza la taxi în locul salvarilor, pentru ca de multe ori acestea nu pot ajunge la timp.
Sunt numiti inculti si incompetenti, oameni carora nu le-a placut cartea. Admitem ca în ultimul timp, de cele mai multe ori aceste remarci se justifica, dar generalizarea aspectelor negative nu ne aduce nici o solutie. Sunt multi taximetristi noi care se apuca de aceasta slujba fara a cunoaste topografia locului, fara a fi buni soferi, lipsindu-le bunul simt. DAR nu trebuie sa îi includem aici pe toti.
Sunt acei oameni care încurca totul în jurul lor si provoaca necontenit necazuri, deoarece „ei stau cel mai mult în trafic“. Statiile de taxiuri, pe lânga faptul ca sunt amplasate necorespunzator, nici nu sunt respectate, oamenii parcâdu-si masinile dupa bunul plac. Te refuza când ai mai mare nevoie de ajutor, fara sa se motiveze sau îti cer o suma exorbitanta pe distante foarte scurte. De fiecare data, „nu au rest“ si esti nevoit sa mergi pâna la cel mai apropiat magazin sa schimbi – asta pe banii tai, desigur. Muzica e prea tare si de prost gust, iar mirosul de bradut, mai întepator ca acele. Si, pe deasupra, fumeaza fara sa îti ceara permisiunea. În caz ca nu îi lasi bacsis, te trezesti cu o ploaie de înjuraturi si blesteme.
Toti suntem un fel de „Gica contra“. Sesizam imediat partile negative si avem un dar deosebit de a exagera si de a generaliza lucrurile. Nu avem rabdarea de a cerceta problemele în profunzime, de a întelege contextul acestora si etichetam pe baza unor presupuneri, de multe ori false. Dar se gândeste oare cineva de ce taximetria a ajuns în acesta stare si cum am putea îmbunatati lucrurile, astfel încât toti sa avem de câstigat? Soferii sa-si câstige pâinea corect, iar noi sa beneficiem de servicii de calitate.
Cauzele
Mai întâi am stat de vorba cu doi taximetristi din generatia mai veche, care s-au oferit sa îmi dea câteva informatii legate de aceasta meserie: cum se prezenta în trecut si ce a ajuns astazi – trebuie mentionat aici ca taximetristii intervievati prefera sa îsi pastreze anonimatul –  apoi am recurs la internet, sa vedem ce spun media si legislatia despre situatie. Ideile enuntate de catre domni sunt în mare masura aceleasi, iar aici vor fi prezentate la modul rezumativ. Într-o discutie, am aflat de la unul dintre domnii taximetristi detalii cu privire la scoala pe care trebuie sa o faci pentru a putea profesa în domeniu.
În general, pregatirea dureaza câteva luni, iar la sfârsitul perioadei trebuie sa sustii niste examene. Ai parte de o „asa-zisa educatie“, cursuri care îmbina legislatia cu metodele de lucru, de deplasare, conduita în trafic si fata de client. Un fel de cod al bunelor maniere. Când iesi de pe… banchetele scolii, însa, lucrurile… lucrurile stau putin mai altfel, de unde vin si nemultumirile clientilor fata de atitudinea soferilor, dar si ale celorlalti paricipanti la trafic. În zilele noastre, scoala de taximetrie „se face, dar nu se mai practica orele respective“(4) . Goana dupa bani a împins oamenii spre superficialitate si indiferenta, si nu numai în domeniul acesta. În alegerea taximetristilor nu se mai tine cont atât de mult de calitate, cât de cantitate, multe dintre probe nefiind promovate la modul… cel mai cinstit. Nu conteaza foarte mult cine vine, cum vine. Atât timp cât aduce profit, este acceptat în bransa. Asa se poate explica dezastrul din trafic si comportamentul neadecvat al unor taximetristi. Multi oameni se apuca de aceasta meserie fara a cunoaste bine topografia orasului sau numerotarea strazilor, bazându-se pe un GPS instabil. Soferi fara prea multa experienta aleg sa participe la aventura haotica a Bucurestiului de zi cu zi si se lovesc de lipsa de experienta care duce la accidente. „De multe ori, nu frâna te ajuta în trafic, ci acceleratia poate preveni un acident. A frâna înseamna a crea o reactie în lant de tamponari; o acceleratie si o mânuire buna a volanului te pot scapa de necaz. Însa aceste capacitati nu se câstiga în sute de kilometri, ci în sute de mii.“(5)
Alte probleme sunt puse pe seama autoritatilor, a proastei organizari si a promulgarii de legi fara o baza stabila. Anii ’90 au fost ani destul de linistiti pentru taximetrie. Numarul taxiurilor era acceptabil, cu mult mai mic decât azi, iar soferii aveau o activitate continua si decent remunerata. Însa problemele apar dupa 2003. Sunt aprobate niste legi ce vor favoriza câstigul firmelor de taxi, nu pe al taximetristilor. De la un numar cu mult mai mic de o mie de autorizatii pentru Bucuresti în anii ’90, liberalizarea pe piata transportului de persoane cu taxiul a luat o amploare colosala. S-a ajuns, în prezent,  la peste zece mii de automobile active  în capitala. Legea spune ca ar trebui sa fie patru autorizatii la o mie de locuitori, adica limita normala ar fi de aproximativ opt mii de taxiuri.(6)  Numarul acestora s-a suplimentat deoarece erau foarte multi oameni pe lista de asteptare, asa ca s-a cazut de acord, la una dintre sedintele de consiliu ale primariei, sa se aprobe înca doua mii de taxiuri.
Dar problema nu se încheie aici. Pe lânga acesti zece mii si ceva de taximetristi trebuie sa îi adaugam si pe cei aproximativ doua mii cinci sute care vin din afara Bucurestiului si „îsi desfasoara activitatea în capitala cu aprobarea tacita a Primariei Generale Bucuresti si a Politiei“(7) . Tot legea ne spune clar ca taximetristul este obligat sa îsi desfasoare activitatea DOAR în localitatea în care a primit autorizatia.(8)  Bucurestiul este singurul oras din tara unde se permite încalcarea acestei legi. Pe lânga acestia se mai adauga aproximativ trei sute de „pirati“, fara nici un fel de acte.(9)  Dintr-o data, ne trezim cu mult peste doua mii de taxiuri în plus pe strazile Bucurestiului, asta însemnând ca „acesti trei mii si ceva vor fura din bucata mea de pâine si, chiar daca ea se va împutina, eu o voi plati la felia întreaga (impozite, plus taxe)“.(10)
Programul de lucru al unui sofer, în general, ar fi de opt ore pe zi – cred ca tuturor li s-ar parea rezonabil. Numarul exagerat de taxiuri, disproportionalitatea dintre tarifele curselor, pretul carburantului si costurile pentru întretinerea masinii reusesc sa îl transforme pe taximetrist într-un sclav al soselei si al banului. Pentru suma de bani pe care o câstigau taximetristii înainte de anul 2000, acum trebuie sa munceasca aproape dublu. Proverbul „dupa munca si rasplata“ nu prea se potriveste aici, deoarece este prea mult efort pentru un câstig prea mic. Pe cât ar parea de usoara meseria, pe atât este de solicitanta fizic si psihic. Dupa ani, „te trezesti anchilozat de mijoc si de picioare si îti dai seama la un moment dat ca muschii si nervii tai merg într-o singura directie. Îti periclitezi sanatatea practicând o meserie care nu te face atât de bogat, precum spun altii.“(11)  Analizând traficul bucurestean, ajungem la concluzia ca trebuie sa ai „nervi de fier“ ca sa poti face fata haosului.
Încercarea taximetristilor de a schimba ceva s-a dovedit de multe ori fara rost. Proteste, greva foamei, tentative de a schimba legile – nimic. Parca sunt legati de mâini si de picioare. Statul nu îi sustine, nu le asculta ideile si îsi vede de propriul interes. Acuzatiile aduse taximetristior ca „nu fac nimic“ sau ca „se plâng fara a lua o atitudine“ nu sunt întemeiate.
Aceste nemultumiri sunt cauza pentru care în calatoriile noastre cu taxiul întâlnim si soferi slabi. Fara vocatie, nepoliticosi, inculti, fara educatie si bun simt, necinstiti. Unii taximetristi, „saturându-se“ de a fi corecti, vazând cum statul si firmele de taxi se îmbogatesc de pe urma lor, recurg la diferite metode pentru niste câstiguri suplimentare, precum asa-zisa „maimuta“. Altii, nou intrati în meserie, habar nu au cu ce „se manânca“ si se dovedesc a avea caractere „exemplare“. Tendinta de generalizare trebuie sa dispara din reflexul nostru de clienti, la fel si superficialitatea cu care tratam problemele, caci nu ne îmbunatateste situatia cu nimic. Poate doar o agraveaza.
Taximetristul, „omul orchestra“
„Taximetristul este un om complex. El trebuie sa cunoasca din aproape fiecare domeniu câte ceva. Atunci când sui si vrei sa întrebi ceva anume o sa fii de foarte multe ori multumit de faptul ca îti va da niste repere, detalii pe care le vei auzi de la sapte, opt persoane diferite. Pe când el înglobeaza persoanele acestea. Ma refer, cu precadere, la omul care stie într-adevar sa-si faca meseria.“(12)
Vom începe prin a discuta, aici, despre taximetrie ca o meserie nobila si despre modelul taximetristului cinstit care îsi face treaba cu simt de raspundere. Vazut ca un perpetuum mobile, acesta este bine ancorat în realitatea cotidiana si reuseste sa faca fata unui Babilon dezlantuit.

Zi de zi, pe strada, în contact direct cu oameni din diferite domenii, cu diferite slujbe, activitati, mentalitati si comportamente, participând la tot felul evenimente, taximetristul trece de bariera unui simplu sofer si capata experiente cât mai diverse. El este „confesorul“ orasului. Îi cunoaste toate ungherele, ascunzisurile, punctele tari si slabe, noutatile, executându-si activitatea chiar în inima lui. Detinator al legendelor urbane, un veritabil „oracol citadin“, stie tot ce misca. Poarta povesti din loc în loc, de la oameni la oameni, face ca istorioarele sa fie vii si sa circule. Asadar, daca vrei sa iei pulsul orasului, cu siguranta la el trebuie apelat.
Topograf cu renume cunoaste bine orasul. Este un sofer cu experienta si „GPS“-ul dobândit cu timpul ca reflex îl ghideaza printre strazile blocate, drumurile foarte avariate sau locurile interzise. Face si pe ghidul si îti poate oferi informatii, pe care nu le gasesti în cartile turistice, caci este mereu la curent, cunoaste micile dedesubturi. Poate deveni chiar „psiholog“ la nevoie, poate sa te ajute în diferite probleme si sa îti dea sfaturi. În situatii de urgenta, e chiar mai iute ca Salvarea.
Meseria de taximetrist nu este practicata numai de oameni care fug de carte si de oameni cu gândire simpla, cum se crede în general. Chiar mai sus am relatat cât de complex poate sa fie un taximetrist. În spatele acestei masti se ascund oameni foarte interesanti, multi cu un trecut consistent. Se poate ca împrejurarile sa îi fi împins spre a deveni taximetristi. Sau poate placerea si flexibilitatea meseriei i-a atras.
Cu toate acestea, este o munca solicitanta, care îti toceste nervii, spatele si articulatiile, iar rasplata este destul de modesta. Sa ne imaginam o persoana care se trezeste de dimineata si îsi porneste masina ca sa plece la munca. Intra în haosul traficului în îmbulzeala si claxoane. Trebuie sa fie atent la tot ce se întâmpla în trafic. Se formeaza coloane interminabile de masini care se deplaseaza precum melcii. Este într-un stres continuu pâna ajunge la serviciu. Si, colac peste pupaza, sa zicem ca nu are loc de parcare. În momentul când urci în taxi, scapi de grijile mediului înconjurator, trafic, aglomeratie, oameni ursuzi si poti sa stai sa îti pui gândurile în ordine. Este ca un refugiu contra atmosferei încarcate a orasului. În momentul acela esti servit, iar soferul este la ordinele tale. El îti preia grijile si se avânta în traficul suprasolicitat al orasului. Trebuie sa te duca în siguranta la destinatie, iar calatoria sa fie placuta.
Circumstantele au facut în asa fel încât de-a lungul timpului, sa folosesc taxiul destul de des. Din experienta personala, probabil multi ar spune ca am avut noroc, am dat peste multi taximetristi deschisi, care erau dedicati meseriei si îsi faceau treaba cinstit si responsabil. Am legat foarte multe discutii pe teme foarte diverse, de la politica la filosofie, calatorii, muzica, experiente personale sau diferite sporturi si am ramas… uimita. Se întâmpla câteodata sa ajungem la destinatie, sa opreasca masina, sa îi platesc si sa mai stam la discutie ceva minute. Cu siguranta ca au fost si câteva momente când nici nu coboram din taxi si puteam sa observ, sa aud nemultumirea taximetristului ca nu i-am lasat bacsis, sau când taximetristul era morocanos ca i-am trântit prea tare portiera. Ambele situatii trebuie observate, si cea în care am dat peste un taximetrist amabil, dar si cea în care comportamentul lui nu este tocmai adecvat.

Aruncarea cu acuze neîntemeiate, neverificate si ignorarea contextului problemei duc la crearea unei imagini proaste, influentarea celorlalti într-un mod negativ si întetirea conflictelor. Asa nu! Subiectul taximetriei este destul de controversat astazi. În cele de mai sus putem observa diferenta între imaginea ideala a taximetristului si cea actuala, denigratoare si cauzele ce au dus la anvergura acestei situatii. Crearea de legi bine formulate, respectarea stricta a acestora în primul rând de catre reprezentantii statului,  apoi de catre populatie si reglemetarea preturilor în functie de factorii de influenta ar fi un pas important spre echilibrarea situatiei si multumirea taberelor.
Atunci am putea spune cu certitudine: primavara, schimbare, reînnoire. Cer albastru cristal, soare si atmosfera limpede. Agitatia s-a diminuat pentru un moment. Renasterea oamenilor se petrece sub ochii nostri. Orasul zumzaie în cor de claxoane îmblânzite, iar locuitorii sunt îmbatati de mireasma narciselor, spre disperarea politistilor. La orizont, falduri de reflexii aurii. Caii zburda ca într-un dans purtând oameni din loc în loc. Toti au culoarea galben aprins si sunt frumos aranjati sub o caroserie.
Reformulam.

Note :
1.Taximetrist D.C.
2. http://taximetristi-nesimtiti.blogspot.ro/
3. Taximetrist D.C.
4. Taximetrist D.C.
5. Taximetrist D.C.
6. Legea 38 32003 cu modificarile legii 265 2007 si completarile ulterioare la ART 16 aliniat (4)
7. „Ei nu au voie sa actioneze permanent în Bucuresti. Iar când l-a prins politistul nu are cum sa dovedeasca ca actioneaza continuu. Acest cuvânt a fost introdus în lege foarte bine, cu dedicatie. A blocat aceasta posibilitate de a tine Ilfovul departe de Bucuresti“, sustine Ion Dedu, directorul Directiei de Transport a Primariei Capitalei:  http://adevarul.ro/news/bucuresti/mafia-galbena-spagi-100000-euro-primaria-capitalei-obtinerea-autorizatiilor-transport-1_50bded4a7c42d5a663d03927/index.htmla
8. Lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, legea 265/2007 :  http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_modificare_legea_taximetriei_265_2007.php
9. Date aproximative relatate în discutia cu taximetristii intervievati. Raportul dintre ele poate fi confirmat de catre Legea Taximetriei si sedintele de consiliu ale Primariei, dar se poate ca cifrele sa fie putin mai  mari sau mai mici. Ideea principala a relatarii cifrelor este de a sublinia raportul între ce spune legea si ce face statul cu legea.
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_modificare_legea_taximetriei_265_2007.php
10. Taximetrist D.C.
11. Taximetrist D.C.
12. Taximetrist D.C.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper