„Mentalitatile“ lui Norman Simms

Un articol de MARIN MARIAN-BALASA

Profesorul Norman Simms s-a pensionat anul trecut, intr-un gest de retragere calculat, discret si cinstit. Calculat si cinstit, fiindca a stiut sa-si pregateasca retragerea demn, punand la punct multe lucruri, incheind „socoteli“, dar si discret sau umil, fiindca a facut-o fara tam-tam, fara pledoarii egocentrice sau emfaze.

Nascut in Brooklynul newyorkez (1940), plimbat inclusiv prin Israel, dar gasindu-si loc prelung de viata si cariera doar in Noua Zeelanda (Universitatea din Waikato), Norman Simms a trait un fel de destin candva familiar evreimii, in ultimele decenii devenit tipic intelectualilor cam de pe intregul mapamond. Caci migratia in cautare de patrii-in-care-sa-te-simti-util-si-bine este astazi o norma generalizata, asupra careia conced toti savantii, ba chiar si de intelectualii medii si elementari, toate spiritele nelegate taraneste de glie, ori toate spiritele exilate de somaj, favoritism, nepotism, coruptie, neprietenie.
La inceputul anilor 1970, cand multi studenti occidentali vizitau lumea in cautare de pasiuni intelectuale si de nise pentru propria cariera, Norman Simms a ajuns si in Romania. Lui Alexandru Zub ii datoreaza dialoguri consistente despre studiul modern al istoriei si mentalitatilor, ba chiar si ideea unei reviste, pe care Simms o va si fonda, conduce si produce. Iar in primii ani, Alexandru Dutu va figura chiar drept „co-editor“ al respectivei reviste.
Am spus ca Simms a si „produs“ revista in sensul producatorului economico-financiar, fiindca revista sa, desi in limbi de circulatie internationala, desi de o calitate academica excelentissima, a avut mereu probleme de sponsorizare si manufacturare sau difuzare, Simms punand in ea nu doar interes si suflet, nu doar pana sa generoasa (extrem de putini universitari seniori mai citesc si recenzeaza cu atata acribie si generozitate cartile contemporanilor si alte mai tinerilor colegi, iar Norman Simms, in sensul acesta, este pilduitor la extrem). El a pus in revista si multa zbatere administrativa, ba chiar si finante (conform proverbului anglo-american dupa care masura omului consta in „a-si pune banii unde-i e gura“).
Este vorba de periodicul international „Mentalities/ Mentalités“, cu subtitlul „an interdisciplinary journal/ un journal interdisciplinaire“ (ISSN 0111-8854). In majoritatea ultimilor ani, periodicul este publicat de „The Institute for the History of Mentalities“ si Outrigger Publishers in Hamilton (Noua Zeelanda). Institutul pentru Istoria Mentalitatilor a fost infiintat la universitatea respectiva tot de catre Simms, iar revista a aparut in 25 de tomuri, a cate 2 numere pe an (asadar, teoretic, 50 de aparitii, desi in unele situatii cele doua numere au facut cate un singur volum).
Primul volum si numar a aparut in 1982, cu o pagina de program-manifest care (re)definea conceptul de istorie a mentalitatilor; apoi cu doar doua studii (Alain Cabantous, „Espace Maritime et Mentalités Religieuses en France aux XVIIè et XVIIIè Siècles“, si Jan B. Gordon, „Text as Ruin: An Archeology of Gothic Consciousness“) si 12 recenzii consistente. Iar ultimul (1-2/2011), are studiile lui Carole M. Cusack („Discontinuous Meditations on the Phenomenology of Religion“), Gianni Verdoliva („Women and the Church of England: An Unfinished Business“), Joan Jutta Lachkar („The Psychopathology and Profiles of Terrorism: A cultural V-Spot“), Hélène Dachez („The Price of Love; or, The Economics of the Bed in the Novels of Defoe, Cleland and Sterne“), Norbert Col („Le projet esthético-politique des juvenilia d’Edmund Burke“), José Faur („La Etica de Abraham Joshua Heschel: Dos lecciones y una Sonrisa“), Robert Liris („La Tour foudroyée: Image factuelle ou Objet d’Histoire?“) si 6 recenzii.
Pe parcursul celor patru decenii de la prima aparitie revista a avut multe sincope. Si fiindca „Mentalities/Mentalités“ si-a incetat viata in 2011, ar merita acum efectuarea unui studiu atent si consistent, o teza de doctorat sau o carte, deoarece tevaturile publicatiei, profilul sau personalitatea sa aparte, plus continutul sau, pot constitui teme pe care se poate scrie mai mult decat un singur volum critico-analitic. Pe viitor, multe carti, teze si studii se vor putea inspira din continuturile, stilul si atitudinea acestei reviste. Caci Simms a promovat acolo atat acribia si eruditia academica, cat si originalitatea si flexibilitatea stilistica, studiile interstitiale si interdisciplinare, o antropologie completa, care impaca istoria cu psihiatria, imaginarul cu bibliografia si, mai ales, cu euristica si provocarea intelectuala. Studiile de imagologie psihoistorica – ale lui Simms, dar si ale altor contemporani – publicate in „Mentalities/Mentalités“ impun aceasta publicatie pentru orice expert ori discipol intr-ale acestei discipline fascinante, revelatoare.
Dupa cum se vede din exemplele celor doua numere pomenite mai sus, in cele 25 de volume ale celor patru decenii de „Mentalities/Mentalités“ au aparut articole majoritar in engleza, dar si in franceza sau spaniola. Extrem de multe studii evreiesti au aparut acolo, atat pe teme clasice (istorie biblica sau scripturalitate), cat si moderne (de la Holocaustul istoric la psihanaliza rasismului din ultimii ani). Nu prea apar aici articole de academism batos, deoarece Norman Simms a stiut sa gazduiasca si sa incurajeze mai degraba pe cei care aduc bori noi si idei indraznete, si pe care manageri scortosi ori lipsiti de orice imaginatie (recte potential creativ) n-au fost in stare decat sa reactioneze cu retinere ori inchistare. Asa sa face ca majoritatea covarsitoare a contributiilor de aici este intelectual-sprintara si foarte speculativa, nu doar reevaluand aspecte istorice sau de scripturalitate imobila, ci fortand potentialul lor interpretativ, ba chiar si pe acela al unor fapte strict contemporane (precum terorismul sau violenta domestica). Pe paginile revistei, domenii precum filologia clasica si psihanaliza de ultima ora sunt legate in cele mai creative moduri; eseuri si opinii deloc traditionaliste sau obediente abundand aici aproape pe fiece pagina. Cine doreste sa ia pulsul inteligentei si al modernitatii globale, ori al multidisciplinaritatii si interdisciplinaritatii aplicate (de la bine la surprinzator ori spectaculos), musai trebuie sa treaca prin revista profesorului Simms.
In revista, Simms insusi a semnat articole foarte neortodoxe, neconventionale, unele foarte politice, altele foarte apolitice si chiar antipolitice sau antisistem, ca si extrem de multe recenzii. Cele din urma chiar dand seama detaliata despre originalitatea si contributiile fiecarui autor, nu doar semnaland complezent tiparituri amicale ori de tabara.
Erudit si atent, Norman Simms stia tot ce se publica, pe pagini de hartie dar si pe internet, nu doar in domeniul studiilor evreiesti, ci intr-ale culturii si antropologiei postmoderne in genere. O cultura, asemeni istoriografiei, vazuta nu ca mostenire de clan, etnie, natiune sau scoala, ci ca fapt construit ori surpat de interesele, egoismele ori competitiile unor grupuri sau tendinte mai mult sau mai putin sistemice ori vremelnice. In articole, Simms nu este numai extrem de inteligent, fin si implacabil in disectii si interpretari, ci si lipsit de slalomuri musamalizatoare. Simms a fost si a ramas un spirit liber, iata de ce multii sai amici nu prea au cum sa fie printre potentati si administratori.
A publicat foarte mult, a avut si articole refuzate (pe temei politic), in ultimii ani publicand foarte mult si online. Ultima sa carte, „Alfred Dreyfus: Man, Milieu, Mentality and Midrash“, cu un volum aparut in 2012 si altele doua cautandu-si inca editorul, il mai consacra odata ca referinta bibliografica majora, si nu doar pentru cele mai evidente domenii sugerate de (ori intuibile prin) titlu.
Asadar, acum ca omul Simms isi propune sa deranjeze tot mai putin orgoliile si acumularile de prestigiu ale multora, fi-va cazul sa i se reviziteze opera onest si limpede, nu numai fara partiniri, superficialitati sau malitii, ci si fara voracitati sau invidii.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper