Cand Evul Mediu isi arata coltii…

Un articol de DUMITRU RADU POPA

Malala Yousafzai si Savita Halappanavar sunt numele a doua persoane care, in aparenta, se prezinta atat de diferit incat s-ar spune ca nu ar putea avea nimic in comun. Dar acestor doua femei care, cum spuneam, nu au nimic de impartit una cu cealalta, li s-au intamplat niste lucruri teribile, care pun sub semnul indoielii valorile morale si umane ale acestui inceput de secol XXI.

Malala, pakistaneza, are numai 15 ani. Cum toata lumea stie atazi, acum cateva luni, cand se intorcea acasa cu autobuzul scolar, a fost lovita de un proiectil care i-a traversat craniul si gatul iesind prin umar. In mod miraculos, a supravietuit si de-abia a iesit  dintr-un spital din Marea Britanie, unde va urma sa mai aiba interventii chirurgicale. Care, de fapt, a fost marele ei pacat, ca sa fie pedepsita intr-un fel atat de crud (caci e evident ca se dorea moartea ei)? Pur si simplu dorinta fireasca, legitima ca fetele si femeile sa aiba acces la educatie in tara ei. Elisanullah Ehsan, purtatorul de cuvant al Talibanului pakistanez, a revendicat imediat paternitatea atentatului, explicand ca Malala este simbolul necredintei si al obscenitatii, si a spus limpede ca, daca victima va supravietui, Talibanul nu se va lasa pana cand nu o va ucide. In plus, tatal ei, Ziaudinn, a fost la randul lui amenintat si facut responsabil de faptul ca, prin felul in care a crescut-o, ar fi spalat-o pe creier pe Malala, impingand-o la necredinta si idei eretice. Prima proba a acestui asa-zis proces de spalare a creierului s-a petrecut cand Malala, in varsta de doar 12 ani, la cererea unui ziarist britanic de la BBC, a inceput sa tina pe Internet un blog in care povestea si ilustra viata ei sub regimul Talibanului. In acea perioada – era in 2009 – Talibanul controla intreaga vale Swat, unde se afla si orasul Mingora, in care traia Malala. Acest control presupunea, intre altele, si interdictia fetelor de a merge la scoala si inchiderea multor scoli carora, in unele cazuri, li s-a dat pur si simplu foc. Cand armata pakistaneza a reluat controlul asupra  regiunii, Malala a devenit imediat vocea cea mai puternica ce denunta cu luciditate si exemple clare crimele Talibanului, subliniind necesitatea urgenta ca societatea civila si statul pakistanez sa faca tot ce se poate pentru a garanta dreptul fundamental la studiu al fetelor. Pentru Taliban, asa cum s-a vazut ulterior, asemenea idei constituie o crima de pedepsit cu moartea. Totusi, atentatul impotriva Malalei a starnit un val de revolta in lumea intreaga si a deschis in Pakistan o dezbatere de importanta fundamentala pentru viitorul tarii.
Savita Halappanavar, o frumoasa dentista de origine indiana in varsta de 31 de ani, traia in Dublin. Oricine si-ar zice ca, in principiu, Irlanda e in mod indiscutabil un loc mult mai putin periculos pentru femei decat valea raului Swat din Pakistan. Insa, cum arata foarte bine Moises Naim pe blogul sau, „un obscurantism similar celui care a dus la tentativa de asasinare a tinerei Malala a determinat moartea Savitei“. Despre ce este vorba de fapt? Savita Halappanavar era insarcinata de 17 saptamani cand, dintr-o data, a inceput sa se simta foarte rau. Sotul ei a dus-o imediat la spitalul universitar din Galway. In urma tuturor examenelor de rigoare, diagnosticul era clar, dupa cum era limpede si linia pe care trebuia sa o urmeze tratamentul. Dar logica medicala s-a lovit – in Irlanda, nu in Pakistan sau in alt colt indepartat al lumii! – de impedimente legale care au dus, pana la urma, la moartea frumoasei dentiste de origine indiana. Medicii ajunsesera la concluzia ca fatul nu avea nici o sansa sa se nasca viu. Iar continuarea sarcinei ar fi pus in mare pericol viata mamei. Extrem de tulburata la inceput, Savita si sotul ei, in fata probelor medicale irefutabile, s-au resemnat si au cerut practicarea avortului. Din pacate, medicii au trebuit sa ridice din umeri neputinciosi si sa refuze cererea cuplului. Caci legea spune ca avortul se poate face doar atunci cand inima fatului a incetat sa mai bata. Trebuia, asadar, asteptat – o asteptare fara sperante si absurda. Astfel ca, cu toate protestele si rugamintile disperate ale cuplului, personalul medical a trebuit sa astepte asta in vreme ce situatia Savitei se inrautatea pe zi ce trece.  Inima fatului s-a oprit intr-o zi de miercuri, a Savitei in sambata urmatoare. Autopsia a revelat faptul ca Savita murise de septicemie, adica infectie generalizata, care sfarseste prin a se raspandi in tot corpul. Septicemie ce putea fi cu usurinta evitata daca interventia se facea in timp util.
Sotul victimei spunea intr-un interviu dat la BBC ca Savita era in al noualea cer de bucurie cand aflase ca va deveni mama. Totul pana cand a inceput sa se simta rau si doctorii au descoperit radacinile raului… El este convins ca Savita ar fi fost si acum in viata daca avortul avea loc dupa prescriptiile medicale si nu la termenul birocratic impus de niste prevederi legale care nu au de-a face cu stiinta.
De ce, se intreaba cunoscutul ziarist venezuelean pe blogul sau, protectia unui fat care nu are nici o sansa sa se nasca viu poate fi mai importanta decat protectia unei tinere mame, in varsta de 31 de ani si perfect sanatoasa? Oare sa incercam sa ne aventuram in a da un raspuns? Sau poate ca intrebarea este numai retorica si raspunsul binecunoscut!
Atat atentatul, pana la urma nereusit, asupra Malalei cat si moartea din „ratiuni legale“ a Savitei au suscitat indignare si durere in lumea intreaga. Este asta oare de ajuns? Poate ca revolta starnita nu mai reuseste sa indrepte nimic in cazurile de care ne-am ocupat, insa presiunea care s-a pus de catre opinia publica mondiala si asupra Pakistanului si asupra Irlandei ar putea, cel putin, preveni alte astfel de cazuri. Ecourile din cele doua tari sunt destul de incurajatoare: politicienii irlandezi au promis sa modifice legea care a dus la moartea Savitei, iar in Pakistan a devenit din ce in ce mai greu sa fie aparata ideea ca fetele nu au dreptul la educatie scolara. Poate acestea nu sunt inca suficiente si mai este un drum lung de parcurs. Dar, cel putin, teribilele drame – a Malalei si a Savitei – au reamintit lumii ca obscurantismul nu e un fenomen circumscris exclusiv Evului Mediu, ca el isi arata coltii chiar in secolul XXI, cu costul atator vieti umane. Si ca, in consecinta, e de datoria noastra, a tuturor, sa veghem, pentru ca, intr-adevar, si astazi, somnul ratiunii naste monstri!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper