Abolirea temelor pentru acasa

Un articol de CATALIN STURZA

În Franta, presedintele republicii are, se pare, puterea de a desfiinta temele pentru acasa, arata Louis Menand în „The New Yorker“. Într-un discurs recent sustinut la Sorbona, François Hollande si-a anuntat intentia de a face acest lucru pentru clasele din întregul ciclu primar si din cel gimnazial. Iar reformele pe care intentioneaza sa le faca nu se opresc aici: Hollande mai vrea sa scurteze orele de scoala, si sa redirectioneze mai multe resurse spre scolile din zone defavorizate.

Într-un sondaj recent realizat de Economist Intelligence Unit (parte a trustului de presa care publica „The Economist“), Franta s-a clasat pe locul 25 în lume, în ceea ce priveste calitatea generala a sistemului sau educational. Pe primele doua locuri s-au situat Finlanda si Coreea de Sud, iar Statele Unite – ai caror cetateni, arata Menand, sunt obisnuiti sa li se spuna mereu cât de proasta e educatia pe care o primesc – s-au situat pe locul saptesprezece.

Declaratia presedintelui Frantei ar putea sa dea apa la moara nu doar copiilor francezi, ci si numerosilor oponenti ai temelor pentru acasa din lumea occidentala – parinti cu vederi progresiste care insista ca a-i obliga pe copii sa deseneze paralelograme, sa conjuge verbe neregulate si sa sublinieze capitole întregi din manuale dupa orele de scoala e un lucru lipsit de sens, fara legatura cu performanta academica, legat în mod negativ de performanta academica, si o sursa majora pentru marele rau al modernitatii – stresul. Dl Hollande, totusi, nu e un parinte cu vederi progresiste; el este un socialist. Motivele sale tin de eiminarea inegalitatii din societate. El crede ca temele pentru acasa le dau copiilor care au parinti ce sunt în stare sa-i ajute – parinti cu o educatie mai buna, si mai înstariti – un avantaj în fata copiilor care nu sunt în stare sa-i ajute. Presedintele francez vrea sa le ofere tuturor o sansa egala.

Temele pentru acasa, arata Louis Menand, sunt o institutie detestata, în egala masura, de toata lumea. Copiilor nu le plac din motive evidente; parintii le urasc pentru ca-i fac nefericiti pe copii, iar profesorii le urasc pentru ca trebuie sa le verifice. A verifica temele este tema eterna a profersorilor, iar, prin comparatie, Sisif pare un norocos. Totusi, argumentele standard împotriva temelor pentru acasa nu sunt valide. Primul e acela ca temele nu ar avea legatura cu performanta academica. Harris Cooper, un profesor de la Duke University care a studiat problema timp de 40 de ani, arata ca, dimpotriva, temele pentru acasa sunt corelate în mod pozitiv cu succesul scolar. Acest lucru e valabil în special în ciclurile secundar si liceal, si mai putin în ciclul primar, unde atentia copiilor se pierde usor.

Cealalta obiectie lipsita de fundament despre temele pentru acasa e ca acestea devin din ce în ce mai voluminoase. O cercetare din 2003 realizata în Statele Unite arata ca elevii americani primesc aceeasi cantitate de teme ca aceea pe care o primeau elevii în anul 1940. Cei mai multi elevi petrec, în Statele Unite, mai putin de o ora pe zi, în timpul zilelor de scoala, facând teme pentru acasa. Majoritatea copiilor – inclusiv cei din ultimul an de liceu – nu-si petrec timpul liber facând teme.

Dar problema, arata Louis Menand, nu este daca temele pentru acasa îmbunatatesc experienta scolara, în ansamblu. Problema e ce îsi doresc oamenii de la scoala. În Finlanda – tara cu cel mai bun sistem educational din lume – copiii nu primesc nici un fel de teme pentru acasa, încep scoala de la sapte ani, iar ziua de scoala e scurta. Cea de-a doua tara din acest clasament, pe de alta parte, este Coreea de Sud. Scolile de aici sunt celebre pentru rigiditatea lor. 90% dintre elevii din clasele primare din Coreea de Sud au meditatori, iar adolescentii sud-coreeni sunt, se pare, cei mai nefericiti adolescenti din lumea civilizata. Competitia e atât de acerba, încât guvernul a inervenit, în sfârsit, si a interzis ca scolile private care dau meditatii sa ramâna deschise dincolo de 10 p.m. – desi unele au încercat sa ocoleasca interdictia, deghizându-se în biblioteci.

Cu toate acestea, ambele sisteme au succes. Motivul e acela ca scolile finlandeze fac ceea ce îsi doresc de la ele finlandezii, adica sa aduca pe toata lumea la acelasi nivel si sa pastreze egalitatea sociala, iar scolile din Coreea de Sud fac ceea ce îsi doresc de la ele sud-coreenii, si anume sa le permita oamenilor care muncesc din greu sa ia avans. Când presedintele Hollande vorbeste despre abolirea temei pentru acasa, el spune de fapt ca vrea ca Franta sa semene mai mult cu Finlanda. Iar reformele sale vor functiona doar daca asta e si ceea ce francezii îsi doresc cu adevarat.

Dar ce-si doresc americanii? – se întreaba Louis Menand. Cu siguranta, ei nu-si doresc sa ajunga în situatia Finlandei. Americanii au o abordare egalitarista a inegalitatii: vor ca toata lumea sa aiba o sansa egala de a deveni mai buna ca toata lumea. Sustinatorii temei pentru acasa spun ca ea e o ocazie foarte buna de a-i implica pe parinti în educatia copiilor, aducând scoala acasa, iar acesta e un lucru excelent. Dar e foarte probabil – în ciuda a ceea ce presupune presedintele Hollande – ca oamenii care se opun cel mai vehement acestor teme sa fie parintii înstariti, care vor ca ai lor copii sa-si petreaca dupa-amiezile luând lectii de vioara si practicând Tae Kwon Do, activitati mai benefice, si adesea mai amuzante, decât conjugarea verbelor neregulate. Parintii mai putin înstariti vor prefera temele pentru acasa – cel putin, copiii lor nu îsi vor irosi timpul pe strazi. Daca o societate ar asigura ore de muzica gratuite, excursii la muzeu si programe de sport gratuite pentru copii saraci, dupa orele de curs, temele pentru acasa ar putea sa fie abolite într-o secunda, crede Menand. Si nimeni nu le-ar duce atunci dorul.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper