„La Biserica Ursuline din Sibiu au coborât îngerii“

Un articol de COSTIN POPA

ANCA SÎRGHIE în dialog cu COSTIN POPA

Non multa, sed multum
Costin Popa: Stimata doamna prof. univ. dr., Sibiul a devenit traditional pentru cursurile de maiestrie în muzica, de care va ocupati în mod direct, conceptual si organizatoric. Când a demarat proiectul? Care au fost participantii-tinta?
Anca Sîrghie: În aceasta toamna s-au împlinit sapte ani de la prima editie a Cursului International de Maiestrie Instrumentala de la Sibiu, consacrat unei largi deschideri a talentelor de la sapte la treizeci de ani, atât din tara cât si din strainatate. S-a bucurat de interes, datorita calitatii înalte asigurate prestatiei instrumentale, care si-a propus de la debut sa respecte dictonul „Non multa, sed multum“. Profesorii au sustinut cursuri de maiestrie în care s-a valorificat din plin experienta lor de tehnica artistica dobândita într-o întreaga viata daruita muzicii. Asezat sub semnul unui continuu asalt al calitatii interpretative instrumentale, cursul aduce la Sibiu anual între douazeci si douazeci si cinci de tineri participanti veniti din cele mai diferite orase ale tarii. Selectia a trebuit sa fie facuta cu rigoare, astfel încât cei cinci profesori, atât de generosi în initiativa lor, sa se poata ocupa realmente de fiecare tânar instrumentist înscris. Cursul propriu-zis s-a desfasurat timp de sapte zile de munca intensa, concretizata atât în ore individuale cât si în demonstratii colective, la acestea fiind invitati sa participe toti tinerii cursanti. S-a creat un spirit de echipa, cu sentimentul ca arta poate asigura o coeziune între cei ce o slujesc. Se poate spune ca cea de-a saptea editie a fost mai larga ca anvergura decât precedentele.

C. P.: Sub ce egida s-a desfasurat?
A. S.: Masterclass-ul sibian a solicitat un moment organizatoric de prospectare la nivel zonal, national si chiar international, având drept scop sensibilizarea unor noi centre de pedagogie muzicala, absente în editiile precedente. Egida institutionala a ramas aceeasi, dovada a seriozitatii de care se bucura ca eveniment muzical national, cu participare internationala. A fost cofinantat la câteva editii de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului si asezat sub egida unor prestigioase institutii de cultura din orasul nostru, respectiv Filarmonica de Stat, Liceul de Arta, Teatrul Gong, carora li s-a alaturat Liga Culturala „România-Franta“, al carei presedinte sunt. Cu responsabilitatea atât de grea a organizarii anuale a evenimentului, Masterclass-ul Instrumental International din 2012 a avut parte de o infuzie a noutatii care i-a sporit calitatea.

C. P.: Ce profesori ati invitat în acest an?
A. S.: Cursul are o formatie stabila de maestri ai didacticii instrumentale veniti din puncte cardinale diferite ale Europei ca sa stea la dispozitia tinerilor talentati din România, dar nu exclusiv, caci în toate editiile au fost acceptati si cursanti din alte tari, precum Germania, Spania, Republica Moldova etc. Ne întristeaza faptul ca tocmai ctitorul ideii acestui curs, daruit programatic cu generozitate tinerilor români de talent instrumental, pianistul Iustin Oprean de la Scoala de Muzica din Bonn, a murit acum doi ani si regretam ca nu se mai afla cu noi ca sa se bucure de progresul pe care îl face proiectul de la o editie la alta. În formatia acestui masterclass, de la bun început au fost prezenti la vioara eminenta profesoara Adelina Oprean de la Academia de Muzica din Basel si maestrul violoncelist Cristian Florea, un nume de reputatie europeana pe axa Spania – Republica Moldova. În acest an, Adelina Oprean si-a format o asistenta de certa valoare, pe Ramona Talcean Jannert, pe care o va invita sa o secondeze si la editiile viitoare. Adelinei Oprean i s-a alaturat în ultimii doi ani si colegul ei de la conservatorul elvetian, Adrian Oetiker, pianist, care a sustinut si partea solistica a „Concertului pentru pian nr. 5“, „Imperialul“ de Beethoven, în cadrul programului Filarmonicii de Stat din Sibiu, când geniala partitura s-a bucurat de o abordare personala, ce a pus în valoare mai ales pasajele de minutioasa dantelarie muzicala. Cursul International de Maiestrie Instrumentala de la Sibiu s-a bucurat în toate cele sapte editii de prestatia lui Cristian Florea, prea putin solicitat în aceasta editie de celistii români tineri, pe care îi asteptam mult mai numerosi la editiile viitoare. Exceptionala a fost si pianista-corepetitoare Verena Louis din Germania. Neîndoios, ea s-a dovedit persoana cea mai solicitata a echipei. Nu a venit pentru prima data la Sibiu, ci este încadrata minunat în colectivul artistic al masterclass-ului. Unanim apreciata, ea a fost o coechipiera de nadejde, pe care o vom mai invita si la editiile viitoare. O noua prezenta la curs a fost pianista Steluta Radu, profesoara la Academia de Muzica din Bucuresti, care a preluat lectiile de muzica de camera, pregatind duo-urile galei finale.
Comunicare fireasca si
fructuoasa
C. P.: Care a fost structura cursurilor, cum a fost gândita?
A. S.: Axat pe exercitii de maiestrie interpretativa, dimineata de la ora 10 la 13 si dupa prânz între orele 15 si 18, în Sala mica a Filarmonicii de Stat din Sibiu pentru sectiunea Vioara, la Teatrul Gong si la Liceul de Arta pentru sectiunile Pian si Violoncel, cursul ne-a adus în prim-plan talente de exceptie. Conform unei optici moderne, s-a lucrat individual cu fiecare cursant si apoi în colectiv, astfel ca participantii au fost, alternativ, auditori ai colegilor de curs si interpreti, dar si spectatori ai propriilor maestri. Nu au lipsit din program nici momentele de gimnastica, necesare bunei desfasurari unei activitati instrumentale optime. A fost învinsa orice prejudecata în dialogul maestrilor cu cursantii, dialog care, prin traditie, sta sub semnul unei comunicari depline, caci pianistul si profesorul Adrian Oetiker s-a apropiat de micuta Maya Brumar, sapte ani, cu atâta intuitie psihologica, încât a facut-o sa înteleaga ce rol are trairea emotionala în interpretare.

C. P.: Minunat! Cred ca le-ar face placere cursantilor sa mai amintiti câteva nume…
A. S.: Printre cei activi s-au numarat Maria Jurca, venita în anii precedenti de la Liceul „Sigismund Toduta“ din Deva, iar acum continuându-si pregatirea la Colegiul „George Enescu“ din Capitala, oras unde studiaza si Ioana Elisabeta Olteanu. Andreea Maria Grelus este eleva la Liceul de Arta Sibiu. De la licee omoloage au venit, ca si în anii precedenti, Emilia Botezatu din Constanta, Anna Tucker din Cluj-Napoca, Stefan Baditescu din Rm. Vâlcea. I-am remarcat pe Caius Hiticas din Bistrita, David Tomas si Martha Trombitas din Tg.Mures, Dana Anna din Slatina. Din Spania au sosit Marta Sevilla si profesoara ei, Ludmila Railean. Lor li s-au alaturat instrumentisti deja formati, precum Marian-Radu Barabancea din Ploiesti si sotii Jannert din Cluj-Napoca. Revelatia concertului final a fost pianista de sapte ani, Maya Brumar de la Sibiu.

C. P.: Asadar, a existat si o gala de încheiere a cursurilor?
A. S.: Desigur, subintitulata Concertul Micilor Maestri, încununata de aplauze si binemeritate flori, însumând lucrari variate din repertoriul clasic si contemporan al unor compozitori precum Jean Marie Leclair, Mircea Chiriac, Friedrich Seitz, J. F. Burgmüller, Th. Oesten, Johann Sebastian Bach, Mozart, Dvorak, Mendelssohn, Elgar, Sibelius, Paganini, Lalo, Enescu, Sostakovici, citati aici în ordinea intrarii în programul concertului final. Au evoluat talentatii elevi Maria Jurca si Andrea Grelus, Ana Tucker si Marta Sevilla, Martha Trombitas si David Tomas, Stefan Baditescu, Ioana Elisabeta Olteanu, încercând sa-si impuna nota personala. Pe scena de la Thalia, ca si în sala – aceeasi emotie artistica. Sunt trairi regasite si în lacrimile de multumire ale profesoarei Adelina Oprean, violonista de talie europeana, care a instaurat spiritul de familie al întregii manifestari. Marele secret al reusitei a fost comunicarea, realizata firesc si fructuos pentru toti participantii, decisi sa revina la cea de-a opta editie din toamna lui 2013.

C. P.: A fost, probabil, punctul culminant al manifestarilor.
A. S.: Ca în fiecare an. La Sala Thalia s-au înmânat si diplomele de participare. Acest spatiu cultural sibian nu este numai nou reabilitat, invidiat de multe filarmonici din tara, ci si cald, pentru ca publicul se dovedeste receptiv. Când se afla în scena, indiferent de vârsta lor, artistii simt publicul. În fapt, reactia este una biunivoca între interpret si ascultatori. Aceasta este chiar mai importanta decât aplauzele, caci în momentul când ele se declanseaza, actul erotic este finit. Când esti aplaudat, nu mai ai emotii. Decât la bis! Sala Thalia este în sine minunata. Noi spectatorii, ca si ei, artistii instrumentelor, suntem, într-adevar, fericiti ca exista.
Pentru o Academie
de Muzica la Sibiu
C. P.: Din program rezulta ca, în paralel cu aceste cursuri, în afara galei, s-au desfasurat concerte, conferinte, recitaluri.
A. S.: Manifestarea a dispus si de o dimensiune festiva neobisnuita, constând din cinci evenimente culturale distincte, intrate în traditia cursului, asteptate mereu cu mare interes. Publicul sibian a fost invitat sa participe la cele cinci concerte organizate de profesorii-maestri si de cursanti care, prin calitatea si diversitatea ofertei lor muzicale, au putut deveni un moment de referinta în viata culturala a toamnei sibiene. La Biserica Ursuline, Cristian Florea a oferit cu orchestra alcatuita adhoc un concert întâmpinat cu multa emotie de melomani. Surprinzatoare a fost aceasta prestatie artistica oferita de cursantii reuniti ca într-un preludiu al evolutiei lor viitoare. Alaturi de ei a cântat la vioara si profesoara Liuda Raileanu. Concertul a încântat numerosii spectatori, printre care preotul paroh Nicolae Popa, care a afirmat concluziv: „În seara aceasta, în biserica noastra, au coborât îngerii“. La cea dintâi serata muzicala, dialogul artelor ne adunase laolalta în Sala Habitus. Dupa prezentarea expozitiei de pictura „Opera ca labirint, simbolul ca provocare“ a lui Mircea Ignat a urmat lansarea a doua carti. Una este „Opera Divina“, semnata de criticul si muzicologul Costin Popa, pe care am avut placerea de a o prezenta acum pentru a doua oara publicului sibian. Prima fusese facuta în cadrul Festivalului International al Artei Lirice, la Filarmonica de Stat si tot în prezenta autorului. A doua carte s-a intitulat „Memorandistul Nicolae Cristea si epoca sa“ de Anca Sîrghie, marcând 110 ani de la moartea ilustrului publicist sibian. Recitalul violoncelistului Cristian Florea a cuprins „Suita nr. 2“ de Bach si „Suita pentru violoncel solo“ de Gaspar Cassado. Recitalul maestrilor s-a desfasurat doua zile mai târziu la Sala Thalia, unde Adelina Oprean, Steluta Radu si Cristian Florea se reîntâlneau dupa treizeci si cinci de ani pe scena, cântând împreuna „Trio pentru pian, vioara si violoncel în Si bemol major op.99“ de Schubert. Lor li s-au alaturat pianistii Verena Louis si Adrian Oetiker într-un program care a cuprins „Sonata pentru vioara si pian nr 33 în Mi bemol major KV 481“ de Mozart, „Sonata pentru violoncel si pian“ si „Sonata pentru vioara si pian“ de Claude Debussy. O seara de înalta emotie artistica.

C. P.: Ce va propuneti în continuare?
A. S.: Asteptam ca la editiile viitoare ale Cursului International de Maiestrie Instrumentala sa participe un numar mai mare de pianisti si celisti talentati, mai ales ca este promovata si forma de asistenta pasiva a celor dornici de perfectionare, la care în acest an au recurs Mihai Andritcu, Ionut-Cristian Bugnar si Emanuel Muresan. Cursul din aceasta toamna are ca tinta de perspectiva constituirea unei Academii de Muzica la Sibiu, orasul cu o redutabila traditie lirica, unde se gasesc si forte artistice instrumentale ce asteapta sa fie fructificate la un nivel mai înalt în România, ca tara a Comunitatii Europene. Între proiectele pe care vrem sa le propunem, acesta ar avea bataie mai lunga. Dupa cum vedeti, viata muzicala româneasca migreaza spre Vest. Chiar si de la Conservatorul din Bucuresti au plecat multi oameni de valoare. Este timpul ca un oras cultural cum este Sibiul sa înceapa o actiune clar tintita de a-si face o Academie de Muzica. Desigur ca în cabinele Salii Thalia ar putea sa fie gazduite cursuri pentru instrumente de coarde, pian si muzica de camera, domenii în care maestrii ar invita personalitati ale domeniului, gata sa tina si concerte. Totul este ca Filarmonica din Sibiu sa fie interesata ca gazda. Ca un preludiu în lupta cu inertiile de tot felul, noi am cânta cu însufletire, facând o urare: „Trezeste-te, Sibiule!“. Selectia cursantilor se va face pe viitor cu o jumatate de an înainte, cu începere din luna mai 2013, pe baza unor formulare de înscriere, unde candidatii sa-si mentioneze repertoriul aflat în pregatire. Astfel, lor li se va putea transmite din timp si programul muzical în care vor fi actanti de-a lungul celor zece zile de curs, pentru ca pregatirea lor sa se faca mult înainte de perioada evenimentului propriu-zis. Este o conditie a calitatii în plina crestere de la o editie la alta.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper