Alegeri în periferie

Un articol de AURELIAN GIUGAL

Este campanie electorala în România, una plata, cenusie – Caramida rea/Da Doamne sa stea –, confuza, triviala – Caramida lucitoare/Da Doamne sa iasa soare –, frivola si fara noima – Caramida veche/Da, Doamne, sa-ncete. Cum ar veni, dupa un 2008 jalnic din punct de vedere al prezentei la vot (putin peste 39%, electorat obosit sa asculte la variantele dogite ale unor politicieni uimiti si ei de ce minunatii li se întâmpla), ar trebui sa alegem un nou for legislativ. Ca mai mereu pâna acum, se bat cica în idei politice cei care aleg calea dreapta, europeana (ARD) si cei care vor sa se faca dreptate (USL) – am folosit aici chiar opiniile emise de partide despre ele însele, si nu vreo realitate intrinseca. În aceasta lupta a titanilor periferici purtata printre ciulinii stepei autohtone, s-a inserat si capra rapciugoasa a mahalalei nationale (PPDD).
O privire aruncata asupra programelor de guvernare da seama asupra confuziei si precaritatii în care se zbat cele doua aliante majore ce populeaza spectrul politic autohton. Sa spicuim din absurdul platformelor însailate în laboratoarele secrete gestionate de specialistii patriei noastre în ale politicii publice. Sa începem cu ARD – alianta sub care s-a diluat partidul prezidential; saptamâna viitoare vom continua cu USL. Spicuim din sinteza-program „Reporneste inima României“. O singura nelamurire: cum adica sa repornim inima României? Ea nu mai bate, sau a batut cu guvernul Boc si a fost brusc decuplata de la aparate de naivul domn Ponta? Si altceva, putem cumva sa asociem inima României care va reporni cu luminita de la capatul tunelului trâmbitata cu ani în urma sub domnia lui Victor Ciorbea Întâiul? Întrebam asa naiv, în contextul în care observam predilectia „dreptei“ autohtone catre cuvinte si prelegeri magistrale de tipul „luminita de la capatul tunelului“, „reforma institutiilor statului“, „europenizare“, „repornirea unor inimi oprite“ si alte asemenea voroave bombastice.
Pentru început, câteva oferte economice de nerefuzat: cresterea salariului minim pe economie de la 700 de lei la 850 de lei la 1 ianuarie 2013 si la 1000 de lei în ianuarie 2015; reducerea cotei unice de la 16% la 12% si, bonus, asa ca de la partid catre supusii sai plebeieni, reducerea contributiilor sociale si de sanatate (CAS) cu 5% din contributia angajatorului (din 2015). Daca developam filmul vechilor campanii, avem si solutia problemei ce se cere rezolvata: acum oferte si dupa, realitati devastatoare – criza economica ce face ravagii (Vreti cumva sa ajungem ca Grecia, chiar nu va e rusine, cetateni nerecunoscatori, asa vreti sa degradati tara asta?), lenesul ce s-a urcat în cârca harnicului (La munca, si nu la cersit, voi nu stiti ca asistati sociali sunt peste 13-14 milioane de români? Nu va e rusine sa cereti 1000 de lei pe luna, când presedintele republicii, care munceste 14-15 ore pe zi, abia se descurca cu salariul? Nu vi se pare ca profesorii care au 700-800 de lei salariu pentru 16-18 ore pe saptamâna chiar sunt supra-rasplatiti, în comparatie cu presedintele si ministrii super-surmenati?) si chiar umbrela de vreme rea – daca nu va convine aici în tara, de ce nu plecati aiurea prin lume?
Ce sa facem, oameni buni, daca statul nu îsi poate permite sa-si rasplateasca medicii si inginerii, mergeti cu Dumnezeu unde vedeti cu ochii, noi aici nu putem face mai mult pentru voi. Bun, aici ne-am lamurit, apa chioara, lucruri imaginare inserate acolo din reflex prostesc. Numai ca în dezordinea promisiunilor electorale s-au strecurat si indicii care ar conduce catre cresterea economica: energie si industrii extractive & agricultura si industrie alimentara. Adica agricultura se va revitaliza prin investitii în sisteme de irigatii si dezvoltarea sectorului industriei alimentare. Dupa ce ani la rând PDL a facut tot cu i-a stat în putinta pentru devastarea sistemelor de irigatii si distrugerea gospodariei taranesti, acum îsi permit sa fluture steagul cresterii economice via agricultura. Tupeu, prostie sau si una, si alta?
Trecem la capitolul justitie. Aici trebuie sa recunoastem, contributia celor ce ARD pentru România este una colosala, pe masura ambitiilor celor ce-si sacrifica viata si cariera stiintifica linistite pe altarul binelui public (sunt aparatciki care chiar asa s-au exprimat, ei sunt cei ce se scarifica pentru noi, noi ar trebui sa le multumim, dar noi, ingrati, le neglijam sacrificiul). Sa citam, ca sa nu deterioram mesajul magnific: egalitatea legii „înseamna independenta totala pentru justitie si legi mai aspre pentru cei care încearca sa umble la butoanele justitiei. Daca un politician e condamnat pentru coruptie, el nu trebuie sa aiba dreptul la suspendarea pedepsei pentru tot felul de motive“. Si iata cum, folosind cuvântul buton în contexte diferite, numitii Borcea si Becali si-au adus si ei prinosul pe altarul reformei justitiei. Într-adevar, când candidatii ARD gândesc într-un asemenea mod plenar, ferice de tarisoara blagoslovita cu asemenea corifei ai gândirii în materie juridica. Si noi care, naivi, credeam ca independenta justitiei înseamna de fapt sa folosesti fel si fel de butoane. Mai vreti? Iata mostre de gândirea ARD-enta: timpul nu trebuie sa mai fie detergentul infractorilor; functiile importante din justitie trebuie sa fie asigurate de oameni integri si care au demonstrat curaj în fata politicienilor tentati sa puna greutati suplimentare pe talgerele justitiei; o justitie care se misca încet nu-i ajuta pe oameni, ci mai mult îi încurca (daca nu credeti, cititi si va cruciti: http://www.evz.ro/fileadmin/multimedia1/2012/NOIEMBRIE/06/Oferta_electorala_ARD_sinteza_Program_de_guvernare.pdf).
La educatie, vorbele goale înlocuiesc ideile, nimic din ceea ce spun cuvintele lor nereusind sa treaca de cadrul formal al unei limbi de lemn de toata frumusetea propagandistica. Numai ca oamenii dreptei au si viziuni în ceea ce priveste familiile tinere si încurajarea acestora (inclusiv financiara). Dupa ce luni în sir ni s-a perorat despre natiunea de mamici si copilasi asistati, acum, brusc, se gândesc sa sprijine familiile tinere. Si uite asa, telegrafic, cu liniuta, partidul are o viziune grotesca despre tot si despre nimic: economie, educatie si piata muncii, justitie si relatii internationale, politici sociale si resurse naturale & mediu, administratie publica si proprietate. În consecinta, ne-am lamurit: când praful si pulberea s-au asternut peste guvernarea celor de dreapta, când peste parcurile din câmp (investitiile mileniului trei) au crescut balariile ignorantei, ei bine, nici macar efortul scrierii unei platforme de guvernare inteligibile nu mai merita facut.
Când rotativa guvernamentala s-a oprit la USL, ce rost are sa mai ticluiesti programe economice? Nu-i mai convenabil sa astepti cuminte ca roata sa se învârta din nou si „pleasca guvernarii“ (T. Paleologu) sa vina natural? Se pare ca oamenii din ARD si-au însusit cuminte spusa unei mahalagioaice în viata: ciocu’ mic, bai, ca acum sunt altii la guvernare. Când realitatea transcende imundul vietii politice, vorbaria goala devine îndulcitorul perfect pentru ceaiul reîncalzit al unei alte campanii electorale. O sugestie: daca tot nu sunt idei, nu ar fi mai bine sa apelati înca o data la pompierul de serviciu, pentru ca acesta sa mai lanseze, a câta oara?, sloganul reconfortant al alegerilor furate, vesnic furate?

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper