„7 days in Havana“ – concediul virtual din inima Cubei

Un articol de CLAUDIA COJOCARIU

Nominalizat anul acesta la Un certain regard, in cadrul festivalului de la Cannes, „7 days in Havana“ este un melanj al povestilor care isi au propriii regizori, majoritatea nefiind straini de tinuturile zbuciumate ale Cubei sau de obiceiurile care vor fi prezentate pe marele ecran.

Dintre cei sapte, unii sunt mai cunoscuti, altii mai putin (Julio Medem, Pablo Trapero, Laurent Cantet, Gaspar Noé, Benicio Del Toro, Elia Suleiman si Juan Carlos Tabío), insa cele sapte scurtmetraje ofera o perspectiva convingatoare asupra Havanei, prin ritmurile vibrante ale muzicii, prin culorile pasionale si prin intermediul personajelor, care nu pot iesi din specificitatea lor nici macar pentru o secunda; in ciuda tuturor stangaciilor, filmul isi poate rezerva un loc specific in cinematografia contemporana, apropiindu-se mai degraba de o strategie de promovare a „turismului filmat“. Cu alte cuvinte, spectatorul se va trezi in propriul sau road movie, iar, in final, va putea raspunde cu usurinta la intrebarea: „Ce am invatat din aceste sapte zile petrecute in Havana?“
Radiografia Havanei oscileaza intre documentar observational si povestea sau drama unui personaj care, in mod inevitabil, spre final va lua forma unei telenovele. Niciun regizor, indiferent de stilul sau personal sau de subiectul povestii, nu va iesi din sfera caracteristica Havanei si se va stradui sa se concentreze pe transferul cultural dintre spectator, personajul pe care il urmareste sau cu care empatizeaza si contextul in care se afla acesta. Primul scurtmetraj, „El Yumma“ (termenul ce defineste americanul, in jargonul cubanez), in regia lui Benicio Del Toro, paseste discret in sfera de road movie, in care personajul principal, Teddy (Josh Hutcherson), venit din USA pentru un festival de film, cu speranta ca va putea intra in aceasta industrie, va trai experienta Havanei intr-un mod in care orice tanar o face atunci cand paseste pe un teritoriu strain –  va avea parte de o noapte in care bautura si fetele nu vor lipsi, iar saracia, prostitutia si travestitii adusi parca din filmele lui Almodóvar il vor face sa pastreze o anumita distanta.
De la tanarul idealist ajungem apoi la mai-marele Emir Kusturica, care isi joaca propriul rol, cel al unui regizor nefericit, pe care il gasim beat prin baruri, si deopotriva romantic, in momentele in care isi suna nevasta, in Serbia. Sectiunea lui Pablo Trapero nu aduce prea multe lucruri noi, in afara de faptul ca se va centra pe figura lui Kusturica si va exagera drama „geniului“ care, venit in Cuba, nu vrea sa aiba nicio legatura cu filmul, cu festivalul la care fusese invitat si nici cu premiul de onoare pe care membrii festivalului i-l acorda.
Singurul scurtmetraj care va face diferenta dintre tot ce am vazut si ce vom vedea in continuare in acest film este cel regizat de Elia Suleiman, unde umorul negru, dar si figura deloc impresionata a regizorului protagonist, pe alocuri inspirata de Buster Keaton, ne va pune la dispozitie un personaj cu care vom putea empatiza pe tot parcursul povestii. Acest personaj nu pare sa aiba vreo relatie speciala cu camera, dar nici cu povestea din care face parte, incercand sa portretizeze un turist detasat, venit parca dintr-o alta lume. Bineinteles, tot ceea ce va constientiza protagonistul pe parcursul traseului va fi transpus, in cele din urma, prin intermediul imaginii. Lipsa de dialog contribuie si mai mult la accentuarea acestui caracter observational, sectiunea luand forma unui documentar descriptiv, pe alocuri simbolic.
Daca personajul de dinainte venea si incerca sa ne arate o latura mai obiectiva, mai simbolica si mai frumoasa, perspectiva siropoasa si kitsch a regizorului Julio Medem va distruge atmosfera scurtmetrajului anterior. „The Temptation of Cecilia“ are la baza povestea unei cantarete locale, care va fi pusa in situatia de a alege intre o cariera muzicala, fondata mai mult pe minciuna si pe relatiile intime cu cel care o va ajuta, si dragostea pe care o are fata de prietenul ei. Cu toate ca interpretarea „ponderata“ a lui Daniel Bruhl va mai echilibra balanta pe care sta aceasta sectiune, atmosfera tipica si subtilitatile telenovelistice, dar si cinematografia prea luminoasa si arsa sau chiar montajul accelerat de la inceput îi vor deservi in cele din urma scurtmetrajului.
Spiritul „dramatic“ si dinamic al filmului va continua mai intai prin perspectiva regizorului Juan Carlos Tabío, care spune povestea unei mame, de meserie psiholog, dar si bucatar, in timpul liber, lucru observabil in momentul in care scurtmetrajul ia forma unei emisiuni de gatit. Mai departe, regizorul francez Laurence Cantet se aproprie iarasi de stilul documentar, concentrandu-se mai mult pe obiceiuri, pe relatiile din comunitate si pe ceea ce cred locuitorii zonei, si oferind o perspectiva realista asupra unui grup de oameni care vor pune mana de la mana si vor construi un altar inchinat Fecioarei Maria.
Un alt scurtmetraj care se ridica deasupra celorlalte mai mult prin stilul personal si prin reputatie este sectiunea regizata de Gaspar Noé – o perspectiva nu atat de socanta si intunecata precum aceea cu care ne-a obisnuit regizorul argentinian. Fragmentul pe care il regizeaza, „The Ritual“, are la baza o poveste care se impune prin traditii, obiceiuri, religie si misticism. Gaspar Noé si-a educat publicul de-a lungul timpului, dand nastere unui stil foarte personal. Daca nu vei recunoaste ritmul muzicii R&B, atunci cu siguranta ca vei recunoaste culorile nocturne pe care le gasesti in majoritatea filmelor sale. Daca nu vei recunoaste subiectul de la care pleaca, vei recunoaste cu siguranta montajul abrupt si ecranul negru care ofera, intr-un mod elegant, o pauza intre mai multe cadre. Iar povestea de la care porneste pare a fi pe gustul sau – o scena voodoo in care o tanara va fi „curatata“ de catre un vraci, dupa ce a fost prinsa in pat cu o fata.
Dincolo de trimiterile telenovelistice si siropoase, „ 7 days in Havana“ face parte din categoria filmelor pe care publicul le va viziona din pura curiozitate, devenind un fel de fantezie pentru cei care vor sa cunoasca mai mult despre zonele care nu isi „opresc“ niciodata ritmurile muzicale.
Iar intrebarile la care li se va oferi un raspuns vor fi insotite si de o multime de informatii pentru un mic ghid turistic, pe care il vor putea scrie dupa ce traseul virtual prin Havana se va sfarsi.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper