Inventarea tenisului (16)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Dar care sa fi fost compozitia, organica sau chimica, a primelor suprafete de joc în materie de tenis? În chip fatal, pentru ca tenisul modern s-a nascut în Marea Britanie, gazonul, tuns, periat, udat si protejat cu religiozitate, reprezenta cea mai buna solutie într-un climat meteorologic umid, mare iubitor al nuantelor de „verde“. Însa ca de obicei, iarba nu este pretutindeni la fel nici macar în Marea Britanie, existând variatii si deosebiri uneori semnificative, în functie de latitudine, de nuanta climatica, de cultura jardiniera a zonei insulare. Textura firului de iarba, grosimea, rezistenta, persistenta si elasticitatea sunt tot atâtea elemente de care jucatorii trebuie sa tina seama atunci când intra pe court…
Pentru ca atmosfera de competitie sa fie una ireprosabila si stimulatoare este nevoie de un sumar strict de coordonate. Kit-ul maiorului Wingfield, cel despre care vorbeam în episodul trecut, nu a jucat deloc un rol neînsemnat, ba dimpotriva. La fel, nici forma ludica, aproape de inspiratie celtica, a terenului. Ulterior, suprafata de joc a primit forma de azi, cea dreptunghiulara, cu dimensiunile consacrate, pe care nu le mai amintesc. La toate aceste aspecte s-a adaugat spiritul de inventivitate propriu caselor englezesti, atât de dornice sa personalizeze colocvialitatea sportiva… caci în cadrul high life-ului britanic de multe ori se întâmpla ca turneele sa fie realmente competitii „de casa“, ele fiind organizate în gradinile si parcurile private, iar ritualul acestor confruntari tenisistice tinea seama cu strictete de regulile stabilite prin conventie.
Aminteam însa despre ingeniozitatea anglo-saxonilor în domeniul materialului ce oferea consistenta suprafetei terenului de joc. Daca gazonul ocupa în acea vreme prim-planul, asta nu însemna ca alte suprafete nu au fost cautate, gasite si inventate… De pilda, nisipul marin, nisipul dur, solidificat al plajelor britanice plate, dupa ce apa oceanului s-a retras în urma mareei. Multi pasionati ai sportului alb s-au declarat extrem de multumiti de calitatea noilor terenuri efemere… Si sa nu uitam: primele astfel de court-uri si-au facut aparitia în jurul anului 1874!
Una peste alta, putem sa constatam o evolutie extrem de complexa a jocului, instrumentelor, suprafetelor si regulilor jocului de tenis. De-a lungul acestei evolutii, frecvent foarte sinuoase, trebuie spus ca forma definitiva a terenurilor a fost stabilita pe baza a doua tipuri de structuri si entitati, cluburile sportive si stabilimentele turistice. Fapt este ca în veacul al XIX-lea, mai cu seama în lumea britanica, activitatile si preocuparile mondene s-au bucurat de o extraordinara dezvoltare, iar turismul a facut si el parte din suma acestor noi pasiuni societale. Statiunile britanice, balneare, termale si alpine, au cunoscut o autentica proliferare în jurul marilor sau mai micilor orase de coasta. Replicile lor franceze, în genul La Côte d’Azur, La Côte d’Émeraude, Coasta basca, Chamonix, nu au fost altceva decât inventii si instituiri englezesti. Britanicii au „instalat“ în acele spatii adevarate „colonii turistice“ de inspiratie anglo-saxona, exportând acest nou tip de loisir. Succesul a fost unul imens. Europa burgheza devenea încetul cu încetul extrem de English…
Si, desigur, ca o noua componenta a acestor noi peisaje turistice, terenurile de golf si tenis. Un caz elocvent îl reprezinta în Franta Hotelul „Beau Site“ de la Cannes, care a beneficiat printre primele în Hexagon de terenuri permanente de tenis.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper