Cel mai mare artist al vremurilor noastre

Un articol de CATALIN STURZA

Cine este cel mai mare artist al vremurilor noastre, se intreaba Camille Paglia in „The Chronicle of Higher Education“. In mod normal, ne-am astepta la un nume din lumea literaturii sau a artelor. Insa casatoria fericita dintre pop art si mass-media comerciale marcheaza sfârsitul unei ere. Cei mai buni artisti ai ultimei jumatati de secol nu sunt pictorii, ci creatorii inventivi, care au imbratisat tehnologia, precum regizorul Ingmar Bergman sau cântaretul Bob Dylan.
Pe masura ce artele frumoase si-au pierdut, in mod constant, din vizibilitate si importanta, doar un singur creator a avut indrazneala de pionier si impactul asupra lumii pe care le asociem cu maestrii timpurii ai avangardei: cineastul George Lucas. Nimeni nu a acoperit prapastia dintre arta si tehnologie mai bine decât a facut-o Lucas. In epocala serie „Star Wars“, el a amestecat legende vechi din Orient si din Occident cu science fiction-ul, si a creat personaje care au patruns in visele a milioane de oameni. A construit o mitologie vasta, originala si autoreferentiala, precum cea inventata de copiii Brontë, izolati in mlastinile din Yorkshire.
Lucas a fost un vizionar al artei digitale, care a contribuit la aparitia  a zeci de noutati, precum CGI-ul, editarea computerizata a filmelor, mixajul sonor, cinematograful high definition, multiplicarea si distributia digitala a filmelor, sunetul stereo surround din salile de cinema si redefinirea graficii, a interactivitatii si muzicii din jocurile pe calculator, arata Camille Paglia. Pasiunea sa pentru cinematograf a pornit de la colectiile de benzi desenate din copilarie, a continuat prin cursurile de fotografie din timpul facultatii si a explodat in primul sau lungmetraj, „American Graffiti“ (1973). Insa succesul avea sa vina odata cu primul film din seria „Star Wars“ (episodul IV), lansat in 1977.
Din cauza câstigurilor imense aduse de blockbusterurile „de vara“ produse de Lucas, printre care se numara si filmele seriei „Indiana Jones“, Lucas a fost acuzat ca a infantilizat industria cinematografica, impingând la margine filmele „mature“, cu personaje solide. A fost pedepsit, timp de multi ani, la Gala Oscarurilor, unde a câstigat statuete doar la capitolele tehnice. Insa primul film din seria „Star Wars“ – al carui proiect fusese respins de Studiourile Universal – a fost mult mai experimental decât s-a spus, in epoca. Incurajând improvizatia (nu au existat repetitii), Lucas isi pastra deschisa gama alegerilor pentru postproductie. A folosit un cadru larg, „nervos“, ca in buletinele de stiri din prima jumatate a secolului. La capitolul sound design, Lucas a folosit zgomote reale, nu ciripituri SF facute pe sintetizator. Când auzim zgomotul usilor care se deschid, în navele spatiale, nu auzim de fapt decât zgomotul usilor din metroul din Philadelphia.
Lucas spune, el insusi: „Filmele mele sunt axate, eminamente, pe aspectul grafic. Totul e vizual“. Dialogul e, pentru regizor, „doar un efect sonor, un ritm, un cor vocal ce se uneste cu soundtrack-ul general“. In alta parte, el sustine ca nu-l intereseaza, prea tare, scenariul. „Pentru mine, scenariul e doar o schita, o lista de notite“. Filmele nu sunt altceva decât „o masa de obiecte care se misca pe o suprafata mare“, iar sarcina sa principala e sa hotarasca unde va cadea ochiul spectatorului si pentru cât timp. Tehnologia digitala e, pentru George Lucas, „o culoare noua, o modalitate cu totul diferita de a face filme. Acum este pictura; nu mai este fotografie“.
George Lucas, arata Camille Paglia, este un barbat pasionat de masinarii si, totusi, un iubitor al naturii, masca sa vicleana, care afiseaza o genialitate visatoare, acoperind una dintre cele mai puternice si tenace minti ale culturii contemporane.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper