Angelus Novus. Spre o hermeneutica biblico-istorica de stanga

Un articol de BOGDAN DUCA

Cultura româna moderna este o cultura a-crestina: o cultura careia îi lipseste ca reper Biblia cu metaforele si simbolurile sale; care, desi pretinde ca reprezinta un popor crestin rasaritean, este mai obisnuita cu reperele bibliografice occidentale decât cu Sfintii Parinti si cu productia teologica si filozofica bizantina. Cu toate acestea, periodic, reprezentantii de marca ai culturii române par patrunsi de un „fior“ crestin rasaritean dar… sfârsesc prin a glosa pe marginea canonului (sau canoanelor?) cultural occidental. De aceea nu ne mira ca prea-ortodoxul Nae Ionescu nu are practic surse patristice orientale în expozeurile sale filozofice.
Dar cultura occidentala, desi este de multe ori anti-crestina, nu este în niciun caz a-crestina. Ea este întemeiata pe o cultura esentialmente biblica si teologica. Fara cunostinte elementare de istorie biblica, orice vizita într-un muzeu de arta europeana devine o aventura din pricina lipsei reperelor. Sa mai vorbim de politica, în fapt o teologie secularizata, de stiinta juridica, ale carei surse si resurse canonice transpar la fiecare pas, despre muzica?
În România însa toate aceste lucruri par lipsite de sens. Cunostintele biblice elementare nu tin de cultura generala a oricarui individ educat, ci par a fi produsul cine stie carei experiente exotice inedite. Cât despre cultura teologica, ce sa mai vorbim? Nici macar facultatile de teologie nu reusesc sa atinga un nivel academic rezonabil, esuându-se lamentabil la nivelul de scoli profesionale postliceale unde sunt pregatiti viitorii preoti.
Desi România se lauda cu un Mircea Eliade si cu un Ioan Petru Culianu, istoria si fenomenologia religiilor precum si studiile religioase nu au depasit în mediul academic românesc nivelul marilor declaratii de intentii.
Dar ce asteptari putem avea când cultura si limba româna, spre deosebire de toate culturile europene serioase, nu are nicio traducere rezonabila integrala a Bibliei, oscilându-se între utilizarea unor schioape si complet depasite lingvistic editii confesionale?
De aceste handicapuri culturale nu sufera doar mediile teologice si mainstream-ul cultural românesc ci chiar si adversarii si criticii, de pe pozitii atee, ai fenomenului religios. Daca propaganda religioasa pare sa nu fi depasit nivelul misiunilor populare, propaganda anti-religioasa este înca blocata în neghiobiile materialismului dialectic si istoric. Toate acestea pentru simplul motiv ca ambele tabere sunt de fapt imune cultural chiar fata de subiectul propriei lor dezbateri.

În acest context, nu este decât echivalentul unei revelatii întâlnirea cu esenta teologica a culturii occidentale contemporane. Iar coordonatorii colectiei Angelus Novus, de la Editura Tact din Cluj (Alex Cistelecan si Andrei State), deloc teologi, se încapatâneaza sa propuna si sa impuna în biblioteci aceasta descoperire.
Astfel cititorul român are ocazia sa citeasca autori aparent „exotici“ dar sine qua non pentru întelegerea originilor, prezentului si viitorului culturii occidentale. Ce poate fi mai exotic decât Jacob Taubes, rabinul filozof si pasionat de crestinism, prezent în aceasta colectie cu trei carti. Prima, „Escatologia occidentala“, este o istorie culturala si teologica a teoriilor, teologiilor si filozofiilor sfârsitului. A doua, „Teologia dupa revolutia copernicana“, în fapt o colectie de studii, a fost cel putin pentru mine o excelenta introducere în întelegerea poate celui mai important teolog protestant al secolului XX, Karl Barth (evident, aproape netradus în limba româna). A treia carte de Taubes, „Teologia politica a Sfântului Pavel“, este un pretext pentru rabinul filozof de a se aventura în exegeza Epistolei catre Romani, în fapt prima „summa theologiae“ a Crestinatatii. O aventura cu o puternica amprenta confesiva – este vorba de reproducerea a patru conferinte sustinute de Taubes în ultimul si agonizantul an al vietii sale.
Un alt autor este Giorgio Agamben, cu „Timpul care ramâne“, un complex excurs exegetico-fenomenologico-deconstructivisto-teologico-politic asupra primului verset al Epistolei catre Romani, apoi cu un volum de eseuri, „Profanari“, si o parte a principalei sale opere, „Homo sacer“ – „Sacramentul limbajului“.
Tot în colectie mai apar Alain Badiou, cu un volum despre Apostolul Pavel (un favorit incontestabil al coordonatorilor acestei colectii) – „Sfântul Pavel. Întemeierea universalismului“, si Karl Loewith, cu „Istorie si mântuire. Implicatiile teologice ale filozofiei istoriei“ – un volum despre secularizarea escatologiei ca fundament al ideologiilor progresiste.
Prezente particulare sunt Paul Veyne cu „Când lumea noastra a devenit crestina (312-324)“, practic o monografie a nasterii crestinismului constantinian, cu toate implicatiile sale teologico-politice, Michael Walzer cu „Exod si revolutie“, volum dedicat exegezei teologico-politice a cartii biblice a Iesirii, Jan Assman cu conferinta „Monoteismul si limbajul violentei“.
Impresionant este micul volum al lui Antonio Negri, „Munca lui Iov. Faimosul text biblic ca parabola a muncii umane“, în care teroristul si gânditorul anarho-comunist Antonio Negri gaseste paralela dintre relatarea biblica din cartea lui Iov, drama reinventarii sale personale si evenimentul social al reinventarii chestiunii muncitoresti cu implicatiile sale pentru ideologia comunista.
Un alt volum este cel al lui Hans Blumenberg, „Lizibilitatea lumii“, despre mitul mereu viu, dar de sorginte escatologica iudeo-crestina al întelegerii si codificarii întelegerii întregii lumi.
Aceasta colectie pune cititorul român în fata a doua evidente: pe de o parte cea a potentialului greu de epuizat al textului biblic de a genera si fundamenta diverse tipuri de reflectie: teologica, filozofica, politica, juridica, literara, dar si evidenta lipsa de repere intelectuale de care se loveste inevitabil cel care nu frecventeaza, cu asceza culturala de rigoare, Biblia.

Trei sunt punctele nevralgice ale Bibliei si traditiei crestine pe care pare a le atinge aceasta foarte unitara si coerenta colectie de traduceri. Mai întâi avem „Iesirea“, cartea de referinta a modernitatii politice de la Razboiul de Independenta încoace. Aceasta carte biblica, care vorbeste despre bucuriile si riscurile eliberarii si libertatii, este deja, împreuna cu Cartea lui Iov un text clasic al teologiilor politice din modernitate.
Al doilea punct nevralgic este momentul Pavel, fundamental atât pentru întelegerea crestina a întregii Biblii cât si pentru inventarea civilizatiei crestine în ale carei cadre ne miscam.
Al treilea moment este cel apocaliptic, în esenta constructia întregii civilizatii crestine ca o civilizatie aflata sub semnul iminent al unui complex, cumplit teologic si în acelasi timp foarte istoric sfârsit spre care duc toate.

Dar evident ca cei ce se ocupa de aceasta colectie nu s-au limitat la acest scop limitat. Exista un sens explicit politic de stânga si explicit escatologic al acestei colectii. Iar explicitul este oferit chiar de numele colectiei, „Angelus Novus“.
Dar acest „Angelus Novus“ nu este un înger biblic. Acuarela a lui Paul Klee, tabloul „Angelus Novus“ devine, la interpretarea lui Walter Benjamin îngerul vestitor al unei alte Veniri – cea a unui escaton imanent, politico-teologic. Cum spunea un istoric de arta, tabloul devine icoana ideologica a Stângii.
Toate cele trei puncte nevralgice despre care faceam vorbire mai sus, sunt parti constitutive ale dialecticii istorice a stângii: eliberarea (de multe ori înteleasa ca un proces continuu – cum lasa sa se înteleaga Negri în cartea sa despre Iov – ceea ce o face o teza constanta).
Apoi avem organizarea – inevitabil opresiva dar structural necesara – antiteza a eliberarii, când practic se refundamenteaza societatea eliberata într-o cultura ce obliga la distinctia dintre eliberare si libertate.
În sfârsit, avem împlinirea, finalitatea apocaliptica, a sintezei dintre eliberare si libertate. Iar toata aceasta dialectica (utopica, zic eu – nefiind altceva decât o secularizare a istoriei divine a mântuirii lumii) se afla sub patronajul unui înger.
Care înger, oricât de progresist si stângist ar fi el, nu poate sa fie decât cu sulul biblic în mâna, asa cum arata chiar aceasta fascinanta si inteligent construita colectie editoriala.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper