Nobel made in China

Un articol de CATALIN STURZA

Când, in urma cu doi ani, disidentul chinez Liu Xiabo a devenit primul cetatean chinez care câstiga un Premiu Nobel, guvernul comunist a impus sanctiuni diplomatice impotriva Norvegiei, tara care acorda Nobelul pentru Pace, si i-a interzis lui Liu Xiabo sa accepte premiul. Acum, Beijingul a reactionat cu totul altfel, considerând decizia Comitetului Nobel de a-i acorda distinctia pentru literatura romancierului chinez Mo Yan drept o reparatie binemeritata.
Mo Yan este descris de „The New York Times“ drept un autor prolific si talentat, bine cunoscut pe plan international si, totodata, drept un ins controversat printre scriitorii chinezi, din cauza apropierii sale de Partidul Comunist si de ideologia oficiala. Printre pacatele care i se imputa se numara acceptarea functiei de vicepresedinte al Asociatiei Scriitorilor Chinezi, controlata de partidul oficial, transcrierea recenta, de mâna, a unui discurs al lui Mao – un gest ritualic de obedienta –, si participarea la Târgul de carte de la Frankfurt, in 2009, dupa ce Beijingul interzisese un numar de scriitori chinezi disidenti.
Articolul din „The New York Times“ subliniaza aceasta pozitionare pe care Mo Yan o descrie drept apolitica, si citeaza un discurs al romancierului de la acelasi Târg de la Frankfurt, in care acesta merge pe sârma subtire dintre conformism si exprimarea libera a propriilor idei: „Scriitorii trebuie sa formuleze critici si sa-si exprime indignarea fata de partile intunecate ale societatii si fata de laturile urâte ale naturii umane, dar nu toti scriitorii trebuie sa se exprime la fel. Unii s-ar putea sa doreasca sa iasa in strada si sa tipe, insa ar trebui sa-i toleram si pe aceia care se ascund in camerele lor si folosesc literatura pentru a-si exprima optiunile“.
In romanele si povestirile sale, noteaza NYT, Mo Yan ofera portrete ample si sofisticate ale vietii rurale chineze, folosind, adeseori, tehnici care amintesc de realismul magic sud-american – animale care spun povesti, coborâri in lumea subterana, elemente de basm. Operele sale au fost traduse in numeroase limbi si se gasesc in librariile occidentale; cel mai cunoscut roman al sau ramâne „Sorgul rosu“ (1987; tradus si in limba româna, in 2012, la Editura Humanitas), care abordeaza problema ocupatiei japoneze si a vietii dure din satele chinezesti bântuite de saracie.
Fiu de tarani el insusi, Mo Yan s-a nascut in 1955 in Provincia Shandong, in estul Chinei, unde sunt plasate cele mai multe dintre romanele si povestirile sale. In adolescenta, in timpul Revolutiei culturale, a fost nevoit sa paraseasca scoala pentru a lucra intr-o ferma, apoi la o fabrica de ulei din seminte de bumbac. A inceput sa scrie câtiva ani mai târziu, in timpul stagiului militar; prima proza scurta a publicat-o in 1981.
Numele sau real este Guan Moye, iar Mo Yan, pseudonimul sau literar, inseamna „nu vorbi“. E un pseudonim ce reflecta, spune romancierul, vremurile in care a crescut, atunci când a-i critica in gura mare pe cei de la putere era un lucru foarte periculos.
Unul dintre cele mai laudate romane ale sale, „Obosit de viata, obosit de moarte“ (traducerea in limba româna e in curs de aparitie), a fost apreciat de critica occidentala drept o opera monumentala, vizionara si creativa, care acopera, exhaustiv, experienta revolutionara chineza. Romanul e narat de cinci animale ce reprezinta reincarnarile succesive ale unui barbat controlat de Yama, zeul lumii subterane.
Academia Suedeza a aratat ca unele romane ale lui Mo Yan au fost judecate „drept subversive din cauza criticii ascutite a societatii chineze contemporane“. In aceeasi motivatie, se arata ca „printr-un amestec de fantezie si realitate, de perspective istorice si sociale, Mo Yan a creat o lume ce aminteste, prin complexitatea sa, de universurile din scrierile lui William Faulkner si Gabriel García Márquez, gasindu-si, in acelasi timp, un punct de plecare in literatura chineza veche si in traditia orala“.
„Le Figaro“ adauga acestui portret de scriitor un amanunt picant. In 1995, Mo Yan a intrat in belea dupa ce a publicat un roman al carui titlu s-ar traduce prin „Sâni frumosi, fese frumoase“, epopeea unei taranci si a celor noua copii ai ei, opt fete si un baiat, ce refuza sa fie intarcati pâna la vârsta de doisprezece ani. Obsedat de sâni, in mai liberalii ani ’90 va deschide in China o fabrica de sutiene.

Comentariile sunt inchise.