Comment-uri si like-uri

Un articol de GEORGE NEAGOE

Dan Mircea Cipariu, Singuratatea vine pe facebook, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012

 

Orientarea literaturii spre mediile virtuale a devenit deja un fenomen de masa. Hipertextul a acaparat zona experimentala. Scriitorii au bloguri, publica în reviste electronice si/ sau îsi promoveaza cartile mai eficient prin retelele de comunicare online. Lansarile din librarii, muzee, cluburi sau târguri ajung la cunostinta doritorilor gratie site-urilor de stiri si a unui click pe motoarele de cautare. Vânzarile sunt asigurate de intermediari de natura virtuala. Toate aceste realitati, desprinse din previziunile lui Alvin Toffler („Socul viitorului“), au stârnit multiple reflectii si adaptari poetice. Ramân memorabile, pentru depedenta de „celebritate“ a fiecarui muritor stocat în memoria serverelor, versurile lui Dan Sociu din poezia „decembrie – ianuarie“ (din „Cântece eXcesive“, 2005): „ma simt rau&/ ma caut pe google// e 11:30 miha la maternitate/ de trei ore// mi-e greata&/ n-a aparut nimic despre mine“. Simetriile precedente arata mutatia radicala a notiunii de viata, traita de useri, nu de oameni, conectata, dar nu la univers (asa cum sustinea Traian T. Cosovei într-o arta poetica ivita ca replica la una din scrierile de capatâi ale lui Geo Dumitrescu – „As putea sa arat cum creste iarba“), ci la aparatele generatoare de paradisuri artificiale si de confuzii între planuri. Incertitudinea umanitatii si-a gasit prima expresie româneasca remarcabila în poemele aranjate sub forma de scrisori electronice, pe care, în „Puntile Stalinskaya“, Radu Andriescu i le expedia lui Dan Ursachi (a.k.a „Burs“), ilustratorul volumului. Nevoia de certificare a propriei existente, prin intermediul probelor cantitative, intervine, de pilda, la Svetlana Cârstean („Floarea de menghina“, 2008): „De câteva zile îmi trimit singura mailuri,/ fiindca nu suport sa nu primesc nicio veste de la/ nimeni“ („Operatiunea Inbox gol“, din sectiunea „Cartea singuratatii sau Do You Yahoo?“).
„like“ & „friends“
În contextul destul de amplu expus pâna acum, cartea lui Dan Mircea Cipariu – „Singuratatea vine pe facebook“ – este primejduita de restrictionarea optiunilor de inovare. Citatele anterioare atesta îngustarea culoarelor. Ce aduce nou „tomul chipurilor“, pentru a merita atâta truda? În primul rând, o isterie mondiala, de vreme ce se pare ca un miliard din populatia planetei se gaseste în baza de date a respectivei platforme. În al doilea rând, o cauza pedagogica, asociata unui succes de piata. Chiar m-as bucura daca tirajul ar fi epuizat de abonatii facebook din România. Dupa criteriul identificarii, lucrarea, aparuta în conditii grafice de invidiat, s-ar încadra în seria adevarurilor actuale, de nerefuzat. Folosirea internetului s-a transformat în drog si, în consecinta, în scleroza. Prin urmare, abstinenta poate fi deja considerata o virtute: „sâmbata dupa-amiaza am decretat o lume fara net si prieteni virtuali“ („facebookdreams XVI“, p. 71). Este sigur faptul ca „socializarea“, vizualizarea profilurilor (violarea intimitatii, voyeurismul) si cautarea bârfelor s-au rafinat pâna la punctul în care orice membru al „plasei“ ajunge si Big Brother, si prada a celorlalti paianjeni tesatori de pânza. În al treilea rând, „Singuratatea vine pe facebook“ rezista printr-un experiment de limbaj, straduindu-se a întelege si a capta mutatiile de ordin psihic provocate în creierele navigatorilor. Asistam la un formalism cautându-si codurile inteligibile. Protejata de parole, cartea marturiseste dificultatile privind asimilarea jargonului din domeniu si evitarea calcurilor semantice, a lozincilor, a ticurilor specifice retelei si componentilor acestora. De altminteri, comentariul subsemnatului sufera din cauza lexicului neacomodat înca de structura limba.
Ca atare, anatomia cartii se compune din însiruirea reflexelor obisnuite de pe facebook. Confirmarea prezentei printre biti se confunda cu vedetismul. De aici rezulta hedonismul citirii mesajelor si a supravegherii partenerilor de chat (palavrageala). Functiile si meniurile substituie sentimentele: „am nevoie de un singur like“ („facebookdreams VI“, p. 27). Numai ca axiomele sunt dezambiguizate de ilustratiile lui Mihai Zgondoiu, menite sa destepte constiinta sedata. Norul în mijlocul caruia sta cifra „0“ (p. 37) insinueaza ca „like“ = „friends“. Par inferente simple, evidente, însa narcoza împiedica recuperarea lor. Blocajul la nivelul exprimarii reiese din realizarea colajelor de lozinci. Poezia abandoneaza afectivitatea (nobila sau imunda) în favoarea scandarilor: „“aici si acum/ nu exista cale de iesire/ aici si acum/ exista numai si numai/ singuratate cu raza totala de actiune!“„ („facebook dreams V“, p. 23). Se dovedeste aproape imposibil sa aducem în dezbatere valoarea estetica, în conditiile în care Dan Mircea Cipariu se raporteaza, în traditia modernista a discursului suficient siesi, la epuizarea indivizilor de catre clisee. Retorica manifestelor se îmbina cu discutiile fade, stereotipe, milostive, dascalitoare, rebarbative, batrânicioase, emise de „forumisti“. Caracterul recurent al observatiilor si apelul la butade nu atesta inteligenta, cultura ori profunzime, ci limitare: „totul e trecator/ totul e schimb de energie/ totul e repetabil/ totul e un sâmbure de adevar din care se va naste o lume noua“ („facebookdreams VII“, p. 38).
Intimitate publica
Departarea iscata între internauti, care îsi trimit „commenturi“ ca în melodia formatiei „Celelalte cuvinte“ („Cu 3 w“), re(a)duce dialogul la varianta cea mai apropiata de etimonul grecesc – „vorbire la distanta“. Efectul imediat al cascadei de interventii pe diferite subiecte („topics“) nu tine de împartasirea („sheruirea“) experientei, ci de erijarea participantilor în scriitori si în critici literari: „bacanul din coltul cartierului/ îmi pune în plus cinci fructe de kiwi/ pentru ca a citit pe peretele meu virtual/ câteva versuri cu rima/ ca în secolul în care barbatii se bateau cu flori la sosea/ si îsi plimbau/ bastoanele si palariile/ prin trasuri cu perdelele trase“ („facebookdreams XVII“, p. 76). Primejdia sugerata este anularea oricarui perimetru caracteristic literaturii si întoarcerea la notiunea literala a termenului. Expedierea semnalelor sintactice spre atentionarea colegilor înlocuieste necesitatea întâlnirii cu gasca, pentru ca aceasta s-a schimbat în prelungirea unui iPhone, laptop si, tot mai rar, PC, asteptând reactii în „cartea cu fete“, socotita spatiul necenzurat pentru manifestarea presupusului talent: „“calitatea nu poate stapâni cantitatea“ apare mare pe ecran/ „sunt si eu un dezradacinat“ îmi scrie cineva/ „tot mai multa suferinta pentru o felie de pâine“ asa se termina un viral („facebookdreams VI“, p. 27)“. Principala spaima a poetului, datorita careia „Singuratatea vine pe facebook“ s-ar putea situa ca reper, consta în sesizarea sfarâmarii canoanelor literaturii traite, din pricina reinterpretarii conceptului de „realitate“, mai apropiat de sistemul binar al computerelor, decât de gândirea nuantata, imperfecta, atacata de pete.
În logica tertului exclus, omenirea se vede izolata atât în mijlocul site-urilor colectiviste, cât si în afara lor. Legaturile de amicitie se tin prin intermediul conturilor si a pozelor. Din nou, discursul resimte ca trebuie sa recurga la reciclarea formulelor consacrate. Pe de o parte, de Cercul Literar de la Sibiu. Pe de alta, de cele incluse în actele tipizate din institutiile publice, preluate de paginile de acces în comunitatile sedentare întretinute la distanta: „exilul interior/ asteapta sa ni se strige/ fiecaruia/ NUMELE/ PRENUMELE/ &/ STAREA DE DISPERARE“ („facebookdreams V“, p. 23). Pâna si momentele de tandrete în cuplu se exhiba pentru narcisismul celor doi si pentru satisfacerea curiozitatii obsesive a „prietenilor“. Intimitatea trece în spatiul public. Detabuizarea se preface în orgie. Pânda generalizata este simptomul care dezvaluie faptul ca libertatea patrunderii pe facebook duce la anularea independentei. Devoalarea înselatoriei, a tranzactiilor inechitabile, reprezinta înca un bonus al volumului: „nu te mai privesc de atâta vreme în ochi/ îti trimit doar mesaje de câteva ori pe zi/ chiar daca stiu ca vânezi totul de la mine/ chiar daca savurezi tacerea mea ca pe un vechi coniac frantuzesc“ („facebookdreams XIV“, p. 62).
„Singuratatea vine pe facebook“ ajunge la poezie prin intermediul unor instrumente oarecum straine acesteia. Importanta volumului provine din strecurarea unei atentionari referitoare la înlaturarea predestinarii, a liberului arbitru si a ateismului. Viata echivaleaza cu instructiunile de întrebuintare a fiecarui produs în parte. „A se consuma înainte de…“ înseamna precumpanirea userilor, a cobailor asupra individului pe deplin constient de actiunile lui. Culegerea lui Dan Mircea Cipariu se citeste pentru descongestionarea creierului de falsa impresie ca în unire sta puterea.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper