Informatii, informatori si alti binevoitori

Un articol de CONSTANTIN STOICIU

Se stie si în România ca în seara alegerilor parlamentare din provincia canadiana Québec a avut loc un atentat soldat cu un mort, un ranit, un incendiu si câteva focuri de carabina Ceska Zbrojovka. Se cauta de atunci un raspuns la întrebarea legitima în astfel de situatii daca a fost gestul izolat al unui psihopat, care ar fi putut viza noul prim-ministru, pentru prima oara în istoria provinciei o femeie, francofonia, suveranistii, sau expresia unui delir ucigas într-o societate în care nu se mai gândeste, presa simplifica ideile pâna la dezîncarnare si simbolurile nu mai au nicio legatura cu realitatea. Deloc comentate, dar nu mai putin semnificative pentru rabufnirile din ce în ce mai dese de violenta într-o tara considerata monstruos pasnica au fost descoperirile la Toronto în aceeasi perioada a mai multor cadavre ciopârtite. Ca în Statele Unite, unde la câteva saptamâni o data un individ iese înarmat în strada si împusca la întâmplare, informatiile brute, pierdute printre alte fapte diverse, tin cel mai adesea loc si de explicatii.
Se stie mai putin în România sau poate deloc cã informatiile despre ceea ce se petrece în Siria provin cu precadere de la Observatorul sirian al drepturilor omului (OSDH) din Anglia si sunt difuzate în lumea larga de agentiile de presa Agence France Presse (AFP), Associated Presse (AP) si Reuters. Fondatorul, Rami Abdel Rahmane, emigrant sirian în Anglia în anul 2000, are un magazin de îmbracaminte si Observatorul pretins neutru îsi duce activitatea în apartamentul sau din orasul Coventry. Nu e complicat de înteles ca multe din informatiile despre razboiul din Siria si despre o regiune în care Arabia Saudita, Quatarul, Statele Unite si Turcia au interese particulare nu sunt altceva decât propaganda mascata. Pentru cei care uita usor, amintesc ca lucrurile s-au petrecut la fel si în cazul razboaielor din Iugoslavia, Irak, Afganistan si, mai recent, Libia.
Din ratiuni diferite, în situatii, regiuni si tari diferite, presa aservita si slujitorii ei de azi, daca nu dintotdeauna, întretin cu buna stiinta o confuzie tenace despre realitati complexe si relativizeaza adevarul pâna la caricatura si grotesc. Ceea ce s-a întâmplat si în România înainte si în timpul referendumului si se întâmpla de când  referendumul s-a sfârsit cum s-a sfârsit. Urgenta, disperarea sau necesitatea unei a doua tentative de a suspenda un presedinte care – macar în aceasta privinta nu exista nicio îndoiala – a pus si pune din nou la grea încercare rabdarea, deriziunea si fatalitatea istorica a românilor, au fost hartuite, scormonite, rastalmacite de presa scrisa si audiovizuala aservita pâna ce s-a reusit transformarea lor într-un fel de marmelada gata sa explodeze si sa spulbere starea de gratie a tarii. Cu un entuziasm si cu un rar simt al datoriei, comentatori dintre cei mai diversi, figuri cunoscute si necunoscute, tinerei si mai vârstnici, profitori si nerabdatori sa profite, activisti cu raspunderi si trepadusi politici s-au servit din aceasta marmelada dupa pofta inimii sau la comanda pentru a-si tipa indignarea si revolta sau a-si marturisi admiratia si iubirea pentru alesul si realesul suspect al tarii. În numele sacru, de la sine înteles, al democratiei, al apartenentei la Uniunea Europeana, la NATO, la Occident, la civilizatie etc. N-au lipsit, si era de prevazut, istoria tarii colcaie de exemple în aceasta privinta, informatorii si alti binevoitori care s-au grabit sa-si comunice metropolelor coloniei, Bruxelles si Washington, spaimele si îngrijorarile despre lovitura de stat dintr-o Românie a lor imaginara încaputa pe mâna tradatorilor, pregatita sa denunte tratate si aliante, gata sa se puna în slujba Rusiei. Nimic n-a rezistat în fata acestei manipulari grosolane a informatiilor despre adevaratele motive ale referendumului si despre starea mizerabila a tarii. Nimic n-a rezistat în fata interventiilor la fel de grosolane ale unui Barroso pe post de salvator al democratiei într-o colonie prapadita din sudul Europei si ale sefuletului Gordon pe post de salvator in extremis al intereselor americane în aceeasi colonie. Practic, si probabil ca cei care trebuiau sa stie au stiut dinainte, votul milioanelor de români pentru sau contra suspendarii a fost un exercitiu gratuit, inutil, un surogat de democratie. Ca în orice colonie unde mistificarea realitatii tine loc de adevar. Altfel nu se explica triumful de azi al celor care au vândut tara.
Consumatorul român cinstit si încrezator de informatii, cei pe care si cele mai cutremuratoare vesti îi lasa dubitativi despre adevarul lor si cei carora, prea ocupati, putin le pasa daca s-a anuntat ca pamântul a început sa se învârteasca invers de vreme ce ei au ramas în picioare, au gustat din nou, de voie, de nevoie, în aceasta vara, ca în vremurile socialiste nu de mult apuse, din deliciile presei aflate în slujba ordinii stabilite. Psihopatii si cei tentati de deliruri ucigase ar face bine sa se abtina.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper