Dupa referendum: impresii la rece într-o vara arida

Un articol de AURELIAN GIUGAL

Câteva precizari necesare: nu sunt fanul presedintelui suspendat si, implicit, „flacara democratiei“ nu ma încalzeste. Dimpotriva. Pe de alta parte, nu sunt nici suporter USL (la alegerile locale din 2012 nu am votat USL, nici la primaria generala, nici la sectorul 5 unde locuiesc). Nu am fost si nu sunt membru al vreunui partid politic. Asadar, sa purcedem la drum.
Anumite aspecte legate de acest referendum mi se par relevante.
1. Întrucât pragul electoral nu a fost atins, referendumul nu va fi validat de Curtea Constitutionala (CC). Nu au existat cei peste 9 milioane de alegatori care sa voteze.
Aberatie: daca pragul electoral a fost impus la aproximativ 9 milioane de alegatori, asta înseamna ca majoritatea absoluta pentru demitere necesara ar fi de 4 500 001. Deci 4 500 001 de voturi da înseamna demitere, în timp ce peste 7 milioane, dar fara atingerea pragului, nu înseamna nimic. În consecinta, legea referendumului este ilogica si vadit partizana (construita de CC). Mai corecta, legea ar fi trebuit sa precizeze:
Referendumul va fi validat daca: i) va fi atins pragul electoral de 9 milioane de alegatori, iar majoritatea absoluta va vota pentru demitere (adica 4 500 001 voturi) sau ii) în caz ca pragul nu va fi atins, mai mult de 4 500 001 alegatori vor vota pentru demitere.
USL nu a luat în calcul toate variabilele dependente posibile care puteau influenta jocul, asa încât acum stau si filosofeaza. Este greu sa ai performante când actionezi diletant.
2. Aberatie: dimensiunea corpului electoral. Iarasi USL sunt prinsi în offside. Aceasta variabila extrem de importanta nu i-a preocupat. Legea electorala, cu ale sale liste electorale improvizate la nivel local, trebuia schimbata, iar dimensiunea corpului electoral reconsiderata.
Pentru a demonstra aberatia, citez dintr-un studiu avizat, semnat de Traian Rotariu si Mircea Comsa, si intitulat „Câteva consideratii statistice asupra alegerilor“, în Traian Rotariu, Mircea Comsa, coordonatori, „Alegerile generale 2004. O perspectiva sociologica“, Eikon, Cluj-Napoca, 2005. Voi cita cu generozitate, sa întelegem bine cât de vlaguita este flacara democratiei pe plaiuri românesti.
Asadar: „Dar dupa parerea noastra, marele semn de întrebare apare aici în legatura nu cu cifra exacta, ci cu ordinul de marime al numarului de alegatori. Cum s-a ajuns la aproape 18,5 milioane de alegatori ramâne un mister pentru oricine este capabil sa efectueze câteva calcule simple. Daca ne raportam la recensamântul din martie 2002, vom gasi ca la o populatie a României de 21 680 974 de locuitori înregistrati, persoanele de 18 ani si peste erau 16 833 541, reprezentând 77,64% din totalul populatiei. Presupunând ca în doi ani si jumatate structura pe vârste a populatiei nu s-a modificat sensibil, un efectiv de 18,45 milioane de alegatori ar presupune o populatie totala de circa 23,8 milioane de locuitori, cifra pe care nici statistica dictatorului comunist nu a îndraznit sa o avanseze.“ – p. 31. Atentie, vorbim despre alegerile generale din 2004. Daca folosim acelasi calcul si pentru recensamântul din 2012, la o populatie de 19 milioane de locuitori, cei peste 18 ani ar fi în jur de 14 800 000. Rezulta referendum validat: prezenta peste 57%.
Voi continua, însa, sa citez din cei doi autori amintiti: „Ceea ce ni se pare absolut de neînteles din toata aceasta situatie este modul în care sunt vehiculate cifrele statistice oficiale, la nivel oficial. Chiar daca sursele de date sunt diferite – recensamântul e întocmit de Institutul National de Statistica, iar listele electorale sunt „fabricate“ la nivel local – cineva trebuie totusi sa sesizeze marile inadvertente si, desi diferentele nu au consecinte asupra rezultatului votarii (subl. m.), acestea trebuie, într-un fel, eliminate. Credem ca un asemenea rezultat atât de straniu este simptomatic pentru capacitatea modesta a institutiilor statului român de a gestiona problemele cetatenilor tarii; practic, o eroare de 10% în estimarea volumului populatiei unei natiuni nu se mai întâlneste astazi nici în tari din lumea a treia cea mai subdezvoltata.“ – p. 32. Nu au consecinte asupra rezultatului votarii? Da, nu au avut în 2004, în 2008, în 2009, dar iata ca au avut un efect hotarâtor în 2012. Vedem acum câte parale fac institutiile statului român în anul de gratie 2012. USL e iarasi nepregatit. USL – PDL 0-2. Deocamdata.
3. Aberatie: CC impune prag electoral la referendum. Politizarea acestei institutii este evidenta. Constitutia României, Articolul 61 (1): „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii.“ Citim bine? Unica autoritate legiuitoare a tarii? Deci cum impune CC prag electoral? Este ea for legislativ? Pe ce baza face acest lucru? UE acopera tacit acest abuz al CC. Neoconservatorismul din România merge bine, presedintele este un supus fidel al masurilor de austeritate, de ce nu am încerca sa-l pastram? Chiar, de ce?
Sa recapitulam scorul: USL – PDL/CC 0-3. Scor de forfait, desi neprezentarea la vot a fost la PDL.
4. Aberatie: populism à la Traian Basescu înainte si dupa referendum: dusmanul României este foarte viclean si poarta un nume derivat din climatologie – seceta.
Sa trecem, asadar, la deconstruirea populismului presedintelui suspendat si la dovedirea aberatiei.
Pâna în 2010 (anul anuntului privind masurile de austeritate draconice), sistemul de irigatii Sadova-Corabia din Câmpia Olteniei (Dabuleni, patria pepenilor si a legumicultorilor se afla aici) functiona si taranii aveau posibilitatea de a-si iriga culturile platind un pret piperat, desi subventionat de stat (pentru sase ore de irigatii – jumatate de hectar – se plateau aproape sase milioane de lei vechi, iar în lunile de vara, când este seceta, e nevoie si de doua irigatii pe saptamâna). Din 2011, an cu administratie PDL la Dolj, sistemul de irigatii a fost abandonat (numele celei care conducea din functia de director sistemul se cunoaste si se poate verifica; este membru PDL, subordonat docil al lui Radu Berceanu si, la alegerile prezidentiale din 2009, avea si functia optionala de sef al grupului de turism electoral pentru Basescu, activitate rasplatita din plin cu functii politice importante la nivel judetean, în Dolj). Cica era neperformant, deoarece agricultura nu se face pe mici suprafete, este rudimentara si nu merita investitii; bref, „Agricultura taraneasca, dominanta în multe tari în curs de dezvoltare, a fost considerata multa vreme înapoiata, judecând dupa teoriile evolutioniste. Cercetarile mai recente constata însa, chiar la micile gospodarii ce practica o economie preponderent de subzistenta, o flexibilitate considerabila si o deschidere spre relatiile de piata. Cum aproximativ 85% din productia agricola a tarilor în curs de dezvoltare provine din gospodariile taranesti familiale, politica de dezvoltare rurala ar trebui sa aiba în primul rând în vedere încurajarea micilor gospodarii taranesti. Micile gospodarii sunt în multe tari în curs de dezvoltare vizibil mai productive decât marile gospodarii, astfel ca o initiativa de acest fel ar promite succese mai mari.“ (Werner Rösener, „Taranii în istoria Europei“, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Polirom, Iasi, 2003, p. 15).
Ce se întâmpla acum cu sistemul? Este al doilea an când canalele de irigatii sunt seci, statiile de pompare au fost devastate de hoti (o statie de pompare costa sute de mii de euro, iar în zona existau sute de asemenea statii de pompare a apei – un jaf de proportii de-a dreptul colosale), cablurile electrice, pompele, conductele au fost furate de hotii de fier vechi (toti angajatii au fost concediati, iar statiile de pompare au fost abandonate, parasite, lasate la bunul plac al hotilor de pretutindeni). Si sa vrea cineva acum sa irige, ar fi imposibil. Este nevoie de investitii de milioane de euro pentru repunerea în functiune a acestui sistem. Sistemul a fost construit în anii ’70 de o companiei britanica si, la vremea respectiva, si chiar dupa 1990, era un sistem de irigatii modern care a contribuit la schimbarea profilului agricol al locuitorilor din sudul Câmpiei Olteniei (înainte vreme, taranii de aici erau cu preponderenta ciobani, culturile agricole de azi, pepeni, legume, neavând nici o sansa în conditiile climatului extrem de arid de aici). Din 2010, praful si pulberea s-au ales de munca unor oameni ce au construit, în fond, cu truda lor acel sistem de irigatii. Si vine acum un ins, presedintele Traian Basescu, si vorbeste despre irigatii si despre alte cele. Curat populism.
Sa privim acum putin retrospectiv. Scrie în „Idei în dialog“, numarul 6 (21), din iunie 2006, în prezentarea cartii lui Traian Ungureanu, „Tehnica neputintei la români“: „Realitatea politica româneasca a fost dictata de trei momente succesive de mare încordare populara. Eseurile lui Traian Ungureanu pleaca de la aceasta idee si descriu cele trei trepte care au condus la fixarea momentului politic pe care îl locuim astazi: violenta de la începutul anilor 1990, consolidarea oligarhiei la sfârsitul aceluiasi deceniu si aparitia populismului, odata cu victoria lui Traian Basescu la alegerile din 2004 (subl. m.).“ Aparitia populismului odata cu Traian Basescu? Unde este acum Traian Ungureanu? A fost lider al campaniei lui Traian Basescu pentru referendum. Scorul USL-PDL ia proportii si la populism, Traian Basescu & TRU punctând decisiv: 0-4.
Merita mentionat si diletantismul unui agitator care se imagineaza lider de partid politic – Mihail Neamtu este numele domniei sale. Aflat la o televiziune, Mihail N. propunea, nici mai mult, nici mai putin decât irigarea terenurilor agricole utilizând camioanele pompierilor. În fine, asemenea aberatii nici macar nu ar trebui amintite, dar enumerarea lor da seama de starea deplorabila a nivelului unor oameni care se închipuie reformatori ai României si aparatori ai democratiei. Vina nu este a lor, vina cade în sarcina televiziunilor care invita asemenea personaje rizibile ce predica fara odihna un darwinism înfricosator.
În consecinta, lucrurile sunt extrem de clare: pe segmente precise si foarte importante, PDL, Traian Basescu & echipa AGITPROP au jucat cu cartile institutiilor statului „reformat“ à la Traian Basescu. Scorul a fost si este concludent: 0-4. Despre USL? Mai cu atentie, domnilor, mai cu atentie. Cât despre institutiile statului democratic si despre flacara democratiei debile, Dumnezeu cu mila!

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper