Trei carti ale lui Iordan Datcu

Un articol de A.Gh. Olteanu

Miscellanea ethnologica, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2010, 600 p.;

 

Pagini de istorie literara, RCR Editorial, Bucuresti, 2011, 600 p.;

 

Pagini de istorie literara si etnologie, Editura Bibliotheca, Târgoviste, 2012, 170 p.

 

Cunoscutul carturar (editor, folclorist, etnolog, istoric literar) Iordan Datcu a publicat în fiecare dintre ultimii trei ani câte o carte. În aceste trei volume, dintre care primul, foarte mare, iar ultimul adunând colaborarile dintre 2009-2012 la o singura revista, „Litere“, care apare la Târgoviste, se oglindeste activitatea publicistica a lui Iordan Datcu, profesata cu tenacitate si atent conectata la miscarea culturala româneasca între 1956 (anul debutului) si 2012. Daca la aceste 1 400 de pagini de astfel de publicistica stiintifica, adaugam lucrarile proprii, în numar de cel putin 15, dintre care, de departe, cea mai reprezentativa ramâne „Dictionarul etnologilor români“, ajunsa la editia a III-a si numarând aproape 1000 de pagini, se contureaza clar profilul uneia dintre cele mai de seama personalitati ale culturii românesti actuale.
E impresionant, când vine vorba despre publicistica stiintifica a lui Iordan Datcu, numarul mare de reviste la care a colaborat: am numarat peste 25, dar sunt sigur, mai sunt si altele. Îmi vine, pe moment, în minte, revista trimestriala „Rastimp“, editata de Consiliul Judetean Mehedinti, Centrul cultural „Nichita Stanescu“, în care dl Iordan Datcu publica aproape numar de numar. Pentru considerente care ne scapa, textele din aceasta revista nu apar în sumarul volumului. Dupa cum exista în continutul culegerii texte publicate în reviste neamintite de autor în „Argumentul“ cartii, precum: „Scânteia tineretului – supliment artistic“, „Bucovina literara“ de la Suceava, „Datini“, „Tribuna“, „Pro saeculum“ de la Focsani etc.
Nu trebuie, însa, sa uitam activitatea redactionala dintre 1963 si 1994 la Editura pentru Literatura (între 1963 si 1969) si Minerva, apoi aceea de cercetator stiintific principal la Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“, care l-au pus pe dl Iordan Datcu într-un contact direct si permanent cu tot ce s-a miscat în cultura, orala sau scrisa, din România. Dar ai nevoie de câteva calitati native ca sa poti dovedi în cronici si articole eruditia, pertinenta si acuitatea observatiilor facute. Ar fi vorba, înainte de toate, de memorie care-l ajuta pe dl. Iordan Datcu sa sesizeze inexactitatile dintr-o carte stiintifica (verificarea urmeaza, eventual, acestei sesizari), apoi de staruinta si, nu în ultima instanta, de promptitudine care include efortul de a nu întârzia prea mult în a scrie o cronica sau un articol despre o carte, ceea ce s-ar traduce prin a te pastra la zi cu informatia sau a aduce, când e cazul, la zi informatia. Cum marturiseste autorul însusi în „Argument“: „Despre mai multi autori (S. Fl. Marian, Moses Gaster, Tudor Pamfilie, Petru Caraman, Ion Diaconu, Ion Muslea, Ovidiu Bârlea, Sabina Cornelia Stroescu, Paul H. Stahl, Ion Talos) am scris de mai multe ori. Unele repetitii au fost inerente si de aceea nu le-am înlaturat. Note subpaginale, alcatuite acum, încearca sa clarifice unele chestiuni, sa aduca informatia la zi“ (s.ns., A.Gh. O.) (p.6).
Primul volum, „Miscellanea ethnologica“, e alcatuit din doua parti: doua treimi consacrate cronicilor si articolelor, iar o treime „Revelatiei documentelor“.
O caracteristica mai generala a dlui Datcu este ca se afla îndeaproape preocupat de instrumentele pe care le constituie sau trebuie sa le constituie orice carte de folclor. De aici rezulta acribia în a corija orice informatie gresita, orice omisiune, orice stângacie informativa, orice scapare din vedere socotita nedreapta pentru o personalitate folclorica sau pentru folclor în general. De pilda, în recenzia la dictionarul de etnologie al lui Romulus Vulcanescu, din 1979, dl Iordan Datcu enumera nu mai putin de sapte tipuri de inexactitati privitoare la corectitudinea informatiei: greseli de titluri, greseli de nume, ani gresiti, pâna si erori în citarea propriilor scrieri ale lui Vulcanescu însusi. „Amintim… ca la fisa lui Petru Caraman nu este mentionata cea mai importanta lucrare a acestuia: studiul despre colinde (publicat în limba polona). În legatura cu numele de etnologi români, lasam pe autor sa reflecteze daca se cuvenea sa nu figureze Ion Diaconu, Mihai Pop, Ion Talos, Dumitru Pop s.a. Apreciem, în dictionarul lui R. Vulcanescu, mai mult prima parte, cea de a doua fiind, cum am demonstrat, serios afectata de graba“ (p.56). Astfel ca, din doua pagini, cât are recenzia, o pagina si jumatate e acoperita de semnalarea erorilor de toate felurile.
Tot astfel stau lucrurile în recenzia la Etnografia si folclorul românesc în „Micul dictionar enciclopedic“, în care „aspectul cel mai deficitar este însa numarul foarte restrâns de folcloristi si etnografi cuprinsi în dictionar“. Alti cercetatori, cuprinsi în dictionar, nu beneficiaza de întreaga contributie la cercetarea culturii populare. Sunt dati ca exemplu: Damaschin Bojinca, M. Costachescu, N. Densusianu, Grigore Pascu, Gr. G. Tocilescu. O alta categorie este aceea a celor necuprinsi în dictionar: Gh. Alexici, I. Bârlea, M. Canianu, P. Caraman, I.C. Chitimia, Ion Diaconu, G.T. Kirileanu, Ov. Papadima, N. Pauleti s.a. Cum se vede, nume prestigioase ale folcloristicii si etnografiei românesti. „În articolele celor inclusi s-au strecurat inexactitati, omisiuni, greseli.“ Si urmeaza îndreptarile cuvenite, pentru ca informatia eronata culeasa din asemenea superficialitati sa nu prolifereze. „Atunci când sunt cuprinsi, unor folcloristi contemporani nu le sunt consemnate lucrarile remarcabile. Lui Ov. Bârlea nu-i este citat studiul «Povestile lui Creanga», iar lui A. Fochi, «G. Cosbuc si creatia populara» (p.28). În fine, dictionarul ar fi trebuit sa cuprinda macar câteva reviste de folclor: «Sezatoarea», «Izvorasul» etc. Iarasi: din cele doua pagini ale recenziei, una si jumatate este rezervata unor observatii negative.“
Însa asemenea observatii sunt facute cu toata buna-credinta. Recenzia la care ne-am referit mai sus se încheie astfel: „O noua editie a dictionarului, de pe acum necesara, va lua în consideratie, suntem siguri, tot mai multi reprezentanti de seama ai etnografiei si folcloristicii românesti. Articolele vor fi elaborate pe baza lucrarilor propriu-zise, nemailasându-se astfel impresia, pe care am avut-o de mai multe ori, ca s-au consultat doar fisierele unor biblioteci.“ (p.29).
În cele aproximativ 150 de articole si cronici, în afara de continutul propriu-zis, acestea mai cuprind, cu deosebire când e vorba de nume mari ale folcloristicii si etnografiei românesti, profiluri stiintifice: Ovid Densusianu, Ovidiu Bârlea, Petru Caraman, Dumitru Caracostea, Gh. Vrabie, Mihai Pop si evident, altii.
Preocupat în permanenta de problema informatiei stiintifice, dl Iordan Datcu consacra partea a doua a cartii „Miscellanea ethnologica“, cum spuneam, „revelatiei documentelor“. În cele 150 de pagini ale acestui capitol II, atentia este concentrata asupra continutului documentar al scrisorilor. Se contureaza astfel profilul unor folcloristi în scrisorile trimise si primite, precum: Mircea Eliade, D. Frunza, A. Gorovei, G.T. Kirilescu, Traian Gherman, Ion Muslea, Al. Tzigara-Samurcas, Romulus Vuia, N. Cartojan, Nichifor Crainic, I. Petrovici, Sextil Puscariu, Ion Diaconu, Ivan Evseev, Nicolae Bot, Octavian Buhociu, P.H. Stahl, C. Noica, Paul Petrescu, Monica Bratulescu. Majoritatea scrisorilor transcrise sunt primite de Gh. Vrabie si Iordan Datcu, cele adresate lui Gh. Vrabie provenind de la sotia folcloristului.
La epistolarul atât de bogat, se adauga câteva alte documente: „Etnografia Basarabiei si Bucovinei. Cronologie selectiva“, „Petre Ispirescu inedit“, „Testamentul lui Tudor Pamfilie“, „Pledoarie pentru editarea în volume a studiilor si articolelor lui Ov. Bârlea“.
Un indice de nume de aproape 30 de pagini întregeste volumul.
Cea de a doua carte care face obiectul acestor însemnari se afla în completarea celei dintâi, pentru ca lucrarea etnologica, folcloristica etc. implica, necesarmente, elemente de istorie literara. Componentele unei culturi nationale interconditioneaza. Volumul, numarând, de asemenea, 600 de pagini, poarta titlul „Pagini de istorie literara“ pentru cel putin trei motive, consemnate de altfel de autorul însusi în „Argumentul“ cartii: cronicile adunate aici se refera la „fenomenul literar revolut“: dl Iordan Datcu a îngrijit editii din domeniul istoriei literare: „Marturisiri literare“ organizate de Caracostea în anii 1932-1933 (1971), „Zburatorul, Balade culte românesti“ (1973), N. Iorga, „Neamul românesc în Basarabia“ (I-II, 1995-1997), Ion Barbu, „Riga Crypto si lapona Enigel“, editie pentru uzul scolar“ (1995) (p.5). Dl Iordan Datcu a fost si este (pentru editia a II-a) membru al colectivului de coordonare si revizie al „Dictionarului general al literaturii române“ (editia I, vol. I-VII, 2004-2009). Precu, „Miscellanea ethnologica“, „Pagini de istorie literara“ are aceeasi structura: partea I contine cronici, articole, recenzii; partea a II-a, documente literare.
Întrucât numarul textelor din partea I este foarte mare (peste 130), acoperind aproape 500 de pagini, iar obiectul lor foarte divers, am încercat o clasificare a acestora pe criteriul precumpanitor tematic. Am stabilit conventional sase asemenea categorii, dupa cum urmeaza: I – carti de istorie literara si editii noi la scriitorii cu opera încheiata (circa 30 de text: G. Calinescu, „Vasile Alecsandri“,Vasile Alecsandri, „Opere“ I; „Pagini alese din opera lui Nicolae Iorga“; Petre Dulfu, „Scrieri“; Mihai Eminescu, „Literatura populara“; „O editie C. Stere la Chisinau“; Alexei Mateevici, „Opere“; „Mare eveniment editorial: Mircea Zaciu, Aurel Sasu, Marian Papaghi, „Dictionarul scriitorilor români, A-C etc . etc.). II – volume continând documente literare (circa 19 texte: Gh. Ungureanu, „Ion Creanga, documente“; „Un volum de corespondenta“; „Scrisori catre Ibraileanu“; G.D. Kirileanu, „Corespondenta“; „Corespondenta lui Gh. Barit“; „Revelatia documentelor“, „Scrisori catre Tudor Vianu, II (1936-1949); „Aron Cotrus în scrisori“: „O bibliografie a lui Constantin Noica“ etc.). III – profiluri si evocari de scriitori (circa 27 de texte: „Cosbuc vazut de contemporani“; „Scriitorul Petre Ispirescu“; „Efortul neîntrerupt spre echilibru“ (Ovidiu Papadima); „Rosettiana“; „Pericle Martinescu, diarist si eseist“; „Serban Cioculescu. Editori si comentator de editii“; „O mareata generozitate“ (Zaharia Stancu); „Un enciclopedist“ (Viorel Cosma); „Viata si opera unui filozof“ (C. Radulescu-Motru); „Profesorul Alexandru Dima“; „Marile proiecte“ (Eugen Simion). IV – carti de memorialistica (circa 20 de texte: Eugeniu Sperantia, „Amintiri din lumea literara“; Demostene Botez, „Memorii“; „Amintiri despre Caragiale“; O calatorie în extaz. Pericle Martinescu, „Excursie în Ciclade“; „Memoriile lui Ioan Vesper“; „Memoriile lui Constantin Beldie“; „Pagini biografice despre Lovinesti“; „Patetica“ lui Pericle Martinescu; „Amintirile lui Harry Brauner“; „Jurnalul Monicai Bratulescu“ etc.). V – aniversari, necrologuri, comemorari (circa 20 de texte: „Ovidiu Papadima – 75“; „La despartirea de Alexandru Rosetii“; „La despartirea de Vasile Badiu“; „Centenar Ion Luca“; „Centenar I. Valerian“; „Pericle Martinescu – 85“; „Teodor Vârgolici – 70“; “Z. Ornea – 70. Cronicarul editiilor“; „Amintindu/ne de Adriana Fianu“; „Centenar Petru Comarnescu“; „George Gana. In memoriam“ etc.). VI – altele (circa 16 texte: „…Bucovina multa, frumoasa, buna, româneasca, omeneasca…“; Reviste de peste Prut: „Pagini basarabene“; „Încheierea unei monografii“; „Eseurile atipice ale Magdei Ursachi“; „Lautarii Bucurestilor“; „Doua carti ale compozitorului Paul Constantinescu“; „Arhaicitate?“ etc.).
Am recurs la acest mod de a sistematiza publicistica de istorie literara, foarte diversa, a dlui Iordan Datcu, pentru ca aceasta este de o mare bogatie informativa si, scrisa într-o limba fireasca, fluenta, poate sta la îndemâna oricui vrea sa se documenteze pe o tema data sau sa-si întocmeasca bibliografia unei lucrari. Oricine stie, de pilda, ca profilurile unor scriitori sau articolele scrise cu ocazia unei aniversari, necrologuri, comemorari pot fi uneori mai bogate în informatie decât un articol de dictionar enciclopedic, eliptic prin definitie ori rau conceput. Pe de alta parte, daca cronicile, articolele, recenziile din sumarul „Paginilor de istorie literara“ ar fi fost rânduite nu cronologic, asa cum au fost scrise si publicate, ci în cronologia ceruta de o istorie literara, cartea aceast ar fi ilustrat, prin bogatie si diversitate, zone ale unei istorii literare propriu-zise. Si aici, un indice de nume de peste 20 de pagini ajuta cititorul sa se orienteze în materia cartii.
În fine, cea de a treia carte a dlui Iordan Datcu, „Pagini de istorie literara si etnologie“, pe lânga ca are, ca nota distinctiva, un sumar alcatuit din cronici, recenzii, articole publicate exclusiv într-o aceeasi revista („Litere“ de la Târgoviste), face dovada ca e foarte greu sa rupi literatura folclorica de cea de autor. De altfel, autorul însusi  sugereaza aceasta strânsa legatura în finalul concisului „Argument“ al cartii: „Cartea de acum ramâne consecventa acelei duble atractii a scrisului meu, coexistând în ea pagini de istorie literara si reflectii asupra cartii de etnologie“.

 

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper