Dezvoltarea stiintei si formarea noilor generatii

Un articol de DAN BERINDEI

Timp de milenii, stiinta a reprezentat un singur trup, nefiintand o cezura intre ramurile ei. Pico della Mirandolla a putut insuma in vremea sa suma de variate cunostiinte, fapt de neconceput in timpurile noastre, mai ales ca, progresiv, a avut loc o dezvoltare extraordinara in toate domeniile, ceea ce a impus specializarile chiar inauntrul unei singure stiinte.
Cotitura decisiva a reprezentat-o veacul al XVIII-lea, al Luminilor. Trezirea intelectuala care a avut loc atunci si-a pus pecetea pe istoria planetei. Revolutia industriala a avut si ea la acel moment urmari incalculabile, si in egala masura marea eliberare a omului savarsita prin lupta de independenta a coloniilor americane, prin crearea Statelor Unite, iar in scurta vreme si prin Revolutia francezã, care a pus capat erei Vechiului Regim si a deschis larg drumul spre modernitate. Nu mica a fost si contributia lui Napoleon Bonaparte, care a stiut cu maiestrie sa construiasca tipul unui nou stat, in care a retinut ceea ce merita din vechiul sistem, adaugandu-i cu masura elementele „lumii noi“ si incurajand inovatia si innoirea.
Au apãrut inventii uimitoare. Lumea s-a transformat. Cuceririle stiintelor au fost uneori surprinzatoare si multe dintre ele au avut ca urmare mutatii esentiale in existenta umanitatii. Pe temeiul fortei aburului, comunicarea interumana s-a intensificat cãpãtând dimensiuni inainte inimaginabile. La mijlocul veacului al XIX-lea calea ferata a cucerit treptat vechiul continent, America de Nord si apoi o mare parte a lumii, iar vasul cu abur a conferit o noua dimensiune navigatiei, atat in privinta sigurantei, cat si a vitezei. Urmarile social-economice au fost multiforme. Au urmat utilizarea electricitatii si motorul cu explozie. In pragul veacului al XX-lea automobilul si apoi avionul aveau sa insumeze progresiv functii decisive in societatea umana, desi, firesc, intr-o repartitie inegala. In comunicatiile interumane, telegraful, telefonul, legaturile radio aveau sa limiteze, iar apoi chiar sa inceapa sa inlature treptat corespondenta, schimburile de scrisori, care, in preajma si la inceputul noilor timpuri, avusesera un rol spectaculos, oferind un larg temei informatiei, dar si literaturii. La sfarsitul mileniului al II-lea a avut loc extraordinara revolutie a informaticii si internetul a luat lumea in stapanire! Dar, intre timp, s-au adaugat zestrei, dar din pacate si arsenalului uman, forta atomului si rachetele, desavarsite in secolul al XX-lea..
Intr-un rastimp foarte scurt, cu uimitoare viteza, lumea a trecut prin mutatii care s-au reflectat firesc in existenta fiecarui om. Mintea omeneasca si-a demonstrat necontenit capacitatile deosebite. Dezvoltarea stiintelor a contribuit si contribuie zi de zi la acest mers inainte, efectuat in buna masura pe terenuri necunoscute, cu provocari care apar la tot pasul, dar si cu succese.
O crestere spectaculoasa a avut loc in ultimul veac in privinta stiintelor exacte, care au ajuns sa se afirme dominator in peisajul stiintific, disciplinele umaniste trecand treptat pe un plan secundar. Dar, cu toate acestea, acest proces ascunde primejdii. Dezvoltarea a fost inegala si cu imperfectiuni. Un exemplu il poate oferi chiar lumea computerelor care a ajuns sa ne domine viata. Cand solicitam informatii despre o personalitate suntem deseori confruntati cu o adevarata avalansa informationala, care ni se ofera insa nediferentiat, nesistematizat. Parcurgem continutul „avalansei“ si pentru aceasta consumam mult timp, pentru a nu retine decat cateva lucruri care in adevar corespund interesului nostru. In dese randuri, un dictionar enciclopedic ne ofera succint si rapid o informatie de calitate superioara despre personalitatea in cauza. Fara indoiala ca progresul va avea loc, la un moment dat, si in ceea ce priveste aceasta deficienta, gasindu-se metodele adecvate de corectie si ordonare a informatiei, dar pana atunci suntem obligati la prudenta si masura.
Dar mai exista un aspect de care trebuie neaparat sa tinem seama. Puternica dezvoltare a acestor stiinte tari s-a reflectat firesc in programa de invatamant. Spatiul alocat lor a trebuit necontenit augmentat si, evident, drept urmare, redus cel alocat disciplinelor umaniste. Procesul s-a dezvoltat treptat, dar in mod cu mult mai accentuat in ultimele decenii  – ceea ce este deplin comprehensibil avand in vedere si consecintele practice in viata oamenilor. In consecinta, aceste discipline  au fost marginalizate, numarul de ore care li se aloca a scazut dramatic, la unele pana la disparitie. In orizontul formativ al elevului, „legatura sa cu pamantul“ a slabit. In „bagajul“ mintii sale, cunostintele exterioare stiintelor legate nemijlocit de viitoarea sa profesie sunt reduse si uneori aproape inexistente. El inceteaza de a fi parte a unui tot, a unui sistem. Cunostintele sale despre trecut sunt limitate si nici nu poate avea loc o „sudura afectiva“ cu ceea ce s-a infaptuit inaintea sa.
Mai fiinteaza si primejdia „robotizarii“, a transformarii celui in cauza intr-un supus al masinii, a transformarii sale intr-un sclav al instrumentului pe care omul l-a creat! Intr-un fel, acest lucru ar fi si o consecinta a renuntarii omului la o parte a functiilor sale intelectuale, a limitarii acestora la ceea ce ii ofera masina creata de el. Dar in formarea fiecarui tanar ar fi necesar sa fie mentinuta flacara vie a cautarii in uriasa padure a necunoscutului, iar cuvintele invatatului Antichitatii „stiu ca nu stiu nimic“ ar trebui sa fie un memento indrumator in necontenitul mers ascendent al omului pe treptele cunoasterii. Or, o educatie si o formare unilaterala, limitata, specializata la exces si, mai ales, in ceea ce ne priveste, lipsita de radacini in trecut, va duce la disolutia omului, la limitarea functiilor sale in societate si chiar la pierderea identitatii.
Programa de invatamant nu este un lucru minor, ci ea are o insemnatate deosebita. Constructia ei se impune a fi realizata armonic, cu multa intelepciune, pastrandu-se sau redandu-se stiintelor umaniste locul potrivit, asigurandu-li-se posibilitatea de a-si exercita functiile formative. Noua generatie ar trebui educata multiform, adecvat nivelului general de progres stiintific, dar in acelasi timp sa nu fie uitata nicio clipa necesitatea ca tinerii sa fie legati de un proces de devenire si de o comunitate umana intinsa, sa fie cetateni ai lumii si in primul rand ai Europei, dar totodata, inainte de toate, sa ramana legati de tara lor, de trecutul si de evolutia ei.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper