Roland Garros, mon amour (57)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

A 82-a editie a Roland Garros-ului s-a încheiat. Ar fi trebuit ca duminica, 10 iunie, sa aiba loc la Porte d’Auteuil festivitatea de premiere, imediata dupa finala de simplu masculin. Acest eveniment s-a petrecut însa abia luni, când a luat practic sfârsit finala, întrerupta duminica din pricina ploii. Intemperiile atmosferice au perturbat serios competitia pe parcursul celei de-a doua saptamâni, cu precadere în ultimele trei-patru zile. Acest lucru ar trebui sa dea serios de gândit organizatorilor, caci fara un acoperis retractabil competitia se va vedea amenintata si în anii ce vin, cu-atât mai mult cu cât tendinta de „umidificare“ a vremii cam aceasta pare sa fie. În fine…
Afurisita de ploaie nu numai ca a întrerupt în mai multe rânduri meciurile din fazele superioare ale turneului, dar a si amenintat sa falsifice natura, consistenta si chiar deznodamântul finalei masculine de simplu. În ce sens? O sa ma explic imediat.
În actul ultim s-au calificat, conform previziunilor, cei doi „mari“ ai momentului, numarul unu si numarul doi mondial, sârbul Novak Djokovici si spaniolul Rafael Nadal. În semifinale, Rafa s-a distrat cu foarte combativul si inspiratul sau compatriot, „Pittbull-ul“ circuitului ATP, David Fererr, caruia i-a administrat o înfrângere dureroasa prin dimensiunile scorului (6-2 6-2 6-1). Cu toate ca era în mare forma, David nu a avut nici o sansa în fata dezlantuirii balearului. Echilibrul s-a pastrat în primele trei ghemuri ale primului set. David a avut doua mingi de break, dar asta a fost tot. De la scorul de 3-2 în favoarea lui Nadal, nimic nu a mai contat ca argument tenisistic pentru Ferrer. A fost o lectie de tenis, una de zile mari. Pâna în finala, Rafael Nadal nu pierduse decât 35 de ghemuri, record absolut, precedentul apartinându-i tot pupilului unchiului Toni, cu 37 de jocuri, record stabilit în 2008 (când Rafa nu a pierdut nici un set pe tot parcursul chenzinei pariziene).
În a doua semifinala, Djokovici avea de luat revansa în fata lui Federer, caci elvetianul îl învinsese anul trecut exact în aceeasi faza, întrerupând marsul sârbului catre doborârea unui record ce data din 1984 si apartinea lui John McEnroe, anume 42 de victorii consecutive. Elvetianul l-a stopat la cifra „41“ pe Nole, dupa un meci exceptional, de patru seturi. Acum, în 2012, Djoker-ul belgradean (sau ma rog, monegasc, caci mai nou acolo îsi are resedinta sârbul!) avea o dubla miza în confruntarea cu Fedexpres: revansa pentru umilinta de anul trecut si calificarea în finala, pe care spera sa o câstige pentru a realiza „Djoko-slam“, adica un Mare Slem încalecat, recte câstigarea tuturor celor patru turnee de Grand Slam pe parcursul a doi ani. El ar fi egalat astfel performanta lui Don Budge, din 1938, când americanul triumfase într-un singur sezon în toate cele patru „mari“. De asemenea, ar fi fost, alaturi de Budge si Laver, singurul tenisman din istorie care ar fi câstigat consecutiv cele patru competitii emblematice ale sportului alb! De aceea, foarte motivat, sârbul l-a executat în trei manse, 6-4 7-5 6-3, pe fostul boss al circuitului masculin, ultragalonatul Roger Federer. În ciuda scorului destul de net, partida a avut momentele ei de suspans, caci în setul al doilea, Federer a condus cu 3-0, pe fundalul a doua break-uri, urmând la serviciu. Djokovici a revenit si l-a egalat, neverosimil. Elvetianul a mai avut o oportunitate sa egaleze la seturi, caci a servit la scorul de 5-4 în favoarea sa. Asta a fost tot, însa. Roger nu mai este ce-a fost, distanta între el si primii doi s-a marit considerabil – din pacate pentru aceasta legenda autentica a tenisului mondial!
Asadar, duminica, 10 iunie, s-a disputat „finala de vis“, cea de-a patra finala de Mare Slem consecutiva în care protagonisti erau Djokovici si Nadal. În primele trei se impusese sârbul. Acum însa premisele îl indicau drept mare favorit pe iberic, mai ales ca se juca pe zgura pariziana, acolo unde Rafa câstigase sase trofee, egalând performanta suedezului Björn Borg. Mai mult, maiorchinul îl învinsese în doua finale de Masters Series în 2012 pe sârb, la Monte-Carlo si Roma, fara sa piarda vreun set. În plus, asa cum spuneam, Rafa era într-o forma grozava, el baladându-se efectiv în turneu pâna la finala, desi avusese adversari duri, specialisti pe terre battue, asa cum au fost Schwank, Monaco, Almagro si Ferrer. De cealalta parte, Novak, fusese obligat sa munceasca serios în fata lui Seppi, când trebuise sa revina de la zero doi la seturi, ca sa nu mai vorbim despre cele patru mingi de meci pe care le-a avut Tsonga în fata sa în sferturi de finala!
Am discutat înaintea partidei finale cu un comentator al Eurosport España, care era destul de sceptic cât priveste posibilitatea unui meci aflat la discretia compatriotului sau. Jurnalistul spunea ca vremea umeda, caci existau clar conditii de ploaie, avea sa-l avantajeze pe Djokovici. Chiar asa au stat lucrurile, caci întreaga finala, partea disputata duminica, a fost marcata de o burare fina, transformata ulterior în ploaie cinstita. Terenul de pe Centralul Philippe Chatrier se înmuiase, orgnizatorii au pus praf de zgura în exces, iar aceste doua aspecte au contribuit la anularea unui avantaj avut de spaniol în conditii de soare si uscaciune. De ce? Pentru ca „dreapta“ cu lift imens a lui Rafael Nadal (5400 de rotatii pe minut!) si-a pierdut din viteza si consistenta, moliciunea suprafetei împiedicând un joc mai rapid al ibericului.
Si totusi, pâna la un punct totul s-a petrecut conform scenariului, previziunilor si logicii tenisistice. Rafa a debutat în forta, facând rapid doua break-uri. Ca si în fata lui Federer, sârbul a revenit la trei. Rafa a mai facut un break si a câstigat la patru primul set. Fusese un joc solid, dominat de spaniol. Mansa secunda are aceleasi coordonate, doar ca mai accentuat în favoarea lui Rafa. Break Nadal, rebreak Djoko, apoi înca doua break-uri în favoarea detinatorului la zi al „Cupei Muschetarilor“. Setul s-a încheiat la trei pentru balear. Mansa a treia ne arata un Nadal dornic sa transeze rapid finala, în doar trei seturi. Rafa îsi câstiga serviciul, apoi realizeaza break si serveste ca sa urce scorul la trei la zero! Totul parea încheiat, totul se desfasura conform planului.
Novak Djokovici parea resemnat, sârbul aruncase cu racheta de pamânt, lovise apoi cu ea în scaunul Perrier, rupând-o. Publicul parizian, care se dovedise extrem de partizan, adoptând cauza slavului, îl fluierase copios în acele doua momente, pentru a-l readopta apoi rapid pe liderul mondial (în virtutea unor ratiuni care mie, personal, îmi scapa!). Mai mult, Nole conversase cu Marian Vajda, aflat într-o loja apropiata de teren, fapt categoric interzis de regulament, dar tolerat neverosimil de arbitrul francez.
Înaintea ca Nadal sa serveasca pentru a se detasa la trei în mansa a treia, ploaia s-a întetit, fara ca arbitrul sa mai dicteze întreruperea partidei. Din acel moment, de necrezut, sârbul face opt (8) ghemuri la rând! El ajunge sa conduca cu 2-0 în setul al patrulea! Rafa nu mai este Rafa, nimic nu-i mai intra, imensul lui forhand este ca si inexistent, primul serviciu, redutabil pâna atunci, se gripeaza, spaniolul este categoric depasit de viteza, agresivitatea si lungimea mingilor lui Nole, care se apara atacând, facând inutile toate eforturile lui Rafa. Cu ultimele puteri, Nadal abia daca aduna patru mingi ca sa-si faca serviciul, ducând scorul la 2-1 pentru sârb în mansa a patra. Atunci aversele devin violente, iar arbitrul întrerupe definitiv partida.
Abia a doua zi la amiaza se reia finala. Atunci, Rafael Nadal face cel mai important break din istoria turneului, egalând situatia la doi. Noaptea a fost un sfetnic bun pentru spaniol. Se merge cap-cap, pâna la scorul de cinci la cinci la ghemuri. Rafa îsi face relativ usor serviciul, Nole gâfâie, munceste, salveaza mingi de break, dar este, totusi egalitate. Balearul îsi realizeaza serviciul, conducând cu 6-5. Soarele abia aparuse, uscând rapid suprafata de joc, spre imensa fericire a campionului maiorchin. Asadar, serveste Nole pentru a supravietui în meci. Doua drepte prea lungi ale sârbului merg în aut, Nadal mai câstiga un schimb si este 30-40, minge de meci Nadal. Djokovici se pregateste sa serveasca. Când este pe punctul de a lansa mingea, un fanatic pro-sârb din tribuna are o reactie vocala întârziata. Ajde Nole! Acest lucru îl deranjeaza vadit pe Novak, care se opreste iritat. Apoi Nole serveste. Si face, incredibil, dubla greseala!!! Este evident ca uneori excesul de iubire strica…
Nadal câstiga a saptea finala de la Roland Garros, devenind un zeu al locurilor! Recordul lui Borg este batut! Mai mult, Rafa bifeaza cifra unsprezece, egalându-i pe Laver si Borg cât priveste trofeele de Mare Slem câstigate! Clanul Nadal poate acum sa sarbatoreasca ziua de nastere a campionului, consumata pe 3 iunie. A venit vremea bucuriei…
Voi reveni asupra finalei, caci exista elemente foarte interesante de a fi analizate.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper