Roland Garros, mon amour (55)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Editia cu numarul 82 a Roland Garros-ului (82 dupa numaratoarea oficiala, 84 dupa cea istorica si nenominala) a debutat deja. Ne aflam în plin turneu. Caravana cotidiana foarfeca terenuri, date, tenismani, arbitri, jucatoare, rezultate. Se merge înainte, în tromba, nu exista moment de respiro, totul e continua progresie. Bulgarele de zapada a fost pornit, se rostogoleste, doar ca perspectiva este inversata: a fost imens, acum e doar mare, la final(e) va fi doar un sambure! Din 128 de jucatori si 128 de jucatoare raman doar patru, cate doi în fiecare runda de încheiere. Si numai doi, un tenisman si o jucatoare, campionii, vor fi cu-adevarat fericiti! Asta, pana la proxima estación, adica pana cand si ei, în aceasta saptamana sau în urmatoarea (cine poate sa stie?), vor gusta din amara cupa a înfrangerii… Tenisul este un sport diabolic. În sportul alb pana si zeii sunt relativi, nu exista un campion care sa nu piarda, macar o data.
Doar suferintele refuza sa treaca. Dramele raman, sufletele se chircesc. Fireste, supravietuitorii sau, în varianta fericita, triumfatorii, ei exulta. Cel mai adesea este însa doar o problema de timp pana cînd ghilotina va cadea si peste ei (ce naiba, suntem doar la Paris, orasul Revolutiei de la 1789!).
Pe tabloul de simplu feminin marile favorite Viktoria Azarenka si Serena Williams au trait periculos. On the edge, pe marginea prapastiei. S-a salvat neverosimil bielorusa, a disparut în plina glorie americanca. Prima, lidera mondiala si cochetand în prima parte a sezonului cu aura de invincibilitate (sa nu uitam, 26 de meciuri fara înfrangere!), a simtit cum îi suiera pe langa ureche glontul. Prezumtiva asasina, italianca Alberta Brianti, o veterana de pe pozitia 105 WTA, a torturat-o vreme de aproape doua ore. Peninsulara a condus-o pe principala favorita a turneului cu 7-6 4-0, a avut doua mingi de 5-0, cand totul s-ar fi terminat. A urmat o revenire desprinsa din filmele de groaza, iar campioana de la Melbourne s-a impus cu 6-7 6-4 6-2! Azarenka a numarat nu mai putin de 60 de greseli nefortate, o cifra imensa, dar perfect inteligibila daca Tinem seama de felul în care au decurs ostilitatile. „La un moment dat, a declarat dupa partida frumoasa blonda atletica, am fost tentata sa pierd, sa ma retrag, nimic nu mai avea sens. Nu jucam nimic, totul parea pierdut. Cred ca daca mi s-ar fi întamplat anul trecut asa ceva, m-as fi dat batuta. M-as fi gandit ca maine, în jurul orei 15, am avion Paris-Minsk si ca ma voi simti bine acasa, la ai mei, lingandu-mi ranile. Dar astazi sunt lidera mondiala, oamenii au mari asteptari de la mine, trebuie sa fiu responsabila si sa-mi respect cartea de vizita, nu mai merge ca pana acum! Am ramas, am încercat marea cu degetul, am încercat, am luptat si mai ales am avut rabdare… Asa am supravietuit“, avea sa spuna Azarenka, fericita calificata în turul al doilea.
Cat o priveste pe Serena Williams, pe care multi comentatori, inclusiv eu, inclusiv în paginile acestei reviste, o consideram drept principala favorita pe zgura pariziana, nu neaparat în ordinea clasamentului, ci în cea a fortei de joc si, poate, a resuscitarii legendei (27 de titluri de Mare Slem la total pentru mezina Williams!), ea a fost mai putin norocoasa. Sau virtuoasa, daca doriti, în masura în care gandim în termeni de valoare etica sportiva sau de excelenta a caracterului. Însa nu despre asemenea aproximari este vorba. Ci despre faptul, extrem de omenesc pana la urma, si clar inteligibil pentru initiati, ca Serena este infinit mai uzata moral decat lidera WTA, surazatoarea supravietuitoare Viktoria Azarenka. Vica sta pe primul loc de 17 saptamani si are un Grand Slam în palmares. Serena a petrecut 123 de saptamani pe jiltul de „regina“ a circuitului feminin, si, cum spuneam, are 13 Mari Slemuri la simplu. Ce e de comparat? Însa gloria si taria psihica uzeaza al dracului de mult!
Doar asa îmi explic surprinzatoarea înfrangere a sportivei americane în primul tur la Roland Garros, editia 2012. Niciodata, în 47 de participari la turnee de Mare Slem Serena Williams nu a fost eliminata înca din prima faza a competitiei. Nevermore! Fireste, mai e ceva. Probabil, poate prea marea încredere cu care mezina Williams a venit la Porte d’Auteuil, încurajata cu asupra de masura de meciurile excelente facute la Charleston, Madrid si Roma. Or, daca asa stau lucrurile, atunci nu e tocmai de bine, caci Serena a pierdut din vedere ca un turneu de Grand Slam nu e deloc usor si simplu în primul tur. Mai toti campionii se tem de furcile caudine ale debutului, iar outsider-ii abia asteapta sa dea lovitura.
Dar tot raul spre bine. Învingatoarea Serenei, frantuzoaica Virginie Razzano, o veterana si ea, caci are 29 de ani, a meritat indiscutabil victoria. Condusa cu un set si 5-1 în tie-break, ea a revenit, a facut sase puncte la rand, a castigat prelungirile, apoi a condus în decisiv cu 5-0 si a avut puterea sa reziste în fata „uraganului“ Williams, încheind setul la trei. Asadar, 4-6 7-6 6-3 pentru Virginie, o fata buna, care a suferit imens în 2011, cand prietenul, partenerul si fost ei antrenor, Stéphane Vidal, a murit în urma unei tumori cerebrale la doar 32 de ani. Virginie a fost devastata, nimic nu i-a mai mers, cariera ei parea încheiata. A continuat pentru ca s-a gandit în primul la memoria lui Stéphane. Stia ca acestuia i-ar face placere sa nu renunte. Iar recompensa a venit abia acum, la Roland Garros, pe centralul Philippe Chatrier, în fata a 15 000 de compatrioti înmarmuriti.
Viata e frumoasa.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper