Dan Diaconescu şi lumea lui. Îi respingem sau îi integrăm?

Cine este Dan Diaconescu?
Dan Diaconescu a fost privit la inceput ca un smecheras de Caracal. Un baiat evadat din imperiul lui Voiculescu care face bani cu o televiziune de garsoniera. Inventase un fel de Hyde Park dâmbovitean unde veneau tot felul de personaje ciudate care vorbeau toata noaptea in fata unui prezentator care le lasa discursul lor natural, cu micile sau marile lor drame sau forme de protest. A intuit ca oamenii simpli se pot identifica mai greu cu personajele din telenovelele sud-americane, existau mii de bariere vizibile care desparteau cele doua lumi. Si-a dat seama ca, pentru unii, chiar si creatiile gen „La bloc“ reprezinta o lume artificiala pentru saracii cartierelor. A descoperit personaje care nu se deosebesc cu nimic de lumea saraca a mahalalelor: Magda si Tolea Ciumac, Nichita,  Ogica si altii.  I-a pus sa-si joace propriile roluri, sa se incaiere, sa se bata, sa se certe sau sa-si spuna povestile.
Din acest joc a câstigat o gramada de bani, ca orice oltean istet care vede o adunatura de fraieri. A creat un personaj semiimaginar (care apare in poveste doar dupa ce a disparut), un fel de Godot de Dâmbovita,  mai cunoscut acum decât personajele literare sau chiar decât 90% dintre politicienii nostri: Elodia. A acceptat politicieni si refuzati din politica si pe cei care se luptau cu sistemul, iar televiziunea i-a fost inchisa de Adrian Nastase. Apoi l-a avut si pe Presedintele Basescu in studiourile lui, atunci când acesta parea inconjurat si izolat de televiziunile centrale in campania din 2009. Este in pericol sa-l inchida CNA si in regimul Basescu, cu motivatia justificata ca nu respecta regulile. Face spectacol ieftin si vulgar pentru cei care nu au educatie sa merga la opera sau la biblioteca si nici bani destui ca sa merga la restaurantele de pe bulevard.
Legitimatie de politician
primita cadou
Incoltit de justitie s-a gândit ca poate folosi apararea imunitatii politice, si la prima arestare procurorii i-au emis  legitimatia de politician. Daca pâna atunci ataca haotic, pe toata lumea, in momentul arestarii a devenit la fel de credibil ca si telenovelele lui cu personaje adevarate. A reusit sa le arate oamenilor ca sistemul ciocoiesc exista, este violent si actioneaza. Le-a spus oamenilor ce voiau sa auda: ca ar putea trai fericiti daca nu ar fura politicienii. Este primul care le-a spus asta? Nu, se spune in fiecare campanie, nimeni nu-i indeamna pe oameni sa se educe, sa munceasca mai mult, sa faca economii când se poate. Toti politicienii promit ca ei vor aduce paradisul pentru ca toate nenorocirile se trag de la nemernicii care fura la guvernare. Si-a legalizat, cu multe piedici, partidul apoi s-a pus pe vorbit la televizor si pe turnee prin tara.
Sigur, discursul lui Dan Diaconescu este o culme a demagogiei, dar multe discursuri ale politicienilor nostri consacrati, europeni si spalati sunt pline de o demagogie la fel de mare.
Vorbeste despre poporul care va deveni stapân, proprietar din nou si despre faptul ca ziua judecatii se apropie. In numele poporului vorbesc deja toti politicienii români, poporul este cel mai frecvent cuvânt in orice campanie electorala. A promis douazeci de mii de euro si alte bazaconii, dar parca asta au facut-o si politicieni cu cariera stralucita la Washington.
Lumea lui Dan Diaconescu
„Exista, scrie Andrei Plesu, referindu-se la «România lui Dan Diaconescu», in fiecare dintre noi, o zona inavuabila de cruzime, curiozitate vicioasa, perversiune morala. A valorifica insa tocmai aceasta zona, a intarâta ce e mai rau in om, a face spectacol din mizerie, a convoca «publicul larg» la o extatica balacire in laturi e cinic, e iresponsabil, e ucigator“.
Este adevarat, televiziunile lui Dan Diaconescu sunt vulgare, polueaza bunul- gust  si stimuleaza poate „prost-gust, trivialitate, sub-nutritie intelectuala, hârjoana calomnioasa, jegul“ , cum spune intelectualul Plesu, dar lumea lui Dan Diaconescu exista, se manifesta. Lumea lui Dan Diaconescu nu este doar o lume virtuala pe care o nastem prin stimularea unor insticte ignobile. Lumea lui Dan Diaconescu este dureros de reala si nu avem dreptul s-o ignoram, sa ne ferim de ea, mai ales daca suntem politicieni sau intelectuali. Este lumea pe care comunismul a lasat-o mostenire unei perioade de capitalism  salbatic care s-a preocupat doar de reciclarea mostenirii materiale a comunismului. Cartierele sarace, mahalalele si comunele uitate de Dumnezeu si de Guvern exista si fara Dan Diaconescu si televiziunea lui. Datorita lui Dan Diaconescu vedem mai bine aceasta lume, ce invadeaza lumea noastra, ne-o polueaza. Când Dan Diaconescu a spus odata profetic, ca un fel de amenintare pentru esteti, voi oteviza toata tara, a facut un gest comparabil cu al unor copii de romi pe care i-am vazut prin cafenele londoneze. Scuipau pe prajiturile unor localnici pe care aceastia le abandonau, apoi ei se asezau linistiti si le mâncau, era saliva lor si de ea nu le era greata. Nu trebuia sa otevizeze tara Dan Diaconescu, a fost otevizata de politicienii celor doua decenii de democratie haotica si cleptocratie.
Daca vrem sa scapam de lumea lui Dan Diaconescu, otevizata sau nu, ar trebui sa schimbam România si sa aratam o alta politica si o alta forma de responsabilitate fata de societate si fata de România.
Lumea lui Dan Diaconescu nu ne deranja prea tare cât timp era incolonata si dusa la vot din patru in patru ani, pe zahar, bere sau ulei si pusa sa voteze politicienii cu staif. Marile partide ale celor doua decenii se bateau, pentru aceasta lume, in demagogie si retorica joasa. Acum insa ne deranjeaza ca lumea lui Dan Diaconescu incepe sa aiba reprezentare politica.
Cât de periculos este votul
pentru oamenii lui Dan Diaconescu?
Cele aproape zece procente obtinute de PP DD la aceste alegeri nu ar trebui sa reprezinte o surpriza pentru nimeni. In timpul crizei politice din ianuarie, anul acesta, Dan Diaconescu si partidul sau se apropiau de o incredere si intentie de vot de aproape 20%. Am putea spune, pentru cei care se tem de Dan Diaconescu, ca am scapat destul de usor, cel putin deocamdata. Daca nu existau niste supape de refulare pentru populatie dupa revoltele din ianuarie, cum a fost demisia lui Boc, caderea Guvernului Ungureanu si investirea lui Victor Ponta, evenimente care au redus tensiunea politica, astazi cele 20 de procente obtinute la Turda (judetul Cluj) de PP DD, nu ar fi fost un caz izolat, ci o medie nationala.
Aceasta criza a adus in Europa procentul de vot extremist la valori de peste treizeci la suta, partide extremiste au ajuns chiar la putere. La noi nu s-a intâmplat nimic din toate acestea, partidul lui CorneliuVadim Tudor este ca si disparut, locuieste doar intre paginile ziarului „Tricolorul“, partidul lui George Becali nu da semne de revigorare. S-a plimbat in campanie prin Transilvania un iredentist ungur sa faca scandal si nimeni nu l-a bagat in seama, politicienii nu s-au inflamat, partidele nu au sarit la gâtul vecinilor unguri. Nici macar ungurii nu l-au bagat in seama prea tare. Partidul lui Dan Diaconescu este un  partid populist, dar nu extremist. Merita sa ne ingrijoram pentru ca are consilieri locali, judeteni si câtiva primari? Eu cred ca nu este cazul pentru o serie de argumente care tin de functionalitate politica, dar si de pragmatism.
Dincolo de indicatorii
de calitate a electoratului
Cei care au ajuns in administratie nu sunt chiar nebuni, extremisti sau interlopi. Au fost pe listele lui Dan Diaconescu profesori, medici, avocati. Am cautat mai multe CV-uri in campanie si, in majoritatea lor, candidatii erau cu studii superioare. E adevarat ca electoratul lor nu este cel mai educat, dar este un electorat care are dreptul la reprezentare democratica. Daca nu ne place, haideti sa suspendam democratia! Ca partid deja important, PP DD se va integra in sistem, este singura lui solutie. Nu sunt mari revoltati, majoritatea dintre ei nu au fost votati pentru mari discursuri anarhiste, ci pentru ca il reprezentau pe „domnul Dan“.
In Transilvania vor participa la crearea unor majoritati românesti, acolo unde, altadata, UDMR era de neinlocuit. Este adevarat, inlocuirea UDMR ca partid-balama, nu poate fi un scop politic, dar poate ca e bine si pentru UDMR sa aiba competitie, poate devine mai maleabil, poate isi aminteste ca ar trebui sa reprezinte si populatia româneascã din unele teritorii, nu doar pe maghiari.
Ar putea, in unele locuri, sa faca parte din blocul opozitiei,  sa-i intareasca rândurile si asa subrezite de cadearea politica a PDL.
Sa-i acceptam sau sa-i
respingem din start?
De ce sa nu le dam dreptul la evolutie acestor oameni? Inca nici nu-i cunoastem pe majoritatea dintre ei. Poate ca unii s-au folosit de aceasta oportunitate, de un val care venea, doar pentru a ajunge in administratie si atunci nu se deosebesc cu nimic de majoritatea politicienilor. Sunt acesti oameni orbiti sau infectati de o ideologie? Sa fim seriosi! Nici vorba! Poate sunt doar creduli sau smecheri, dar acestea nu sunt lucruri noi in politica româneasca. Sunt printre acesti noi politicieni si multi naivi care probabil ca nu au aflat ca România nu poate fi schimbata doar asa, pentru ca vrei si ai o dragoste netarmurita pentru tara si popor.
Ar trebui sa asteptam sa-i cunoastem pe acesti noi intrati in sistemul politic. Sa nu-i judecam prea aspru inainte si nici sa-i respingem. Poate ca ei nu vor aduce o contributie decisiva la strategia de dezvoltare a României.  Poate ca nu se pricep la fineturile micii reforme din justitie, dar ei aduc un semnal. Mai mult, cred, ei sunt un fel de semnal de alarma, iar prezenta lor acolo ar trebui privita ca un memento pentru politicienii marilor forte democratice.  De câte ori o sa-i vedem, de câte ori o sa se ridice si o sa critice sau o sa huiduie, sa ne amintim ca cei douazeci de ani de democratie au adus doar subdezvoltare, saracie si suferinta. Ca oamenii au pierdut continuu si s-au indepartat de lumea care mergea inainte, au pierdut toate trenurile. Sunt disperati si s-au insingurat, isi vând votul pe nimic si nu mai cred in nimeni. Nu stiu daca are dreptate scriitorul Cristian Tudor Popescu când vorbeste despre votantii Partidului Poporului ca despre niste alienati mintal. Ar putea fi asa, dar alienarea mintala este atunci doar o consecinta a unei alienari mai tragice, alienarea sociala. Acesti oameni s-au instrainat de lume si de ei insisi si vina nu este in totalitate a lor.
Deocamdata putem rasufla usurati ca lumea lui Dan Diaconescu inca nu are reprezentare. Nu cred ca Dan Diaconescu intelege foarte bine ce este cu aceasta lume. O simte, dar inca este si el un doar bun comerciant de media. Nici Dan Diaconescu inca nu stie ca sta pe un butoi care poate exploda oricând. Deocamdata am scapat cu acest procent minor la alegerile locale. Dar daca vom sta pasivi, daca nu ne va interesa viata a milioane de oameni care traiesc sub nivelul de trai decent, intr-o zi, lumea lui Dan Diaconescu va veni sa-si ceara drepturile. Si aceasta lume, care este tot mai disperata, tot mai flamânda, alienata si fara viitor, nu se va mai multumi cu discursurile de la televizor despre ciocoii vechi si noi. Va iesi in strada, il va lasa pe Dan Diaconescu la dicursurile lui oteviste, va trece peste el ca o turma de tauri infometati si va vota nebuni adevarati, cinici sau criminali.

Un comentariu pentru “Dan Diaconescu şi lumea lui. Îi respingem sau îi integrăm?”

  1. noiembrie 26, 2012 la 2:37 pm

    Total de acord cu opinia exprimata in aceste pagini ale revistei despre partidul domnului D Diaconescu!
    Democratia este reprezentativa numai daca fiecare poate atrage si coaliza electorat si pozitii politice consensuale si de actiune.
    la fel se intampla si cu acel segment de populatie de acre vorbiti si spuneti ca exista si deci are dreptulo sa fie reprezentat, nu mai putin decat partidele etnice maghiare sau altele…
    In fond, as zice, demagogia se va destrama pe masura ce toate clasele sociale si economice vor fi reprezentate si isi vor gasi reprezentanti reali, care sa actioneze de jos in sus, prin reprezentarea celor pentru care candideaza si se pregatesc sa isi aduca aportul in lumea sociopolitica romaneasca!
    Un parlament pentru tot poporul, nu un parlament cu o demagogie si o ipocrizie aleasa pe criterii straine de insasi aritmetica de baza a sistemelor politice democratice!
    Un partid si pentru cei de jos, destul de numerosi si dornici sa se simta si ei, macar sa se simta!!, reprezentati!

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper