Ciocnirea extremelor. Legionarii si comunistii în perioada postbelica

Un articol de FLORIN MIHAI

De curând, la Târgul de Carte Bookfest 2012 a aparut o noua lucrare despre Garda de Fier, cu titlul „Istoria Miscarii legionare. 1944-1968“. Cartea este scrisa de Ilarion Tiu (prefata de acad. Dinu C. Giurescu), fiind publicata de Editura Cetatea de Scaun din Târgoviste.
Istoricul Ilarion Tiu semneaza a treia carte despre la Garda de Fier. În anul 2007 a publicat la Editura Vremea din Bucuresti lucrarea „Miscarea legionara dupa Corneliu Codreanu“, în doua volume, în care a tratat evolutia organizatiei în perioada 1938-1940, respectiv 1941-1944.
Monografia „Istoria Miscarii legionare. 1944-1968“ propune dezbaterii stiintifice si publicistice un subiect nou în istoriografia româneasca – statutul Garzii de Fier dupa Lovitura de Palat de la 23 August 1944. Utilizând majoritatea surselor edite pe care le-a avut la dispozitie, dar si un volum impresionant de documente de arhiva inedite, autorul reconstituie traseul politic al Miscarii legionare dupa Al Doilea Razboi Mondial, identificând principale caracteristici ale functionarii organizatiei în cadrul noilor realitati postbelice.
Dupa cum arata si Ilarion Tiu în primul capitol, Miscarea legionara avea un statut cu totul special dupa razboi. Desi în perioada interbelica manifestase puternice atitudini antidemocratice, dupa 1945 organizatia a reusit sa-si gaseasca locul pe scena publica prin adoptarea mesajului anticomunist. Supravietuirea Garzii de Fier se explica si prin simpatiile externe pe care a reusit sa le atraga, mai ales dupa alegerile 1946. În tara, opozitia taranista si liberala era lipsita de „oameni de actiune“, ceea ce-i facea pe occidentali sa nu aiba cu cine colabora în cazul izbucnirii unui razboi între statele democratice si Uniunea Sovietica. Din exil, Horia Sima le-a garantat americanilor ca avea în tara cuiburi de camarazi dispuse sa participe la activitati clandestine. Astfel, Garda de Fier, antidemocratica si antisemita în perioada interbelica, a devenit organizatie de sprijin a americanilor în spatele liniei de demarcatie a puterii sovietice.
Totusi, realitatile interne ale României nu permiteau asemenea scenarii, în care Miscarea legionara putea organiza o „rezistenta din interior“. Ilarion Tiu arata ca ambii parteneri aveau probleme în aplicarea planului. Pe de o parte, americanii nu-si puteau infiltra oamenii si eventualele ajutoare materiale în teritoriile controlate de URSS, iar, pe de alta parte, legionarii nu erau asa de convinsi sa participe la rezistenta cum promisese Horia Sima. Tot ce s-a realizat a fost un serviciu de informatii pro-american constituit din adeptii Miscarii legionare si câteva actiuni razlete de opozitie fata de comunizarea României.
Autorul nu este interesat doar de contributia Miscarii legionare la rezistenta fata de comunizarea României. Ilarion Tiu ne face si o radiografie interna a Garzii de Fier dupa razboi, analizând care au fost noile relatii de putere din cadrul organizatiei. Liderul Miscarii, Horia Sima, contestat din toate partile, nu s-a mai întors în România. În toamna anului 1944 a organizat la Viena un guvern de exil, care s-a prabusit odata cu Germania nazista, în aprilie 1945. Sima a ramas în Occident, stând mai mult ascuns în primii ani postbelici. În tara, lider al organizatiei a devenit Nicolae Petrascu, trimis de Horia Sima de la Viena spre România, pe calea aerului, în toamna anului 1944. Parasutarea sa a esuat, însa dupa lungi peripetii a ajuns la Bucuresti si a preluat controlul Miscarii legionare.
Nicolae Petrascu a gasit acasa o organizatie dezbinata. Lider formal al Garzii de Fier era Radu Mironovici, fondator al Legiunii „Arhanghelul Mihail“. Însa acesta nu participa la actiunile curente ale Miscarii, preferând clandestinitatea si solicitând Comandamentului legionar bani pentru a se întretine. Timp de un an, pâna în toamna anului 1945, Nicolae Petrascu a reusit sa-si remobilizeze camarazii si sa preia conducerea efectiva asupra organizatiei. În conditii neelucidate pe deplin Petrascu a ajuns în arestul Ministerului de Interne, unde a negociat cu Ana Pauker si Teohari Georgescu un „pact de neutralitate“. Legionarii le-au promis comunistilor ca nu vor mai întreprinde activitati politice, obtinând garantii de la guvern ca nu vor fi arestati. Garda de Fier si-a respectat în mare masura angajamentul si nu a actionat pâna dupa alegerile din 1946.
Dupa decembrie 1945, Nicolae Petrascu s-a stabilit la Sibiu, unde locuia familia sa. În Bucuresti lider al organizatiei a ramas Valeriu (Vica) Negulescu, care a condus de facto Miscarea legionara pâna în anul 1947. Un alt lider important am Miscarii legionare din tara a fost Nistor Chioreanu. Ca si Petrascu si Negulescu, acesta domiciliase în Germania în perioada razboiului, fiind trimis în tara de Horia Sima pentru a reorganiza Garda de Fier.
În noaptea de 14/15 mai 1948, guvernul a decis sa anihileze orice potential de opozitie pe care-l putea exercita Miscarea legionara. Printr-o actiune de mare amploare, au fost arestati liderii si membrii cunoscuti ai Garzii de Fier. Arestarile au continuat pâna la începutul anului 1949, când autoritatile au reusit sa anihileze ultimele grupuri de lideri care mai încercau sa tina în viata organizatia.
Din 1948 si pâna în 1964, activitatea Miscarii s-a mutat în spatiul penitenciar. Legionarii au reusit în închisori sa-si mentina o ierarhie, sa-si transmita ordine si dispozitii si sa organizeze miscari de protest contra autoritatilor. De cealalta parte, guvernul a încercat sa-i determine pe legionari sa-si abandoneze ideologia, prin campanii de „reeducari“. Prima, din perioada 1949-1950, a fost violenta, studentii legionari fiind inclusi în programul de reeducare prin tortura cunoscut drept „Experimentul Pitesti“. Reeducarea violenta nu a reusit ci, dimpotriva, i-a facut pe legionari sa se considere martiri ai luptei contra comunismului. La începutul anilor ’60, regimul a adoptat o alta tactica de „reeducare“ – prin munca si activitati cultural-educative. Programul a fost aplicat la Aiud, culminând cu adoptarea formala de catre legionari a ideologiei marxiste.
În ultima parte a lucrarii, Ilarion Tiu se preocupa de soarta legionarilor dupa gratierea detinutilor politici, în anul 1964. Fostii detinuti legionari nu s-au putut reintegra în societatea comunista, cu toate ca la Aiud autoritatile se angajasera ca le va permite sa activeze în domeniile în care profesasera înainte de 1948. Autorul prezinta informatii absolut inedite din istoria Miscarii legionare, precum împrejurarile sinuciderii lui Nicolae Petrascu. Ilarion Tiu sustine ca regimul comunist a reusit sa-i determine pe fostii legionari sa nu adopte atitudini de opozitie prin organizarea unor procese periodice, din motive inventate, în care liderii Garzii de Fier erau chemati în instante, unde li se flutura perspectiva unor noi condamnari. Prin documentele anexate lucrarii sale, autorul arata ca pâna în anul 1989 Securitatea a considerat Miscarea legionara principala grupare politica care putea genera contestatari ai regimului. Tocmai de aceea, fostii adepti ai Garzii de Fier erau atent monitorizati, iar în cazul în care ar fi criticat România socialista li se instrumentau demascari publice sau alte forme de presiune.
Cartea „Istoria Miscarii legionare. 1944-1968“ constituie o contributie benefica pentru istoriografia româna, însa autorul va trebui, pe viitor, sa-si îmbunatateasca studiul printr-o serie de adaosuri la cercetarea sa. Spre exemplu, capitolul al patrulea, referitor la perioada de dupa 1964, este disproportionat fata de restul capitolelor lucrarii. În masura în care va avea la dispozitie documente ale Securitatii de la CNSAS, îsi poate întregi studiul asupra Miscarii legionare cu perioada Ceausescu, fixând ca limita superioara a cercetarii anul 1989. De asemenea, consideram ca este benefica o abordare a istoriei Miscarii legionare din exil. Pentru acest demers va trebui sa întreprinda stagii de cercetare în arhivele straine care depoziteaza informatii despre istoria Garzii de Fier dupa razboi.

Un comentariu pentru “Ciocnirea extremelor. Legionarii si comunistii în perioada postbelica”

  1. mai 1, 2014 la 8:55 pm

    Pensiunea Valahia Valcea, cel mai pros loc din Romania

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper