Caricaturist sau poate scriitor?

Un articol de Jean Askenasy

Jucator de tenis de performanta, caricaturist cu treizeci si sase de expozitii totalizând trei mii de caricaturi, actor a cincizeci si unu de roluri principale pe scenele României si ale strainatatii, regizor, scenarist si cineast, directorul publicatiei „Top Humor“ si presedintele fundatiei „Scena“, Horatiu Malaele a scris o carte, „Rataciri“. Bun titlu, caci, cu adevarat, se rataceste.
Pe scara evolutiei, umorul apare odata cu limbajul. Este specific omului, reprezentând relatia dintre gândire si emotie sau dintre creierul rational si creierul emotional. Omul este singurul capabil de a sesiza umorul, de a-l percepe si de a-l intelege. Umorul este darul care il diferentiaza pe om de animale. Si vai de omul care nu are acest dar!
Horatiu este capabil sa creeze umor, aidoma lui Bourville, De Funès, Beligan si Mr. Beam. Inzestrat cu un bogat bagaj de cultura, care apara umorul de alunecarea in grotesc, cabotinaj sau bufonerie, Horatiu creeaza o caricatura cu ajutorul pensulei, corpului, vorbirii. Acum incearca si condeiul. Fiind un competitiv si un performant, actorul se intreaba ce sunt eu, actor, caricaturist sau poate scriitor. Radu Beligan scrie despre carte ca e geniala.
„Ratacirile“ incep cu copilaria lui Horatiu, care ne poarta spre tot ceea ce are România mai cinstit, mai adevarat si mai neintinat, „taranul de la tara“ si legendarul sat, acela care a dat nastere  atâtor minti luminate ale artei si literaturii, precum Creanga si Cosbuc. Horatiu s-a nascut in satul Tehomir din Gorjul Oltenesc, unde Mosu Lica, bunicul din partea tatalui, ii povestea povesti caraghioase cu porci colorati zburatori care il faceau sa se tavaleasca pe jos de râs. Erau primele semne ale inclinatiilor sale spre umor.
De la Sigmund Freud si multi alti psihanalisti am invatat ca pentru a realiza eruptia in râs, umorul trebuie sa atinga pragul absurdului. Adica dupa constructia logica inspre o directie, trecerea brusca la directia contrara conduce la „saltul paradoxal“ si explozia de râs. Cartea lui Horatiu este o colectie de paradoxuri: este admirator si este revoltat. Admira pâna la fascinatie pe dascalii pe care si i-a ales ca model profesional in viata, si anume pe George Constantin caruia ii acorda atributul de  genial si pe Victor Rebengiuc pe care-l descrie ca actor maret. Admira „Lectia“ lui Eugen Ionescu. Vede in creatia lui Cioran paradoxul victoriei instinctului asupra ratiunii, il vede pe cel mai pesimist dintre pesimisti, pe cel care predica inutilitatea vietii, gustând din plin celebritatea creatiei sale.
Este revoltat de usurinta cu care criticii, prin utilizarea de adjective pe care le numeste robespierrene, taie elanul si distrug generatii de artisti. Se revolta contra criticilor de film, pe care-i numeste cinefagi si le reproseaza ca alearga dupa victime, inarmati cu sintagme sforaitoare de bla-bla.
Se revolta contra comunistilor care s-au napustit asupra animalelor din ograda mosului Lica, cel care nu accepta, de buna voie, sa se desparta de petecul lui de pamânt.
Sofocle spunea: „Numai zeii nu au nici batrânete, nici moarte, pe noi toti ceilalti ne distruge atotputernicul timp“. Din paginile cartii „Rataciri“ se desprinde tristetea mortii care il insoteste pe Horatiu cum insoteste o umbra un om in lumina. Cartea incepe cu cuvintele: „Nu mi-e teama de tine, Moarte“ si se incheie cu cuvintele „Obosita’n balarii, ofta Moartea, c’est la vie!“. Tristetea bine cunoscuta din refrenul comediantului, „ziua vesel, noaptea trist“, iese in evidenta in titlurile eseurilor: „Nu cauta prietenia oamenilor cinstiti, vei suferi de singuratate“, sau „Prieteniile trec, dusmanii ramân“, sau eseul „Vis care este de fapt un cosmar“ si porunca a doua a decalogului, „Malaele = Fii prietenul dusmanilor tai, numai iubindu-i poti sa-i distrugi“.
Dintre panseurile pline de umor ale cartii, voi cita doua:
„– Când aveam sase ani am facut primul om de zapada. Atunci am avut prima emotie artistica. Evident si primul morcov“.
„– Se spune despre o femeie: ce cap frumos are sau ce glezne frumoase are! Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc.“

Prin „Rataciri“ Horatiu Malaele patrunde in locuintele noastre, nu numai pe calea audierii discurilor si casetelor, dar si pe calea lecturii cartii cu care ne desfatam instalati confortabil intr-un fotoliu in propria noastra locuinta. Am descoperit ca pe intregul parcurs al lecturii, aveam arborat pe buze un zâmbet pe care vi-l recomand cu toata caldura si dumneavoastra.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper