Roland Garros, mon amour (54)

Un articol de VALENTIN PROTOPOPESCU

Duminica, pe 27 mai, a debutat o noua editie a turneului de la Roland Garros. A 84-a. Fireste, ca de obicei, emotiile sunt mari. Ale sportivilor, ale antrenorilor, ale oficialilor, nu în ultimul rând ale jurnalistilor. Despre public, ce sa mai spun? Este evident ca inima acestora tresalta deja, gata sa intre în fibrilatie… tenisistica!
Nu agreez ideea de pronostic, nu joc la pariuri, nu sunt ruda nici apropiata, nici îndepartata cu Mafalda. Nu trag pe nas, ca sa o concurez pe Pythia, nu am mai multe brate, ca sa ma revendic de la clasa caracatitei sud-africane Paul, care în 2010 a ghicit cu o precizie nesimtit de mare mai toate rezultatele Campionatului Mondial de Fotbal. Si totusi, o întrebare îmi da si mie târcoale: cine va câstiga anul acesta Roland Garros-ul?
Ma voi referi strict la tablourile masculin si feminin. Probele de dublu, foarte spectaculoase, sunt mult mai putin predictibile si nici macar în proba de echipe baieti, acolo unde de regula favoritii îsi justifica în mare parte cota, ei bine, nici macar acolo lucrurile nu sunt câtusi de putin clare.
Dupa victoriile de la Monte-Carlo si Foro Italico, ambele pe frumoasa zgura clasica, rosie, europeana, Rafael Nadal porneste ca mare favorit. Si pe Le Rocher, si în proximitatea lui Stadi dei Marbri, învinsul spaniolului a fost de fiecare data liderul mondial, Novak Djokovici. De fiecare data nu i-a smuls nici macar un set celui considerat cel mai impozant campion pe zgura din istorie. Partidele au fost însa diferite. La Monte-Carlo, dupa ce bunicul lui Nole trecuse la cele sfinte, psihicul sârbului era vraiste. Nadal a maturat cu el pe jos, era evident ca actualul number one nu poate sa emita pretentii.
La Roma însa lucrurile au stat altfel. Djokovici a avut sansa lui în finala, mai ales atunci când, la scorul de 5-5 si egal 30 pe serviciul adversarului, dupa un schimb lung si violent, arbitrul de tusa a dat out o minge a sârbului. Principalul a intervenit, a corijat eroarea de judecata, punctul s-a reluat, dar raul fusese deja facut. Furios ca i se luase o sansa pe care o merita, Nole a pierdut în prelungiri, la sapte. Între timp, si-a rupt si racheta, semn ca frustrarea era majora. În setul secund, Novak s-a mai întâlnit cu câteva posibilitati de break, dar în zadar. Rafa s-a aparat ca un diavol, a alergat ca în „tinerete“ (va mai amintiti de finala din 2006, tot la Foro Italico, contra lui Federer?) si a contraatacat nemilos.
Cu trofeul roman si punctele adiacente, Nadal redevine secundul sârbului, iar din aceasta pozitie îl evita pe lider în semifinala pariziana. Prin urmare, pupilul unchiului Toni are mari sanse sa ajunga la cifra sapte pe zgura de la Porte d’Auteuil, egalând performanta lui Pete Sampras, de sapte ori campion la Wimbledon!
Djokovici arata bine pe terre battue, dar mai are pâna sa-l ajunga pe catalan, daca va izbuti sa o faca. Si sa nu uitam ca el se va duela în careul de asi cu Federer, recazut pe pozitia a treia a podiumului ATP, un Federer care anul trecut i-a administrat o lectie de tenis în semifinala de la Paris. Stiu-stiu, mi se va spune „dar uiti ca l-a învins pe elvetian în doua seturi la Roma!“. Nu uit, însa în sistemul trei din cinci, pe zgura pariziana, acolo unde Nole nu e prea iubit, se schimba multe lucruri…
Murray nu se vede, scotianul are un sezon pe zgura mizerabil, mult mai slab decât cel de anul trecut. David Ferrer se anunta o nuca tare, la fel si cehul Berdych, merituos finalist la Mutua Madrileña si un sparring partner exceptional în sfertul de finala de la Roma pentru Rafa Nadal. Tsonga, Tipsarevici, Fish nu sunt „zguristi“, dar Isner, gigantul de 2,06 metri poate produce oricând o surpriza de proportii…
Despre Madrid nu se cade sa vorbesc, am scris destul saptamâna trecuta, acel turneu nu are nici o legatura cu sezonul european de zgura. Deci, nici o relevanta din perspectiva Roland Garros-ului!
Acum, pe tabloul fetelor, miscarile sunt spectaculoase si profunde. (De altfel, înca de la mare distanta, circuitul WTA este mai viu, mai dinamic si mai dramatic decât cel al baietilor!) Daca pâna la turneul de la Stuttgart, Viktoria Azarenka parea a fi noua Graf a tenisului de azi, dupa acea competitie realitatea s-a schimbat radical. În finala de pe zgura germana Masa Sarapova a aratat ca nu si-a încheiat progresul, ca mintea ei este foarte tare, ca nu-i pasa de cele câteva înfrângeri înregistrate din acest sezon chiar în fata liderei mondiale. La Stuttgart rusoaica i-a administrat o lectie de tenis celei care pâna nu demult parea invincibila…
A venit apoi Madridul (la fete, suprafata nu e atât de importanta ca în cazul baietilor). Ca trezita din morti a jucat mezina Williams, legendara Serena, care încetul cu încetul începe sa-si revina. Deja campioana la Charleston, pe zgura negru-verzuie americana, foarte asemanatoare cu acel blue clay realizat în noaptea mintii sale de Ion Tiriac, Serena a facut vid în jurul ei pe parcursul întregii competitii, viteza superioara de joc favorizând-o cert. În sferturi si apoi în finala a repetat jenantul scor de 6-1 6-3, întâi în fata numarului doi mondial, Maria Sarapova, apoi contra liderei WTA, Vika Azarenka. Si, pâna la urma, nu scorul este cel care conteaza, ci maniera entuziasmanta pe baza careia acel scor s-a constituit. Williams e mobila, Williams ataca orice minge, Williams nu greseste, are serviciu, are rever si forhand, are voleu si îi intra amortizatele.
Williams are totul, iar acest tot s-a concretizat si în felul în care a jucat la Roma, pe zgura clasica, o suprafata mai lenta, nu la fel de agreata de Serena, dar pe care s-a descurcat suficient de bine ca sa se califice în semifinala, acolo unde nu a jucat nici un minut, preferând sa se retraga pentru a preîntâmpina o accidentare acum, înainte de Paris. Finala romana ne-a aratat o Li Na foarte hotarâta, dar si o Sarapova pusa pe fapte mari. A câstigat în cele din urma rusoaica, dupa o revenire incredibilã, de la 4-6, 0-4, meciul sfârsindu-se într-un tie-break si el foarte dramatic.
Deci, pentru Roland Garros, favorita clara este Serena Williams, care în trecut a câstigat turneul, în 2002, într-o finala în care a învins-o pe sora ei mai mare, Venus. Daca nu se accidenteaza si daca ramâne la fel de concentrata si motivata, în mod normal, Serena nu poate pierde…
Masa Sarapova pare si ea foarte bine plasata, cu un joc mai fluid si mai complet decât autrefois, cu un serviciu la fel de bun ca dinaintea operatiei la umar. Azarenka, epuizata nervos, a declarat forfait la Foro Italico exact pentru a se odihni. Daca recupereaza si-si aduna mintile, bielorusa poate bate pe oricine. Li Na are si ea amintiri placute legate de Roland Garros, în fond este detinatoarea la zi a cupei Suzanne Lenglen, iar Kvitova, desi jucatoare de rapid, nu si-a spus înca ultimul cuvânt. A, si sa nu uit de Angèlique Kerber, o nemtoiaca în stare de orice crima de lezmajestate, fara respect si cu o stânga asasina.
Asadar, mai multe incertitudini pe tabloul fetelor, prin urmare si un coeficient mai mare de imprevizibil si deci de spectacol…

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper