Filosofia, logica si teoria categoriilor la E.J. Lowe

Un articol de DUMITRU MATEESCU

Filosoful englez E.J. Lowe (nascut în 1950), profesor la Universitatea din Durham, în Marea Britanie, si cunoscut pentru studiile sale de metafizica si filosofia mintii, propune revenirea efectiva la metafizica în sensul ei aristotelic, de stiinta a fiintei prime, iesind în arena dezbaterilor filosofice cu ontologia celor patru categorii. Lowe afirma explicit interesul pentru o creatie în sens aristotelic a metafizicii. Putem vorbi, în prezent, despre o adevarata negare a negatiei în evolutia metafizicii, acum fiind momentul negarii negatiei metafizicii. Daca am încerca sa raspundem la întrebarea „ce progres ideatic a înregistrat metafizica de la Aristotel încoace?“, conform propunerilor lui Lowe am raspunde: în primul rând, a înregistrat un progres în modul de argumentare.
Ideea pe care o sustin, în cele ce urmeaza, este aceea ca Lowe este profund marcat de platonism în conceptia sa privind categoriile filosofice. Cercetându-i lucrarile fundamentale (în special „The Possibility of Metaphysics“, Oxford University Press, 1998), putem constata influenta filosofiei platonice, care apare ca un altoi pe un trunchi aristotelic. Si aceasta în primul rând prin organizarea deductiva a lumii categoriilor si prin faptul ca substanta este prezenta numai în entitati, si nu în proprietati. Exista o ierarhie a categoriilor si, la cel de-al treilea nivel, apar cele patru categorii pe care le consideram, în fapt, categorii complexe.
Lowe admite existenta obiectelor abstracte, precum si a formei fara continut, idei specific platonice. Instantierea, relatia de la universal la particular, este o alta manifestare a participarii – concept al platonismului. La nivelul al treilea al ierarhiei categoriilor ontologice se afla proprietatile, relatiile, obiectele si modurile. Lowe retine categoriile tipuri, proprietati, obiecte, moduri (tropi) ca fiind combinatii universal-substantial, particular-substantial si particular-nesubstantial. Categoriile nu sunt toate universale. Lowe propune o organizare reprezentabila printr-un patrat: tipuri <introduse prin> proprietati; proprietati <instantiate prin> moduri; moduri <introduse prin> obiecte; obiecte <instantiate prin> tipuri.
Organizarea este, asadar, deductiva. Lista categoriilor nu include spatiul si timpul, universalul ontic al lui Lowe fiind atemporal si aspatial, de domeniul ideilor – un alt indiciu în ceea ce priveste platonismul autorului. Aici se afla nucleul contributiei lui Lowe în ceea ce priveste metafizica. Universalul exista independent de particular, la Lowe, ceea ce este platonism, filosoful britanic fiind, în mod explicit, realist. Universalul este instantiat de universal si particular; particularul nu poate fi instantiat. Metafizica lui Lowe este una a trecerii de la universal la particular. Esenta nu este entitate, dar se manifesta prin entitatea a carei esenta este. Deoarece universalul se concretizeaza în particular, care interpreteaza universalul, ajungem la concluzia ca stiintele naturale studiaza instantieri ale universalului, iar legile din aceste stiinte reglementeaza respectivele instantieri, ele nefiind numai necesare. Sunt legi posibile, contingente chiar, deoarece sunt ipotetico-deductive, dar si legi necesare.
Putem fi in concordanta cu Lowe daca spunem: legile stiintelor naturale le instantiaza pe acelea ale matematicii, iar acestea, la rândul lor, sunt instantiate de obiectele concrete. Cum se ajunge la cele patru categorii? Acestea sunt a priori. Cum se ajunge la legile stiintelor naturii? E.J. Lowe nu arata explicit, dar e un fapt ce rezulta implicit, din cercetarea acestora, a obiectelor naturale, a organismelor.
Lowe este un aristotelician prin atentia acordata stiintelor naturii, cu altoi platonist pentru perspectiva deductivista, atemporala si aspatiala asupra categoriilor. Ideea de instantiere se întâlneste cu ideea de participare a lui Platon.
Cele patru categorii ale lui Lowe sunt cele patru antepredicamente ale lui Aristotel, dar cu o nuanta în ceea ce priveste relatia universal-particular, caci la Aristotel relatia este de jos în sus, iar la Platon de sus în jos, deoarece universalul are drept de existenta la Lowe. Metafizicianul englez se foloseste de cele patru antepredicamente ale lui Aristotel, pe care le transforma în categorii complexe. Categoriile ontologice constituie temelia construirii ontologice.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper