Muzeul altfel (I)

O recenta initiativa a Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului (nu chiar atât de recenta încât sa fie legata de numele actualului ministru; masura a fost luata în timpul mandatului lui Daniel Funeriu) a produs o miscare cu efecte nebanuite în sistemul scolar românesc. Desigur, nu de miscari ducea lipsa Educatia din tara noastra! Atât legislatia de profil, cât, mai ales, normele de aplicare, luate prin decizii ministeriale, au facut ca întregul corp profesoral sa nu mai aiba nici un fel de liniste pentru pregatirea orelor de predare, din cauza mult prea frecventelor modificari gândite ba de nu stiu ce comisie ori grup de lucru, ba de Parlament, ba de Guvern, fara prea multa coerenta si, în orice caz, din nefericire, adeseori, în dispretul muncii atât a educatorilor, cât si a celor ce sunt educati. Nu sunt, Doamne fereste, vreun nostalgic al vremurilor când „scoala era scoala“, adica, pe vremea bunicilor mei, a parintilor mei sau a mea! Nu cred ca un sistem educational trebuie sa ramâna încremenit, generatii întregi, când toata lumea se schimba, în jur. Cine nu se adapteaza concurentei crâncene de pe piata muncii, risca sa ramâna somer, iar scoala trebuie sa ofere tinerilor posibilitatea atingerii unui trai decent, nu în societatea de azi, ci în cea de mâine! Cu toate acestea, nici schimbarile anuale si, adeseori, contradictorii, nu au cum sa faca bine, urmarea fiind lehamitea crescânda a profesorilor de a mai preda si a elevilor si studentilor de a mai învata.
În fine: ministrul Funeriu, el însusi, cu lungi stadii de pregatire în strainatate, a determinat adoptarea unui program intitulat „Scoala altfel“ – un program anual, cu o durata de doar cinci zile lucratoare, în care scolile vor organiza, exclusiv, activitati educative extracurriculare si extrascolare. Asadar, elevii nu se vor afla în vacanta, dar forma de educatie pe care o vor primi va fi una non-formala. Natura efectiva a acestor activitati ramâne la latitudinea scolilor, dar numai dupa consultarea elevilor, parintilor si cadrelor didactice. Cu alte cuvinte, copiii vor avea ocazia sa se dedice, câteva zile, activitatilor culturale, sportive, tehnico – stiintifice, de educatie cetateneasca, de educatie ecologica etc. Poate parea chiar o microvacanta, dar nu va fi asa! Cel putin, pentru profesori, mai ales, pentru diriginti, care vor avea obligatia sa îi îndrume pe elevi pe parcursul celor cinci zile, în situatia în care activitatile urmeaza sa fie monitorizate de inspectoratele scolare, iar proiectele realizate sa fie evaluate, apoi, în consiliile profesorale. Întregul program se anunta a fi o imensa ocazie de team building pentru tineri si profesori, dar si un stress foarte mare pentru multe institutii. Sa luam, de exemplu, în discutie, muzeele.
Probabil ca aceia dintre dumneavoastra care aveti copii sau nepoti de vârsta scolara, ori sunteti profesori stiati, de anul trecut, de la adoptarea ordinului ministerial în cauza, ce va urma. Multi dintre muzeografii care nu au astfel de legaturi familiale au început sa afle despre ce e vorba abia în ultimele saptamâni, când solicitarile scolilor de a li se programa vizite ghidate si alte activitati asemanatoare în muzee au început sa îi asalteze. Nu doar pentru ca, în lista afisata în Ordinul amintit al ministrului Educatiei, activitatile culturale sunt trecute, cu putere de exemplu, la loc de frunte, ci si pentru ca profesorii – cel putin, cei educati în scoli generale si licee înainte de 1990 – îsi aduc aminte de obisnuitele vizite în grup la muzee, fie în localitatea unde functiona scoala, fie cu ocazia excursiilor pe la manastiri sau prin statiunile de munte. Astfel, pentru multi dintre profesorii si elevii din provincia nu foarte departata, de pilda, o excursie la Bucuresti, cu vizitarea marilor muzee ale Capitalei (între care, evident, recent redeschisul Muzeu National de Istorie Naturala „Grigore Antipa“, care s-a bucurat de o buna si favorabila mediatizare), constituie o solutie extrem de atractiva pentru ocuparea unei zile întregi din cele cinci. Sunt, de asemenea, convins ca multe dintre scoli vor alege vizitarea muzeelor locale, acolo unde acestea exista. Nu pot decât sa sper ca elevii din mediul rural, mai ales, vor avea ocazia sa iasa din satele lor si sa vada, chiar daca din goana autocarului, câte un muzeu din orasul cel mai apropiat, oricât de prafuit si vetust ar fi el! Însa este de asteptat ca marile muzee bucurestene sa fie luate, literalmente, cu asalt.
Capitala noastra, pentru un oras cu 2 milioane de locuitori are foarte putine muzee. Daca veti cauta, în baza de date creata de fostul Institut de Memorie Culturala (topit, acum, în Institutul National al Patrimoniului), veti afla ca în Bucuresti exista nu mai putin de 55 de unitati muzeale! Luate la bani marunti, numarul lor scade, însa, vertiginos, si asta, pentru ca foarte multe dintre ele sunt doar institutii ori colectii nevizitabile. Asa, de exemplu, pe lista apar Colectia de Antichitati a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“, Muzeul „Dr. Ioan si Nicolae Kalinderu“, Muzeul „Theodor Aman“, Muzeul Colectiilor de Arta, Muzeul Cailor Ferate Române, Muzeul de Arta Populara „Prof. Dr. Nicolae Minovici“, Muzeul Operei Nationale Bucuresti si alte câteva, despre care nu pot decât sa va spun ca mi-as dori si eu, de foarte multi ani, sa le vizitez, dar nu am reusit si nici nu îmi prea mai fac sperante pentru anul acesta, cel putin. Nu discut aici motivele pentru care aceste muzee exista doar pe hârtie, dar realitatea aceasta este: ele nu sunt vizitabile de foarte multi ani, cladirile, în unele cazuri, au tot felul de probleme, patrimoniul, în alte cazuri, e plecat în pribegie prin diverse depozite etc.. Daca punem la socoteala ce a mai ramas, incluzând Gradina Botanica si pe cea Zoologica, abia daca numaram, cu totul, 40 de muzee vizitabile, de toata mâna, de la micul Muzeu National Filatelic, la Muzeul National de Arta al României. Budapesta, un oras ceva mai mic, de doar 1,7 milioane locuitori, are cam 90 de muzee, din care peste 70 sunt vizitabile. ?tiu: noi am mai fost si bolnavi când eram mici, dupa cum spune o celebra gluma scolareasca. Dar nu aceasta este problema (comparatia cu Budapesta), ci faptul ca foarte multi dintre elevii bucuresteni si din împrejurimi vor lua cu asalt muzeele Capitalei, în cele cinci zile ale „Scolii altfel“ si nu cred ca se vor duce prea multi sa viziteze Casa Memoriala „Cosntantin Joja“ (oare, câti arhitecti din Bucuresti, ca sa nu zic din România, stiu pe unde se afla ea?); cei mai multi se vor înghesui în marile muzee. Sunt ele pregatite sa faca fata acestei mici invazii scolaresti? Parerea mea este ca nu,  desi îmi doresc foarte mult ca, pâna la urma, faptele se ma contrazica. Pentru a putea raspunde unei asemenea provocari, cu mult mai importante, chiar, decât populara, deja, Noapte Europeana a Muzeelor, institutiile în cauza trebuie sa rezolve câteva probleme, pentru care nu cred ca au resursele necesare.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper