Luna de miere a premierului Mihai Razvan Ungureanu

Imediat dupa instalarea Guvernului Ungureanu am facut trei sondaje de opinie pentru a vedea de unde incepe luna lui de miere. Nu ne-a comandat nimeni aceste sondaje, ele fac parte dintr-un studiu stiintific despre viata politica, intitulat „România politica“, o serie de cercetari pe care le pregatesc pentru o carte despre sistemul politic de la noi, care va aparea in strainatate, anul viitor. Cum anul politic 2012 va constitui nucleul temporal al cercetarilor, am decis sa incepem cercetarile inca de la debutul protestelor si apoi sa nu pierdem lansarea noului guvern, ca elemente de comparatie si ca puncte de pornire ale evolutiilor intr-un an electoral.
De altfel, anul electoral este cu mult diferit in comparatie cu anii in care nu exista incarcatura si tensiunea politica a alegerilor. Anii electorali se caracterizeaza printr-o mai mare volatilitate a opiniilor si a formelor de atasament politic. Apar cele mai puternice desolidarizari si, uneori, aproape 50% dintre alegatori isi modifica optiunea de vot pe parcursului unui an (evident, nu toti in aceeasi directie).
Am repetat sondajul peste o saptamâna, pentru a vedea in ce masura a fost vorba de emotie spontana, legata de aparitia unui nou guvern si cât ramâne dupa ce guvernul este forfecat timp de o saptamâna de opozitia politica sau de presa. Efectul este nesemnificativ, probabil pentru ca guvernul Ungureanu a venit in urma unor manifestatii de strada, iar entuziasmul a fost moderat de o cadere a partidului principal de guvernamânt, in timpul protestelor, de peste 10%.
Increderea in noul guvern
Aducerea unui nou guvern, cu un prim ministru independent, cu o imagine neafectata de lupta politica din ultimii 2-3 ani,  in care PDL si-a sacrificat chiar si ministri cu o imagine mai buna, a reusit sa mai reduca din caderea politica a PDL, dar energia cea mai importanta s-a cheltuit aici. Nu a mai ramas destul capital de incredere pentru a propulsa premierul si ministrii sai la cote mai inalte de incredere. Dar chiar si asa, premierul Ungureanu si ministrii sai incep cu un nivel de incredere foarte bun. E drept ca unii ministri mai vechi (Diaconescu, Predoiu, Orban) au o incredere usor peste aceea a Premierului, dar totul vine din faptul ca notorietatea celui din urma a crescut brusc, pe când cei cu incredere mai mare sunt deja ministri cu vechime, in posturi mai putin expuse: externe, justitie (dar si interimar la externe sau interimar ca prim ministru pentru cazul Predoiu).
Un nivel de incredere oarecum asemanator a avut doar guvernul Nastase, la finalul lui decembrie 2000, urmând apoi o evolutie ascendenta in 2001, dublându-si increderea in primele zece luni. Celelalte guverne de dupa 2004 au urmat un model invers de evolutie: au inceput cu scoruri foarte mari de incredere, dar de aici a urmat un trend descendent continuu.
Vom vedea care va fi modelul de evolutie urmat de guvernul Ungureanu, in conditii de criza, de conflict politic nerezolvat si in an electoral. Repetarea cercetarii la o saptamâna distanta inca nu ne ofera un indiciu sufiecient de solid asupra directiei.
In general, ministrii cei noi din guvernul Ungureanu au niveluri de incredere influentate mai mult de pozitia ministerului respectiv pe lista de incredere institutionala. Tinerii ministri de la PDL au o crestere brusca a notorietatii, ceea ce inca nu stimuleaza o incredere foarte mare. Increderea in ei va evolua diferit in functie de contributia fiecaruia, de vizibilitatea si de evolutia generala a guvernului in increderea publica. „Veteranii“ guvernului, cu exceptia udemeristilor, au cifre de incredere foarte bune, datorita perceptiei de independenta (pentru Orban si Predoiu), precum si datorita notorietatii si experientei combinate cu imaginea buna a ministerelor pe care le conduc (Diaconescu si Oprea). Si in cazul acestora evolutia va fi generata mai ales de evolutia generala a increderii in guvern si in premier.
Cum va evolua increderea?
Desi avem trei momente in dinamica noastra, la distante mici insa unul de altul, nu ne putem inca pronunta. Miscarile legate de incredere cunosc mici fluctuatii, aflate in general in marja de eroare a sondajului. Premierul câstiga câteva procente, dar desprinderea de punctul initial nu este inca decisiva.
Un avantaj al premierului este acela ca nu este impovarat de sperante de „erou salvator“. Doar 28% cred ca premierul Ungureanu ar putea scoate tara din criza, realism care i-ar putea permite sa construiasca fara a fi presat de dorintele imediate ale oamenilor pentru a lua masuri populiste. Poate ca este si un efect al comunicarii guvernamentale din primele zile, ocazii in care premierul Ungureanu a comunicat auster, fara promisiuni sau alte forme de stimulare a unor expectante legate de cresterea  nivelului de trai.

Un experiment reusit?
O dilema pentru premier
Experimentul Ungureanu a surprins opinia publica si pe specialistii care erau siguri ca PDL si Traian Basescu nu vor muta decisiv. Deocamdata, experimentul este reusit, dar verdictul nu poate  fi inca dat. Daca, pornind de aici, Guvernul si ministrii vor urma un trend ascendent, antrenând si o crestere reala pentru PDL, atunci este vorba de un proiect reusit al presedintelui si al PDL. Daca nu va trece proba alegerilor locale si o va lua in jos, atunci a fost doar un guvern care a avut rolul de a „cumpara“ timp.
Acesta este un guvern care are o problema importanta privind articularea relatiei cu PDL.
Daca premierul Ungureanu va face o politica de independenta fata de partidul de guvernamânt, atunci ii va câstiga drept parteneri pe aliatii de la guvernare si, poate, si opinia publica. Ar creste imaginea politica a premierului, dar PDL nu si-ar putea atinge scopul politic pentru care a adus aceasta noua garnitura.
Invers, daca premierul va strânge relatia cu PDL, cu care va intra in coliziune in mod sigur, care-l va presa poate sa devina membru sau daca va pilota guvernul in scopul distribuirii de resurse electorale spre PDL, atunci va pierde electoral si nu va mai fi un candidat valid la urmatoarele alegeri prezidentiale. O situatie grea, din care premierul va iesi cu greu. Dar, indiferent care ar fi alegerea, cea mai rea metoda pentru destinul politic al lui Ungureanu ar fi calea de mijloc, mersul doar pâna la jumatate. Decât sa eziti, intr-o situatie de acest gen, mai bine dai cu banul, nu ai sanse sa pice pe cant.
Intelectual rasat, Mihai Razvan Ungureanu stie ca va trebui sa hotarasca – si inca foarte repede. Intransigenta fata de populatie va trebui completata si de alte forme expresive de intransigenta: intransigenta fata de coruptia de la putere sau intransigenta ideologica fata de USL. Nu este usor de ales si nici nu am motive sa-l invidiez pe tânarul premier.
Luna de miere a guvernului Ungureanu a fost scurta ca o zi, fara sampanie, fara timp de reveneala dupa chef (cum zicem noi in Ardeal) si fara lautari.
Revenirea institutiilor
Schimbarea premierului Boc a fost privita pozitiv, ca si numirea lui Mihai Razvan Ungureanu, de altfel. Un lucru important este revenirea la o cota acceptabila a increderii in câteva institutii politice, cota care nu a mai fost atinsa de ceva vreme: 29% increderea in Guvern (in Parlament 21%, in Presedintie 23%). Recuperarea unei parti din increderea unor institutii este un prim semn al posibilitatii iesirii din criza politica profunda.
O alta importanta tendinta este evolutia constant pozitiva a institutiilor din sistemul de securitate nationala: armata, SRI, SIE, atât pe parcursul protestelor de strada din ianuarie, cât si pe parcursul instalarii noului guvern. Daca pentru SRI (51%) semnele unei evolutii pozitive veneau inca din implicarea, alaturi de ministerul de interne, in instrumentarea unor dosare de coruptie sau fraude majore (armele de la Ciorogârla, vamesi, scandaluri de mare coruptie), armata  (78%) si-a consolidat increderea in timpul operatiunilor masive de salvare a sinistratilor si dezapezire,  pentru SIE (45%),  o institutie mai putin vizibila in viata sociala interna, promovarea premierului din pozitia de director al acestei institutii a constituit o premisa pentru cresterea vizibilitatii si increderii publice.
Am observat ca, tot mai mult, votul politic tinde sa devina unul de familie, un lucru frecvent in sisteme politice cu democratie mai veche; 43% declara ca au deja un candidat si un partid pentru care voteaza intreaga familie, dar avem si o disidenta, normala, de 25% (mai ales in cazul tinerilor).
Analizele arata, de asemenea, ca premierul Ungureanu si Guvernul României au cifrele de incredere cele mai bune in Transilvania si Banat, Moldova fiind regiunea carte apreciaza cel mai putin aceasta schimbare.
Si un semnal de alarma pentru partidele traditionale…
Am incercat in studiul nostru sa testam si motivatia autoexprimata a votului pentru partide si deja o treime isi explica votul prin faptul ca partidul respectiv nu a mai condus niciodata sau prin faptul ca este o formatiune politica noua.
Si un semn prost, adica socializarea electorilor la demagogia patriotarda pe care politicienii o revarsa in campanie: 81% dintre români spun ca voteaza pentru viitorul României, nu pentru ei, familiile lor sau comunitatile in care traiesc. Un adevarat popor de altruisti, strategi si mari patrioti cu simt civic. Poate o fi asa, iar daca scepticismul meu jigneste pe cineva, imi prezint scuze în mod public.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper