Despre premii (III)

Spuneam, saptamâna trecuta, ca Forumul Muzeului European, organizatie foarte bine cunoscuta, inclusiv, in România, a fost afectat, in ultimii ani, de un conflict alimentat de orgoliile diversilor membri ai Comitetului si, respectiv, ai Consiliului de Administratie al organizatiei, dar si de stilurile diferite de lucru. Dupa ce Forumul a fost parasit de cei care fusesera, de fapt, cei mai apropiati de fondatorul organizatiei, Kenneth Hudson (decedat in 1999), intre care Wim van der Weiden, Massimo Negri si Ann Nicholls, acesta s-a apropiat ceva mai mult de ICOM, intr-o incercare de a recupera ceva din prestigiul pierdut odata cu plecarea din organizatie a unora dintre fondatori. Pe de alta parte, grupul disident, bucurându-se, in continuare, de increderea Fundatiei Luigi Micheletti, dar si a unor cercuri politice si culturale europene (sprijinul discret al Reginei Fabiola, a belgienilor, nu poate fi neglijat), a pus bazele unei alte organizatii, al carui nume, exclusiv in engleza, European Museum Academy (pe scurt, EMA), s-ar putea traduce prin Academia Muzeala Europeana. EMA jurizeaza, incepând de anul trecut, pentru Fundatia Luigi Micheletti, muzeele inscrise in competitia anuala finantata de aceasta organizatie. Premiul este acordat, anual, din 1996 incoace, si este destinat, exclusiv, muzeelor de istorie a stiintei, tehnicii si industriei. Ideea infiintarii Premiului i-a apartinut aceluiasi Kennethh Hudson, care l-a convins pe industriasul italian Luigi Micheletti, deopotriva, interesat de cultura, sa finanteze un asemenea premiu european. Se stie ca Hudson a fost unul dintre fondatorii arheologiei industriale mondiale, fapt care explica interesul sau pentru muzeele de istorie a industriei si tehnicii.
Din pacate, nici un muzeu din România nu a obtinut, vreodata, acest prestigios premiu. De altfel, interesul românilor pentru acest tip de muzee si, in general, pentru patrimoniul industrial, e extrem de scazut. Vechi mori, instalatii de epurare a apelor, forje, fabrici de toate soiurile, de la cele de bere la cele de pielarie, conserve si tractoare, linii ferate dezafectate, tramvaie, automobile, ambarcatiuni si avioane au fost distruse, fara mila, in ultimii 75 de ani, in România. Daca regimul comunist le-a distrus pentru ca dorea sa rupa orice legatura cu trecutul, sa dezradacineze natiunea româna, introducând tehnologie sovietica (cel putin, pâna in 1964), democratia ne-a adus un dezinteres major, ca sa nu spun dispret, pentru tot ceea ce este „vechi si perimat“. De la industria considerata un morman de fiare vechi si agricultura despre care nu se spunea decât ca impiedica afirmarea taranimii (ceea ce era, in parte adevarat), guvernele post-decembriste nu au facut decât sa transforme România intre-un cumparator de produse de pe piata lumii intregi si, eventual, intr-o fabrica de lohn. Poate ca nici asta nu ar fi fost rau, daca flota comerciala si combinatele siderurgice, locomotivele si automobilele de epoca, yachturile si locombilele nu ar fi fost vândute la kilogram si transportate prin tari straine, de farmec pline, unde incânta si acum privirile turistilor si, mai ales, buzunarele investitorilor. Poate ca va veni vremea, nu peste mult timp, sa discutam, mai pe indelete, si despre istoria (era sa spun „marirea si decaderea“) unuia dintre cele mai interesante muzee din România, cazut in desuetudine si, mai ales, in lipsa de interes din partea proprietarului (ENEL): Muzeul National Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida“. Asadar, despre acest muzeu, despre patrimoniul industrial din România si despre sperantele noastre de a obtine, intr-un viitor oarecare, o recunoastere internationala pentru muzeele românesti de profil, promit sa revin.
Un alt premiu, instituit de EMA, anul trecut, poarta chiar numele Academiei. Premiul se confera muzeelor „academice“ – acelor muzee care au un pronuntat caracter stiintific. Trofeul este o sculptura mica de Etienne Krähenbuch, artist elvetian. In fine, incepând chiar din acest an, in cooperare cu organizatia Hands On!, EMA a mai lansat un premiu, rezervat muzeelor pentru copii. Fundatia Hands On! International, activa incepând din 1994, este preocupata de educatia copiilor sub 14 ani, iar juriul EMA, cel care analizeaza si muzeele aflate in competitie pentru celelalte doua premii, deja amintite, va decide si in legatura cu muzeul sau expozitia dedicata copiilor, care va primi premiul cuvenit (primul eveniment va fi anuntat la sfârsitul lunii martie 2012, cu prilejul Târgului de Carte pentru copii de la Bologna).
Desigur, mai exista, in Europa, foarte multe alte premii dedicate muzeelor, dar ele nu sunt accesibile si institutiilor din România, fiind exclusiv nationale.
Ca si in cazul activitatii din cadrul ICOM, prezenta muzeelor românesti in concursuri internationale organizate de Forumul Muzeului European, de Europa Nostra sau de European Museum Academy este extrem de importanta nu pentru ca muzeele românesti ar avea sanse sa obtina premii (nu prea mai au), ci pentru ca specialistilor din muzeele noastre li se ofera ocazia de a stabili legaturi extrem de utile cu colegii din intreaga Europa.
Nu cred ca trebuie sa trecem prea usor pentru faptul ca, de la o vreme, dupa micul boom de la inceputul anilor ’90, muzeele românesti nu mai stârnesc interesul specialistilor europeni. Exista o explicatie foarte limpede pentru acest fenomen: lipsa finantarilor adecvate. Poate ca n-ar strica, pentru stiinta ministrilor, a presedintilor de consilii judetene si locale, sa se afle ca un muzeu nou, interesant, care sa fie compatibil, din punct de vedere intelectual si al tehnicii muzeologice, cu ceea ce se produce azi, in domeniu, in Europa, costa de la 30 de milioane de euro in sus. Evident, nu vorbim despre muzeele mari. Acolo, costurile depasesc, cu mult 120 – 130 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, daca domnii administratori ai banului public sunt avizi sa se mândreasca in fata electoratului cu realizari si in domeniul culturii, trebuie sa inteleaga un lucru foarte clar: cultura costa! E foarte adevarat ca ea reprezinta, in acelasi timp, o investitie in viitor, care se va intoarce in bugetele publice, dar, evident, nu pe timpul mandatului comanditarului. Mai mult decât atât, banii nu sunt suficienti. Este nevoie de multa cunoastere, iar aceasta se obtine prin instruirea permanenta a personalului, in tara si in strainatate. Cum ar spune functionarii din Ministerul Finantelor Public, cântând in struna parlamentarilor populisti, „alti bani, alta distractie“. Bani, da. De distractie au parte doar beneficiarii investitiilor in cultura, cei care vor veni in România, nu pentru turism sexual si pentru bai de soare la scumpele terase de pe litoralul românesc, ci pentru a intelege ceva din cultura si civilizatia noastra.
Ah! Si mai e ceva: premiile internationale nu se primesc pe baza de sprituri si cadouri, ci doar drept recompensa pentru munca intensa, facuta profesionist si platita corespunzator. Greu, nu-i asa?

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper