Cum democratia a devenit irelevanta

Un articol de Dan Ungureanu

In ianuarie 2010, Curtea Suprema a Statelor Unite a dat o sentinta importanta: in cauza United Citizens vs Comisia Electorala Federala, curtea a stabilit (cu 5 contra 4 voturi) ca si companiile sunt asociatii de cetateni, si prin urmare au dreptul la exprimarea opiniei in campaniile electorale si, da, isi pot folosi banii pentru a sustine candidati si pentru a se opune altora. Pe scurt, companiile au devenit persoane fizice, in sensul legii, cu drept de a finanta campanii electorale. 97% din fondurile de campanie ale candidatului republican Mitt Romney erau constituite din donatii de peste 25 000 de dolari, care presupun venituri intre 300 000 – 500 000 de dolari anual. Abia 2% din populatia SUA are asemenea venituri. Doua procente din populatia SUA platesc campania electorala a unui candidat, si, implicit, ii stabilesc agenda politica a acestuia. Miliardarul Sheldon Adelson a contribuit cu 10 000 000 $ la campania conservatorului Newt Gingrich. Il vom cita in cele de mai jos pe Robert Reich pentru a estima amploarea ororii (http://www.salon.com/2012/02/21/the_ men_who_own_the_gop/): „Ati auzit de William Dore, Foster Friess, Sheldon Adelson, Harold Simmons, Peter Thiel sau Bruce Kovner? Daca nu, sa vi-i prezint. Concureaza pentru postul de candidat republican la alegerile preziden- tiale din SUA. Stiu – o sa-mi ziceti ca Rick Santorum, Newt Gingrich, Ron Paul and Mitt Romney sunt cei care candideaza. Asa o fi. Dar o fac numai fiindca precedent ii le-au dat sume imense ca sa candideze. Santorum, Gingrich, Paul and Romney sunt oamenii de paie. Adevaratii investitori sunt Kovner, Adelson si restul. Conform unui raport din ianuarie 2012, Wiliam Dore si Foster Fries au finantat mai mult de 75% din cele mai bine de doua milioane de dolari obtinuti de comitetul electoral al lui Rick Santorum. Adelson i-a dat zece milioane lui Newt Gingrich. Peter Thiel, co-proprietar al PayPal, i-a oferit 1,7 milioane lui Ron Paul. Mitt Romney a strâns peste sase milioane de dolari in ianuarie 2012, aproape toti de la abia 40 de donatori. Pe scurt, oricine devine candidatul republican la prezidentiale va fi indatorat unui grup mic de investitori, care asteapta un profit bun de pe urma investitiei. Grupuri politice ca Crossroads GPS, fondata de Karl Rove, strâng deja sute de milioane de dolari de la corporatii si câtiva oameni bogati, ca miliardarii David si Charles Koch. Publicul nu va afla vreodata cine cât a dat, fiindca asemenea organizatii «nonprofit» nu sunt obligate sa faca publice numele donatorilor. Inainte de 2010, legile electorale ale SUA si Comisia Electorala Federala limitau la 5 000 $ contribut ia maxima a oricarei persoane la un comitet electoral care avea cheltuieli proprii (independente de candidat) in alegeri. Aceasta limitare a fost declarata ne-constitut ionala de Curtea de Apel din Washington pe baza sentintei Curtii Supreme mai sus citata.“ România, pe sapte ianuarie Am citit si auzit repetat sintagma „presa mogulilor“ sau „posturile de televiziune ale mogulilor“ , in general in media apropiate de partidul aflat la putere, PDL. Ceea ce n-a spus nimeni, si mi-ar fi placut sa aud, e ca economia de piata si democratia burgheza fac inevitabile concentrarea averilor, impactul mediatic si politic al unui numar mic de oameni extrem de bogati. Unu la suta din populatia României detine companii, detine trusturi mediatice, finanteaza campanii electorale, promoveaza candidati, retrage candidati. Unu la suta din populat ia României e implicata politic. Unu la suta din populatia României traieste in democratie. Si face politica zi de zi. Transcriu, din pacate, din Lenin, „Statul si Revolutia“, cap V, § 10: „Democratie pentru o minoritate neinsemnata, democratie pentru bogati, asta este democratia societatii capitaliste“. Puterea persifleaza mogulii opozitiei si trusturile lor de presa, fara sa denunte nici un moment ceva mai grav, infinit mai grav – sistemul care da nastere mogulilor, sistemul care permite câtorva persoane sa acapareze trusturi de presa si sa detina, practic, mass-media. Exista si moguli ai puterii, baronii locali sunt, in numar aproximativ egal, ai puterii si ai opozitiei. Sistemul e putred, devreme ce da nastere mogulilor si baronilor locali. Economia de piata (cel putin in forma valaha) da nastere partidelor clientelare, care scurtcircuiteaza democratia. Democratia burgheza e o contradictio in adjecto. Nu exista democratie atunci când de ea se bucura un singur procent din populatie. Plânge-se puterea de mogulii mediatici ai opozitiei? Eu ma plâng de ceva mai grav si mai profund – de faptul ca exista un sistem politic si economic in care puterea economica, mediatica si politica se concentreaza in mâna a doua sute de oameni. Atunci când, in România, Angela Toncescu, presedinta Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, câstiga, timp de 6 ani, câte 26 000, apoi câte 29 000 de euro pe luna, fara ca nimeni sa stie, mi se pare ca democratia nu functioneaza si ca e irelevanta. Angela Toncescu câstiga – câstiga – 65 de salarii medii nete pe luna. Pe 5 ianuarie, când lumea n-a scos inca brazii si inca mai e in frigider curcan de la revelion, Angela Toncescu câstigase deja cât câstiga un salariat obisnuit in tot anul. Ca ea sunt inca sute de smecheri, inca ne-dati de gol, inca legitimi, „cu salariul conform fisei fiscale“.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper