Soarecele de cinemateca. Festivalul animatiei macedonene

Un articol de MIHAI FULGER

Intre 23-25 ianuarie, la Cinema Union din Bucuresti, Arhiva Nationala de Filme (ANF) a organizat, in
colaborare cu Cinemateca Macedoniei, evenimentul „Festivalul animatiei
macedonene“.

Desi Cinemateca Româna prezinta destul de des programe realizate cu sprijinul institutiei similare din Macedonia (asta si datorita faptului ca redactorul-sef Marian Tutui este un reputat expert in cinematografiile balcanice), nu se poate spune ca iubitorii filmului de la noi ar fi familiarizati cu cinematografia din cea mai sudica fosta republica iugoslava. Când ne gândim la filmul macedonean, probabil primul nume care ne vine in minte este cel al Milcho Manchevski (lungmetrajele sale – „Before the Rain“, „Dust“, „Shadows“ si „Mother“ – au fost proiectate in peste 100 de festivaluri si distribuite in aproape 50 de tari), insa este foarte posibil ca acesta sa fie si singurul nume pe care il stim. Recentul eveniment de la sala Union ne-a dovedit ca Macedonia mai are atât o importanta scoala de animatie, cât si, in interiorul acestui gen, o personalitate comparabila cu Ion Popescu Gopo.
De fapt, Scoala de la Skopje n-ar fi putut exista fara marele succes de care s-a bucurat, inca din anii ’50, Scoala de la Zagreb, de la studioul Zagreb Film. La acest succes, national si totodata international, au contribuit artisti ai animatiei din toate partile Iugoslaviei. De pilda, Dusan Vukotic, originar din Muntenegru, a devenit primul regizor din afara SUA care a câstigat Oscarul pentru scurtmetraj de animatie, in 1962 (cu „The Substitute“ / „Surogat“, un amuzant si ingenios film despre o lume gonflabila). Cel mai apreciat realizator de animatie din Macedonia, Darko Markovic (cunoscut si sub acronimul Dar-Mar), l-a avut ca profesor si mentor, la Zagreb, pe acelasi Dusan Vukotic. In 1975, Darko Markovic a fost angajat de studioul Vardar Film din orasul sau natal, Skopje. Asa a inceput istoria Scolii de la Skopje, care si-a trait „epoca de aur“ in anii ’80.
In cadrul Festivalului animatiei macedonene de la Bucuresti, seara inaugurala i-a fost dedicata chiar lui Darko Markovic, din creatia caruia au fost selectate trei scurtmetraje de animatie clasice: „Mâna“ / „A Hand“ (1980), „Fatada“ / „Facade“ (1996) si „Festival“ (1982). Artistul a fost prezentat de directoarea Cinematecii Macedoniei, Mimi Gjorgjovska-Ilievska, secondata de Anca Mitran, directoarea ANF, si Marian Tutui. Asa cum au observat vorbitorii, Darko Markovic nu este doar creator de animatie, ci si caricaturist, ilustrator si autor de benzi desenate. Printre altele, el l-a creat pe Petko, protagonist al unei lungi serii BD, publicata in cotidianul „Nova Makedonija“, si, ulterior, al câtorva scurte animatii, realizate tot de Darko Markovic.
„Mâna“, film distins la FYDSF (Belgrad) si Oberhausen, reprezinta, in maniera metaforica, energia vitala, care ne calauzeste si ne insufleteste de-a lungul existentei, printr-o mâna. Dupa moartea acestei mâini (sau a „marelui papusar“), omul (papusa manipulata) ii impartaseste soarta. La fel ca si „Apartamentul“ / „Apartment“ (un alt scurtmetraj din programul evenimentului, realizat de Afrodita Markovic, fiica lui Darko), „Mâna“ beneficiaza de ilustratia muzicala a grupului macedonean Leb i sol (unul dintre numele mari ale scenei rock din fosta Iugoslavie).
„Fatada“, animatie premiata la festivalul de la Drama (Grecia), este filmul cu care Darko Markovic a revenit pe ecrane, dupa o pauza de un deceniu (in acest timp, cineastul a avut o prezenta activa in viata cetatii, devenind pentru scurt timp director de programe al televiziunii nationale macedonene, apoi s-a stabilit, pentru câtiva ani, la Londra, unde a lucrat la efectele speciale ale lungmetrajului de animatie „Freddie broscoiul“ / „Freddie as F.R.O.7“, parodia lui Jon Acevski dupa seria James Bond). Ce-ar fi daca omenirea nu ar mai folosi, in viata cotidiana, toate formele geometrice posibile, ci s-ar limita, de exemplu, doar la patrat? De ce uneori suntem fortati sa mergem cu totii pe acelasi drum cu sens unic, sa acceptam ca valida o singura idee sau doctrina politica, sa ne comportam ca si cum lumea noastra ar fi nu doar cea mai buna dintre lumile posibile, ci chiar unica posibila? Acestea sunt intrebarile pe care le ridica „Fatada“ lui Darko Markovic, o alegorie animata ce pledeaza, implicit, pentru deschiderea catre diversitate.
Evenimentul de la Cinema Union a mai inclus un grupaj cu filme realizate, intre 1971 si 2010, de alti sase reprezentanti notabili ai animatiei macedonene: Goce Cvetanovski, Petar Gligorovski, Afrodita Markovic, Delcho Mihajlov, Tonkica Mitrovska si Boro Pejchinov.
„Rezistenta“ / „A Resistence“ (1978), de Boro Pejchinov (specializat in animatia cu obiecte), este un film cu un palmares foarte bogat (trei distinctii la FYDSF Belgrad, premii la Oberhausen, Annecy si Cracovia). „Rezistenta“ este tot o alegorie cu implicatii politice, creata prin animarea unor cuie, unui ciocan sau a unui cleste. Mesajul sau este ca, oricâta forta ai exercita asupra ei, vointa umana nu poate fi subjugata la nesfârsit.
„Apartamentul“, excelentul debut in regie al Afroditei Markovic (venit dupa un deceniu plin de colaborari cu ilustrul ei parinte), a fost premiat in 1987 la FYDSF Belgrad si la Titograd/Podgorita. Filmul propune o perspectiva ironica asupra vietii la comun, care, la putin timp dupa entuziasmul initial, ajunge sa fie distrusa de un banal closet. Climaxul filmului mi-a adus aminte de un cunoscut cântec al Adei Milea, „Ciocolata“.
Delcho Mihajlov s-a impus prin animatii care abordeaza succint tematici universale, precum fascinatia televiziunii („Homo Ekranikus“, din 1977, si „Afirmare“ / „Affirmation“, din 1982), relativitatea succesului („Succes“ / „Success“, 1978) sau perisabilitatea creatiei („Homo Dogmatikus“, din 1980, ne reaminteste ca si macedonenii, ca toate popoarele balcanice, au o legenda similara „Mesterului Manole“).
Cel mai recent film din program, „Adevarata poveste a lui Hansel si Gretel“ / „Hansel & Gretel: The True Story“ de Goce Cvetanovski, a circulat prin multe festivaluri ale lumii, de animatie sau de nisa (SF, fantasy si horror) in 2010 si 2011. Regizorul, remarcat anterior pentru scurtmetrajele si videoclipurile sale, a debutat in animatie cu o poveste intunecata, ce dinamiteaza basmul clasic cules de Fratii Grimm. Aici, vrajitoarea cea rea i-a transformat deja pe cei doi orfani: Gretel a devenit o larva umana, ce produce zilnic noi fetusi, iar Hansel – un zombie lobotomizat, care nu face altceva decât sa o fecundeze pe Gretel si sa puna la pastrare fetusii (care pot fi metamorfozati rapid in copii, cu o potiune magica); astfel, vrajitoarea isi poate savura oricând mâncarea favorita. Insa un copil incearca sa evadeze din acest univers macabru…
Evenimentul organizat de ANF ne-a prilejuit cunoasterea unei scoli de animatie remarcabile, ai carei reprezentanti sunt atrasi deopotriva de metafora si simbol, de alegorie si paradox, de satira politica si fantezie ironica. Dupa ce filmele lor au reprezentat Iugoslavia prin festivalurile lumii, autorii de animatie macedoneni au reusit sa se afirme si pe cont propriu, gasind cele mai potrivite mijloace artistice pentru a-si exprima notele individuale si specific locale.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper