Reforma a eşuat. E timpul pentru altceva

Un articol de AURELIAN GIUGAL

Aflat în plina campanie electorala (la alegerile prezidentiale din 2009), presedintele României, de atunci si de acum, ademenea electoratul cu tot felul de cuvinte mestesugite, doar, doar îsi va putea vedea propriul partid prinzând în mâini puterea.
Dupa 2004 nu urmasera ani prea buni, cu toate eforturile unor femei din suita prezidentiala concretizate în biletele roz si în invective ce ar fi trebuit sa clatine si sa dizolve partidul liberal, fost partener de coalitie. Si, în ciuda contributiei unor lachei de cea mai înalta supusenie (T. Stolojan, V. Stoica etc.), nu s-a reusit ceea ce spera presedintele jucator: demolarea (urmata de disparitie prin absortie) a partidului condus la acea vreme de Calin Popescu Tariceanu. Data fiind situatia neplacuta creata, s-a trecut la nivelul urmator, faza cu plânsul pe umarul profesorilor care-si vedeau salariile înghetate de un guvern asa-zis ostil, dar mai ales fazele cele mai hard, fumigene de sorginte securisto-comuniste menite sa produca senzatie (exeperienta de capitan de nava, si numai, îsi spunea cuvântul): asaltul împotriva institutiei parlamentului (arde-i pe parlamentari; institutia parlamentului nu întelegea defel gândirea prezidentiala, si, prin urmare, trebuia demonizata, exercitiu de altfel normal în opinia intelectualilor basescieni), dar mai ales logoreea reformistica (cu eradicarea coruptiei, supliment pentru românii ce adasta dupa dreptate).
Am trecut mai departe, au fost si români creduli, iata unsul, iata alesul cu sabia în mâna care va pune caruta României pe drumul corect, dupa ce, în prealabil, va da cetatenilor resurse îndestulatoare pentru traitul bine. În primavara lui 2010, mai precis pe 6 mai, românilor li s-a transmis nota prezidentiala pentru credulitatea lor: taieri de salarii, taieri de pensii, concedieri masive si alte asemenea masuri de crunta austeritate (înca neimaginate pe alte meleaguri ale planetei noastre). Usor cazuti în ghenunchi, nedumiriti la început, românii si-au unit cu voiosie fortele pentru un dans al pinguinului în fata Palatului Victoria. Rezultatul? O noua ploaie „reformistica“, liberalizarea facturii pentru întretinere (s-a ajuns la situatia deloc idilica în care o factura la un apartament este mai mare decât salariul minim pe economie, si nu sunt putini cei care traiesc din astfel de stipendii minime), eliminarea ajutoarelor sociale, amplificarea coruptiei la toate nivelurile etc. Pe buna dreptate te întrebi cât de mult trebuie încât sa fie destul. Românii au dat, în cele din urma, un mic semn de dezghet, lumea a iesit în strada sastisita de mina acrita în rele a presedintelui. Bufonii regelui (E. Boc si alti supusi prezidentiali împrastiati prin PDL, UNPR si pe unde vor mai fi fiind ei pripasiti) parca fugisera în munti. Numai ca românii nu au simtul istoriei, lipsa la care mai adaugam si faptul ca gerul îi face comozi, televizorul fiind un element indispensabil pentru o buna si clara transmisie din Piata Universitatii. Paralel cu aceste dezastre în capitalul financiar si social al românilor, s-a petrecut o vesela revigorare a veniturilor pedelistilor si a acolitilor care îi ajuta sa „guverneze“ România. Un joc cu un singur câstigator, daca de undeva se economiseste, în alta parte trebuie, desigur, sa se acumuleze. E bine (pentru partidul prezidential).
De acum, ca stim de la CCR ca nu este bine si legal sa comasam alegeri locale cu cele generale, vine timpul sa ne pregatim pentru urmatoarele strategii basesciene: lupta împotriva comunismului, antrenarea unor partide ce trebuie sa joace (sa faca cât mai multe procente) cât mai bine rolul PRM-ului din 2000, campania fumigena de arestari la comanda si alte asemenea initiative prezidentiale. Daca masurile de reforma au esuat, e timpul pentru altceva, nu? Iata asadar doua-trei partide ce asteapa întâlnirea cu istoria. Unul, UNPR, este posibil sa moara prematur în iunie 2012, la alegerile locale (daca pâna atunci nu se mai clocesc si alte strategii electorale pedeliste). Românilor le cam repugna stilul plimbaret al unor oameni fara însusiri
(R. Musil) si complet degradati moral, asa încât este foarte posibil ca personaje de „calibrul“ unor Oprea, Diaconescu sau Piedone sa încerce sa se pripaseasca pe la alte partide dispuse sa le accepte gaunosenia etica. Dar dintre noile partide aparute pe scena, mai sunt doar doua, sau, în fond, doar unul ce prezinta un potential electoral. Caci dintre PPDD si Noua Republica, trebuie sa recunoastem, doar unul va „prinde radacini“, si acesta nu este cel bazat pe republicanismul unui obscur sinecurist, ci acela întemeiat pe poporanismul domnului Dan. Ce altceva pot fi aceste doua-trei partide, iesite din clarobscurul guvernarii pedeliste, decât simple încercari de deturnare a voturilor românilor care detesta puterea spre partide închipuit imaculate (prin neparticiparea lor la politica postdecembrista)?
Problema este ca înca mai sunt cetateni dispusi sa mai creada în aceste basme electorale (umbra lui Lazaroiu se întinde înca aspura gândirii prezidential-guvernamentale). Ca sa cadem de acord ca avem în fata însailarea unor povesti siropoase, va trebui sa citim din platforma-manifest a partidului domnului Dan (de la OTV): 20 000 de euro pentru românii care-si deschid o afacere (si Geoana delirase în trecut pe aceasta tema), marirea tuturor salariilor si pensiilor (suna cunoscut?), anularea tuturor taxelor si impozitelor (hmm, ce apetisant, ca în „Conu Leonida fata cu reactiunea“, destepti baietii astia, l-au citit si pe Caragiale) si – paroxistic – cetatenii nu vor mai plati rate la banci 12 luni (uau, aici a întors-o bine, i-a facut sah-mat pe finantistii si imperialistii bancheri). Intelectuali subtiri astia de la administratia prezidentiala, vor sa repete lovitura PRM-ului din toamna lui 2000.
Pentru baietii mai finuti decât privitorii de la OTV, cititori de bloguri si carti facile,  s-a pregatit un altfel de arsenal partizan, o alta mascarada, o noua republica. Reteta e simpla, se ia un tinerel imberb, cu un discurs cât mai gaunos si plin, la suprafata, de patos închipuit liberal (în fapt, oamenii noii republici sunt antrenati de multa vreme în tehnica supravietuirii sinecuristice, munca putina si bani cât mai multi, musai de la stat, în fond liberalismul este o perdea pentru cei care înca nu si-au epuizat resursele de credulitate) si se probeaza cu el – si cu partidul – strategia codificata (cretinoid) „Partidul Alba ca Zapada“.
Iata pe scurt reformele partizane pritocite pe coridoarele Cotroceniului. Iata cum ar trebui guvernata România, în viziune prezidentiala, în mandatul 2012-2016: PDL + UNPR + PPDD + PNR + PNG. Iata tot atâtea acronime ale prostirii electoratului autohton. Peste ani, când toate vor fi trecut, vom fi aflat ca cele mai importante contributii ale presedintelui pe altarul reformei se vor reduce la inventarea celor doua partide iesite din marasmul neputintei noastre: unul, PPDD, de un obscen si o precaritate intelectuala monumentale, altul, PNR, de o perfidie si de o fatarnicie demonice. Ne vom fi dat seama abia atunci cât de mult am involuat, lasati reformati de un presedinte profund incapabil sa-si înteleaga propriile limite intelectuale si morale.

Text aparut si pe platforma
Spune si tu

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper