Despre premii (II)

Desigur, putinele premii care se mai acorda muzeografilor, pe plan national (amintesc, aici, doar Premiul Comitetului National Român ICOM si Premiul „Margareta Sterian“) sunt importante. Primul dintre ele este deschis competitiei doar pentru membrii Consiliului International al Muzeelor, ceea ce face ca nu oricine sa poata participa, pentru simplul motiv ca nu oricare director de muzeu din România întelege valoarea extraordinara pe care o confera apartenenta la cea mai importanta organizatie mondiala a specialistilor din muzee. În mod evident, nu legitimatia de membru, care permite accesul gratuit în marile muzee ale lumii este cel mai important beneficiu! Posibilitatea de a participa la conferinte stiintifice, de a relationa cu cei mai buni specialisti în domeniu, accesul la baze de date si posibilitatea de a organiza evenimente de succes sunt, de fapt, marile avantaje ale apartenentei la ICOM – lucru mai greu de înteles, poate, de cei care nu sunt capabili sa se exprime într-o limba straina sau care au ajuns sa conduca muzee pentru ca se aflau în partidul aflat la putere sau erau rude cu feudalii judetelor… Premiile „Margareta Sterian“ nu sunt conditionate de apartenenta la vreo organizatie nationala sau internationala, dar sunt limitate, în fapt, la expozitiile de arta (oficial, sunt acordate pentru „creatie muzeografica si plastica“).
„Oferta? de premii si distinctii este, însa, cu mult mai tentanta, pe plan international, mai ales, european. Probabil ca cel mai prestigios premiu ramâne cel oferit de Consiliul Europei, mai exact de Adunarea sa Parlamentara. Juriul, format din membrii Comitetului Forumului Muzeului European, propune Comisiei pentru cultura si educatie a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei doua muzee, dintre cele care iau parte la competitia organizata, anual, de Forum. Comisia alege unul dintre cele doua muzee drept câstigator. Conditia esentiala este aceea ca muzeul sa contribuie la o mai buna întelegere a bogatei diversitati a culturii europene. Câstigatorul este anuntat, din 1977 încoace, de când a fost instituit Premiul, în fiecare an, în luna februarie, iar premiul este înmânat în aprilie, la Strasbourg, în cadrul unei ceremonii impresionante. Pentru un an de zile, muzeul câstigator are dreptul sa expuna trofeul transmisibil – o sculptura mica a lui Joan Miró, La femme aux beaux seins, realizata de artistul catalan în 1969 si donata Consiliului Europei, cu acest scop. Din pacate, dupa ce România a aderat, în 1994, la organizatia pan-europeana, nici un muzeu din tara noastra nu a reusit sa obtina aceasta distinctie.
Una dintre organizatiile neguvernamentale de mare prestigiu este Europa Nostra. Dedicata punerii în valoare a patrimoniului cultural european (initial, cu prioritate, a monumentelor istorice), având câte o „filiala“ în fiecare stat membru al Uniunii si chiar si în multe dintre statele nemembre, organizatia a fost înfiintata înca din 1963, dar de abia în 2002 Uniunea Europeana s-a asociat acesteia, în vederea instituirii unui Premiu pentru Patrimoniul Cultural. De fapt, se acorda mai multe premii, pentru mai multe categorii, precum si distinctii de mai mica valoare. Merita mentionat faptul ca, pentru prima oara, România a obtinut Marele Premiu, înca din 2005, pentru restaurarea Bisericii din Deal din Sighisoara, dupa proiectul arhitectului româno-german Christoph Machat. Apoi, în 2006, Mihai Eminescu Trust, o organizatie neguvernamentala româno-britanica a primit unul dintre marile premii, iar, în 2008, România a fost onorata de obtinerea unei medalii, de catre Sherban G. Cantacuzino, atât pentru activitatea sa desfasurata în Regatul Unit, cât si pentru ceea ce a facut în România, ca presedinte al organizatiei Pro Patrimonio, dar si prin acordarea Marelui Premiu catre Centrul International pentru Conservarea Patrimoniului Construit, care îsi desfasoara activitatea la Castelul  Bánffy din Bontida. Anul 2010 a adus o medalie Muzeului National Brukenthal, pentru programul educational Descoperind muzeul, iar, în 2011, un alt om dedicat cauzei patrimoniului cultural din România, inginerul româno – elvetian Hans – Christian Habermann a primit, de asemenea, o medalie.
Gândita ca o conferinta anuala a celor care au primit diverse premii nationale si internationale, Best in Heritage – o reuniune care doreste a strânge laolalta „premiantii“ Europei, din 2002 încoace – s-a bucurat mai putin de atentia institutiilor românesti, Datorita medaliei obtinute din partea Uniunii Europene, doar muzeul sibian a intrat în acest „club al meritului?, pornit de la ideea unui cunoscut muzeolog croat, Tomislav Šola.
Probabil, însa, ca cel mai cunoscut premiu european, pentru muzeele românesti, este Premiul Muzeului European al Anului. Acordat de Forumul Muzeului European, o organizatie, de fapt, britanica, înfiintata de marele gânditor în domeniul muzeologiei mondiale, Kenneth Hudson, în 1976, acest premiu, însotit, în fiecare an, de alte câteva mentiuni si premii speciale, rasplateste nu neaparat cel mai bun muzeu european, ci muzeul care vine cu o nota de originalitate, dintre cele înscrise în concurs, fireste. De altfel, în competitie nu sunt acceptate decât muzee inaugurate cu cel mult doi ani în urma. Rasplatit cu un trofeu transmisibil, The Egg, o sculptura mica realizata de Henry Moore si daruita, de catre autor, vechiului sau prieten, Kenneth Hudson, muzeul câstigator devine o adevarata vedeta, pe plan european. Începând din 1992, mai multe muzee românesti au participat la aceasta competitie: Complexul National Muzeal „ASTRA“ (de doua ori), Muzeul National Cotroceni, Muzeul Satului, Muzeul Literaturii Române din Iasi, Muzeul de Arta din Cluj-Napoca, Muzeul de Istorie din Roman (aflat, actualmente, în componenta Complexului Muzeal Judetean Neamt), Muzeul Taranului Român, Muzeul Agriculturii, Muzeul National de Arta al României, Muzeul de Etnografie Brasov, Muzeul Maramuresului, Casa Memoriala „Nikolaus Lenau“ si Muzeul National Brukenthal. Multe dintre aceste muzee au primit nominalizari, dar laurii premiilor au fost obtinuti doar de Corneliu Bucur (distinctie personala), în 1993, în calitatea sa de director al muzeului ASTRA, Muzeul National Cotroceni (mentiune, în 1994) si Muzeul Taranului Român, care, în 1996 a reusit sa devina primul muzeu dintr-o fosta tara socialista care obtinea chiar Premiul Muzeului European al Anului. Din pacate, din 1996 încoace, nici o participare româneasca nu a mai fost însotita de un asemenea succes. Exista o explicatie foarte limpede pentru aceasta situatie, asupra careia voi starui ceva mai încolo.
Din nefericire, un conflict aparut la nivelul conducerii Forumului Muzeului European a dus la pierderea patronajului Reginei Fabiola a Belgiei (patronaj personal, dar extrem de prestigios), precum si la pierderea dreptului de a juriza acordarea Premiului Micheletti. Forumul (aflat, în continuare, sub auspiciile Consiliului Europei) a suplinit aceasta pierdere, prin înfiintarea a doua noi premii: Premiul Kenneth Hudson, acordat nu de catre juriul organizatiei, ci, în fapt, arbitrar, de catre consiliul sau de administratie, fara sa existe, trebuie sa spun, conditia înscrierii în vreo competitie, dar nici vreun criteriu verificabil, precum si Premiul Stilletto, acordat pentru muzeul care implica, în cea mai mare masura, comunitatea locala în acitivitatile sale, mai ales, prin actiuni de voluntariat.

Comentariile sunt inchise.

epaper Legenda comenzi: instructiuni_epaper